Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Școala sătească. OMAGIU ȘCOLII VLĂSINEȘTENE!

Trufin,LPrimit pentru publicare: 05 aug.2015
Autor: Lucian TRUFIN
Publicat: 05 aug.2015

 

           Școlii vlăsineștene, OMAGIU!

Celebrarea  în acest an, 2015 (16 aug.), a unui veac și jumătate de învățământ vlăsineștean reprezintă un moment jubiliar istoric pentru întreaga comunitate, iar faptul că am posibilitatea să aștern câteva amintiri, gânduri și sentimente pe care le trăiesc, în calitatea mea de fost elev al școlii și actual primar, consider că este un favor pe care  viața mi l-a oferit.

De fapt, drumul din viața mea a început la Vlăsinești, unde am văzut lumina zilei și unde am și învățat de la părinți primii pași, după care, mai ales că știam să merg, familia s-a mutat la Săveni, revenind repede în satul natal unde am urmat parte din cursurile  școlii primare și gimnaziale, mai exact din cl. a III-a până în cl. a VIII-a, iar cu cunoștințele însușite am reușit să parcurg învățământul liceal și universitar tehnic, în Botoșani, respectiv Iași, întorcându-mă, după finalizarea studiilor, inginer, acasă, în Vlăsineștiul meu drag, unde, până astăzi, am încercat să întorc comunității în care m-am născut, măcar o parte din beneficiile și avantajele de care m-am bucurat.  Iar pentru corectitudine, ar trebui să vorbesc la plural, de cele două etape ale vieții: copilăria și adolescența fiind trăite împreună cu fratele meu geamăn Sebastian, altă împrejurare favorabilă de care am beneficiat, mai ales în școală, unde aveam de la cine să mă inspir, ca să nu folosesc alt termen, și pe cine să dau vina, când făceam o mulțime de năzdrăvănii, împreună cu colegii și colegele de ”suflet”, alături de care am învățat să buchisesc din tainele abecedarului și ale cărților predate de dascălii de atunci, cu mare har și cu multă dăruire personală și tact pedagogic.
Deseori sunt întrebat despre evoluția mea, despre  etapele formării mele profesionale, inclusiv studiile absolvite, iar răspunsul începe  cu etapa cea mai importantă dintre toate, școala din Vlăsinești, ciclul primar, locul excelent în care am învățat ce înseamnă conviețuirea în colectivitate, locul unde am legat prietenii pe viață și unde am învățat că mai importantă decât competiția, este cooperarea, dezvoltarea abilităților de comunicare, spiritul de echipă.
Școala mi-a oferit oportunitatea de a învăța ce înseamnă să înveți și cum să înveți, iar cea mai importantă lecție primită în școală a fost aceea că ”în orice există o lecție”, atât în bine cât și în rău, atât în reușite cât și în înfrângeri, în lucruri mărunte sau în cele mărețe.
Ceea ce mi-a marcat existența a fost faptul că școala mi-a facilitat întâlnirea și cunoașterea unor oameni care au avut, și unii încă au puterea de a schimba destine, care au reprezentat reale modele și care m-au ghidat  în diferite etape ale vieții mele, mă refer desigur la cadrele didactice, enumerând doar o parte dintre aceștia: amintesc cu mare plăcere și emoție de d-nele  învățătoare Pavel, Cucu, Burac, Tătar și Rusu, de d-nii profesori Cucu, Pavel, Trufin Neculai și Marcel și binențeles de d-l director Burac Gheorghe; toți vlăsineșteni, corifei ai învățământului din acea vreme, făuritori și formatori a zeci de generații, oameni fără de care Școala Vlăsinești, ar fi fost mult mai săracă.
Și tot școala mi-a dat colegi dragi care, prin formarea educațională primită în băncile acestei instituții, au ajuns oameni de bază ai societății și comunităților în care se află,  dintre aceștia aș amini de Lucian Faliboga, actualmente  înspector școlar general adjunct în județul Constanța, profesor de matematică și de Macsiniuc Lidia, directorul Școlii Vlăsinești, profesor de limba și literatura română, foști colegi, cu care mă întâlnesc zilnic sau peste ani și de care nu trebuie să uit, indiferent  de statut, poziție socială sau funcția ocupată.
De asemenea, viața mi-a oferit șansa să răspund prin prisma profesiei, cu aceeași monedă, lucrurilor minunate pe care școala le-a creat pentru mine și toți absolvenții, de-a lungul celor 150 de ani de existență.  Astfel, în calitatea mea de primar, am contribuit la dezvoltarea sistemului educațional, acesta schimbându-și  atât aspectul interior și exterior, cât și dinamica culturii organizaționale, reușind ca împreună cu doamnele director care s-au succedat la conducerea școlii să realizăm o serie de investiții necesare și foarte importante, amintind  doar cele mai importante:

