Trecerea în eternitate a profesorului GHEORGHE GHERMAN, protectorul valorilor tradiționale, lasă un imens gol în viaţa spirituală a Vornicenilor!

Acum, când profesorul Gheorghe Gherman s-a stins spre a lumina, Vorniceniul e golit de ,,catalizatorul spiritual” al conservării și promovării valorilor sătești.

Profesorul Gheorghe Gherman, fiul lui Gheorghe şi al Elenei Gherman, a văzut lumina zilei la data de 4 aprilie 1949, la Vorniceni. Părinţii, agricultori, i-au insuflat de mic dragostea faţă de muncă şi respectul faţă de oameni. S-a căsătorit, în mai 1975, cu Viorica Boziceanu din satul Sarafineşti, comuna Corni, judeţul Botoşani. Din căsătorie au rezultat 4 copii: Laurenţiu – Ionuţ; Loredana – Manuela, Cecilia – Livioara şi Iustin , toţi cu educaţie şi instrucţie aleasă.
Inteligent şi cu dragoste de carte a obţinut rezultate remarcabile de-a lungul anilor de studii: elev al Şcolii elementare de 7 ani Nr. 2 Vorniceni şi al Liceului de cultură generală ,,Garabet Ibrăileanu” din Iaşi (1963 – 1967); apoi student al Institutului Pedagogic de 3 ani Suceava (1967-1970) şi al Facultăţii de istorie – geografie din cadrul Universităţii ,,Al. I. Cuza” Iaşi (1967-1970). Determinat de cerinţele locului de muncă precum şi permanenta sa dorinţă de a cunoaşte cât mai mult pentru perfecţionarea pregătirii profesionale a continuat să studieze. În 1973, a susţinut definitivarea în învăţământ, în 1978 a obţinut Gradul didactic II şi, în anul 1978, Gradul didactic I, disciplina geografie.

Activitate profesională şi-a împlinit-o pe măsura studiilor parcurse. A fost angajat în învăţământ, 1 septembrie 1970, la Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 1 Vorniceni, unde a lucrat până în august 2010 cu întrerupere de 1 an (anul şcolar 1972- 1973), când a funcţionat ca profesor de Istorie – Filozofie la Liceul de cultură generală Vorniceni. A fost director al Şcolii Nr. 1 Vorniceni timp de 15 ani (1980-1989 şi 2000 – 2005), a activat în cadrul Comisie metodice a profesorilor de istorie-geografie şi cultură civică (aria curriculară ,,Om şi societate”), conducând această comisie în mai multe rânduri şi în cadrul cercurilor pedagogice de istorie (Dorohoi şi George Enescu) şi geografie (Dorohoi); a participat la consfătuirile cadrelor didactice ale profesorilor de istorie şi geografie, precum şi la Congresul Naţional de Geografie organizat la Botoşani, în 2008, şi Drobeta Turnu Severin, în 2010. O carieră de dascăl, timp de 40 de ani, la aceeaşi şcoală, unde a educat şi instruit tot atâtea generaţii, iar în calitate de diriginte, a dovedit trăsături distinctiv intelectuale; a îndrumat şi modelat 27 colective de elevi. Statornică profesiune şi frumoasă performanţă a realizat!
Vornicenenii se mândresc de ceea ce a fost pofesorul Gheorghe Gherman!
Profesorul Gheorghe Gherman s-a remarcat  şi în sfera activităţilor extraşcolare în beneficiul comunităţii locale: expediţii şcolare (1971-1988); excursii în toate zonele Moldovei; instructor în tabere şcolare (Bivolărie – Suceava, Poiana Căprioarei – Vaslui, Bucureşti), unde au participat şi vlăstarele din satul natal; a fost în colectivul care s-a ocupat de înfrăţirea comunei Vorniceni (Botoşani) cu Vornicenii (r.Străşeni) din R. Moldova şi cu localitatea Saint Georges – Buttavent (Franţa); a publicat articole în ziarele judeţului; a colaborat cu Revista ,,Tempus” – Vorniceni, colaborează şi publică frecvent în ,,Vorniceneanul” şi ,,Luceafărul” – Botoşani; a organizat serbări şcolare închinate ,,Zilei Eroilor”, Unirii Principatelor, Zilelor Europe, dar şi sărbătorilor creştine (Sf. Paşte, Crăciun, etc.); a organizat întâlniri şi dezbateri cu sătenii şi a susținut o bogată activitate în cadrul Consiliului parohial şi al Bisericii ortodoxe din Vorniceni.

Viaţa socială, politică şi economică, istoria locului natal l-au preocupat încă din anii de liceu, rezultate remarcabile obţinând după terminarea studiilor superioare, continuând cu perseverenţă munca de cercetare ştiinţifică, materializată prin publicarea celor două lucrări cu caracter monografic: ,,Vorniceni – însemnată vatră strămoşească”, în 2007, la Editura Agata şi ,,Şcoala Prof. Octavian Ionescu, şcoala unor multe reuşite – Sinteză monografică”, în 2010.
Împreună cu prof. Ovidiu Corleciuc și Ion Istrate au fondat Muzeul ,,Virtutea Sătească a Vornicenilor”, instituție, care astăzi și-a găsit acoperiș, mult mai generos, în spațiul Școlii vechi, cu exponate și piese etnografice adunate de la săteni de către protectorul valorilor sătești, Gheorghe Gherman.