-Școala Vlăsinești: ”Modernizarea, reabilitarea și dotarea clădirii corpului B”;
-”Construire grup sanitar, rețea de alimentare cu apă și canalizare”;
-”Construirea corpului nou al Grădiniței Vlăsinești”;
– Școala Sârbi: ”Construire grup sanitar și rețea de canalizare”;
-”Modernizarea, reablitarea și dotarea Grădiniței Sârbi și  a localului pentru cl. I – IV ”;
-Școala Miron Costin: ”Modernizare și reabilitarea corp școală”;
-Dotarea școlilor cu două microbuze școlare cu fonduri guvernamentale în cadrul proiectului de dezvoltare locală;
-Construirea și dotarea Centrului după programul școlar de tip ”After School”;
-Înființarea unui nou serviciu, în cadrul bibliotecii comunale, respectiv Serviciul  BIBLIONET;
-Finanțarea prin Programul european (POS DRU) a unor proiecte de perfecționare a cadrelor didactice și a celor  de tip ”AFTER SCHOOL”.

Modernizarea presupune şi oameni noi la timpuri noi, aspect pe care l-am susţinut cu tărie prin întinerirea colectivului didactic cu profesori tineri, fii şi fiice ale comunei, care au decis să se întoarcă şi să investească propria experieţă în educarea şi dezvoltarea copiilor din comunitate.
Printre alte realizări importante care au la bază experienţa primului ciclu şcolar vlăsineştean, se numără investiţia în Ansamblul Folcloric Hora, în organizaţiile de tineret T.I.A şi Valorile Vlăsiei, în echipa de fotbal ,,Flacăra Vlăsineşti”, organizarea anuală, întotdeauna împreună cu şcoala a sărbătorilor dedicate zilelor satelor Sîrbi şi Miron Costin, a zilei comunei Vlăsineşti, a zilei eroilor şi Ziua Naţionale a României, a Festivalului de Datini şi Obiceiuri de  Iarna, toate au ca principal obiect de activitate păstrarea şi perpetuarea  valorilor tradiţionale vlăsineştene, promovarea tinerilor din comună, prezentarea  faptelor şi activităţilor oamenilor din Vlăsineşti, iniţiative care fac ca timpul să aibă răbdare şi să nu treacă neobservat peste comunitate. Şi pentru că şcoala este cea care formează şi buni profesionişti, necesari  în mediul rural în care trăim, analizând nevoia de forţă de lucru  în domeniul agricol, prioritar în comuna noastră a fost înfiinţarea unei şcoli profesionale de mecanici agricoli, începând cu anul şcolar 2015-2016.
Aniversăm 150 de ani de la înfiinţarea şcolii vlăsineştene care are astăzi numele ,,GHEORGHE BURAC “, titul acordat în anul 2012, eveniment deosebit la care mi-am adus contribuţia din respect şi datorie faţă de autorul acestei cărţi, căruia îi mulţumesc în numele meu şi al miilor de elevi vlăsineşteni care am fost norocoşi să-l fi avut profesor, dascăl, îndrumător, formator al  luminării noastre.
Cartea ,,Comuna Vlăsineşti. Şcoala – 150”. Privire monografică, care va fi lansată luna aceasta (16 aug.), este o lucrare necesară pentru comunitatea nostră, pentru generațiile tinere, iar cele care vin, trebuie să știe  cine ne-au fost înaintașii, cei care au contribuit la dezvoltarea învățământului și implicit a comunei, în timpul de-acum trecut, strămoși ai învățământului vlăsineștean care merită acest omagiu, de aceea mulțumesc tuturor celor care au contribuit la editarea acestei monograșii școlare, inițiatorului ei, d-lui profesor Gheorghe Burac, doamnei director Lidia Macsiniuc și fostei director, doamna Livia Ciucălău, colectivului de cadre didactice, bibliotecarei Lora Cîrligeanu și Boaru Alexandru, pentru tehnoredactare și responsabilului cu imaginile foto, Boariu Andrei  și nu în ultimul rând, Editurii Agata.
Am susținut necesitatea realizării acestei cărți de la început și până la finanțarea ei prin bugetul alocat și aprobat de Consiliul Local.
Am rădăcini vlăsineștene, m-am născut în Vlăsinești, am crescut și m-am educat aici, mi-am întemeiat o familie, locuiesc și profesez aici, în cea mai înaltă funcție administrativă,  și toate acestea mă obligă să mă înclin și să le mulțumesc tuturor profesorilor  care, au reușit ca în cei 150 de ani de la înființarea școlii să dea un sens conceptelor ”a învăța” și ”a deveni”, să formeze  sute de vlăsineșteni care au făcut și fac cinste comunității și țării; mulțumesc tuturor dascălilor care au reprezentat și reprezintă  pentru mine adevărați pedagogi, învățători formatori, deschizători de drumuri și destine pentru elevii vlăsineșteni.
Mulțumesc bunicilor și părinților mei, soției mele și tuturor vlăsineștenilor care au ales să rămână fii ai acestei comunități și să participe la continuarea poveței: ”La trecutu-ți mare, mare viitor!”.

La mulți ani !

Ing. Lucian TRUFIN – primarul Comunei Vlăsinești                                

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …Sincere aprecieri!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5