Munca profesorului Gheorghe Gherman şi rezultatele sale au fost percepute şi apreciate şi în presa naţională (Cronica română): ,,Satul a fost şi este dintotdeauna locul ce reflectă într-o anume măsură gradul de omenie şi de cultură al poporului român. Este îmbucurator faptul că. după 1990, a devenit o obişnuinţă ca intelectuali ai satelor să realizeze monografii închinate locurilor natale, adevarate ,,radiografii” rurale ce dau la iveală uneori adevăruri (legate de agricultura, mai ales) odinioară ţinute secret. Este şi cazul lui Gheorghe Gherman, strălucit profesor de istorie în satul Vorniceni, judeţul Botoşani. De-a lungul celor peste 30 de ani de carieră didactică, în paralel cu activitatea la catedră, domnul Gherman a desfaşurat o intensă muncă de cercetare a trecutului localităţii în care s-a născut, culegând de prin arhive şi documente cu caracter geografic, istoric şi economic informaţii necesare alcătuirii unei cărţi. (…). Prof. Gheorghe Gherman povesteşte, descrie şi reînvie ocupaţii vechi, obiceiuri şi tradiţii, face portrete, insuflând textului o anume căldură, cum numai un fiu al satului o poate face. Oamenii de aici au creat veşnicul tezaur popular: colindele, horele, strigăturile, nunta, scoşul la joc al fetelor de maritat, ţesutul scoarţelor…, toate de o frumuseţe unică (pozele sunt elocvente), exprimând vitalitatea şi puterea de creaţie a ţăranilor moldoveni, care-şi ştiu rostul şi menirea pe acest pământ. Reţine atenţia şi lista de toponime locale: ponoare, bahna, bulboana, hartop, stânişte, chirişte, holm, huluba, scorţar, rotar, ungurean etc. Cartea monografică se încheie cu capitolul dedicat prezentării personalităţilor care au plecat de aici si şi-au făcut un nume în ţară şi peste hotare.” (,,O monografie închinată satului natal”, Eugenia Vasile). Sau în altă împrejurare: ,,(..)Am citit, cu puţin timp în urmă, în paginile acestui ziar (Cronica română, n.r.) o recenzie la Monografia satului Vorniceni, din judeţul Botoşani, rod al unor eforturi întinse pe mai mulţi ani, depuse de profesorul de istorie Gheorghe Gherman. Iniţiativa demnă de toată lauda, aşa cum laude se cuvin şi autorului recenziei, pentru gestul de a fi făcut publică o astfel de lucrare – în ideea, imi place să cred, a unui model de urmat. Aceste iniţiative nu sunt, desigur, aidoma celor întreprinse de către Dimitrie Gusti şi studenţii/specialiştii săi. Nu au asemenea ambiţii – şi nici instrumentele cercetării sociologice. Ele sunt, mai degrabă, o “dare de samă” – cum ar zice cronicarul – şi valoarea lor constă tocmai în faptul că autorii (de regulă, profesori de istorie) sunt oameni ai locului, buni cunoscători ai acestui loc, iar prin bogaţia de informaţii, fapte, evenimente, întamplări, rezultatele trudei lor, nu doar cantitativ, mi se par deasupra celor gustiene (nu-i mai puţin adevărăt că, de cele mai multe ori, ,,echipele Gusti” îşi propuneau să-i înveţe pe oamenii satului cum să-şi organizeze viaţa şi munca, trăgându-i cu hârzobul spre civilizaţie). Vorniceni (ce nume frumos! de la ,,vornic” – care chiar dacă a dispărut din peisajul administrativ, s-a păstrat în ritualul nunţii) este un sat din nordul tarii. Am, acum, prilejul şi bucuria să constat, iată, că Nordului îi răspunde Sudul, cu o lucrare pe masură – în posesia căreia am intrat graţie amabilitaţii poetului Pan Izverna. Este vorba de monografia “Strehaia în istorie” (Editura PACO-Bucuresti) semnată de C. A. Protopopescu – şi el profesor de istorie, şi el om al locului. (…)” (,,Nevoia de monografii. Strehaia în istorie”, Ion Andreiţa).

În gest de recunoaştere şi apreciere a muncii sale a primit numeroase diplome şi titluluri, printre care amintim: ,,Diploma de Onoare” (2004) pentru promovarea tradiţiei româneşti şi a valorilor culturii locale şi ,,Titlul de Membru de Onoare al Fundaţiei Naţionale pentru Dezvoltare Comunitară” (2007) pentru contribuţia deosebită la îmbunătăţirea patrimoniului cultural al comunei Vorniceni, ridicarea prestigiului întregii comunităţi şi afirmarea identităţii locale; ,,Distincţia de Vrednicie” acordată (2008) de Metropolia Moldovei şi Bucovinei, ca semn al preţuirii şi binecuvântării pentru râvna şi dărnicia faţă de Biserică.

O viaţă dedicată muncii şi satului său, biruind zi de zi fel de fel de greutăţi şi, chiar, piedici şi atitudini răuvoitoare şi pline de ironie ale unor săteni. Dar, pe profesorul Gheorghe Gherman, nu l-au speriat nici ,,zgomotul”, nici pornirile ostile a celor din jur. A dus până la capăt tot ce-a început, aşa cum a gândit Domnia sa că e mai bine să o facă.

Sper ca vornicenenii  să respecte și cinstească munca profesorului Gheorghe Gherman, pe care l-am considerat ocrotitorul valorilor morale, al tradiţiei şi spiritului vornicenean. În octombrie 2010, am propus autorităților locale din Vorniceni, să-i se acorde ,,Titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Vorniceni”, dar nu s-a luat în seamă, probabil din rațiuni bugetare.
Acum e nevoie ca, un ultim omagiu, Consiliul local Vorniceni să-i atribuie post-mortem ,,Titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Vorniceni”!

S-a stins spre a lumina!

Sincere condoleanţe familiei.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!