Primit pentru publicare: 25 dec.2015
Autor: Georgică MANOLE, redactor şef al Rev. Luceafărul (Bt)
Publica: 27 dec. 2015

O  ISTORIE  A  ÎNVĂŢĂMÂNTULUI  DIN  VLĂSINEŞTI

Spaţiul vlăsineştean beneficiază de încă o lucrare care i se adresează: „Comuna Vlăsineşti. Şcoala-150”(privire monografică 1865-2015, Editura „Agata”, Botoşani, 2015, 300p.). Trei autori, (doi foşti directori: Gheorghe Burac şi Livia Ciucălău; actualul director: Lidia Macsiniuc), şi-au unit ce  au mai bun din personalităţile lor şi au scris această „privire monografică”  clădită pe un îndemn al lui Nicolae Iorga: „Şcoala să fie oglinda satului; Şcoala să fie mândria satului; Şcoala să fie iubirea satului; Şcoala să fie marele atelier al satului”. Volumul se deschide cu un „Omagiu” al inginerului Lucian Trufin, actualul primar al comunei Vlăsineşti, din care merită să reţinem: „Am rădăcini vlăsineştene, m-am născut în Vlăsineşti, am crescut şi am fost educat aici, mi-am întemeiat o familie, locuiesc şi muncesc aici, în cea mai înaltă funcţie administrativă, şi toate acestea mă obligă să mă înclin şi să le mulţumesc tuturor profesorilor care au reuşit ca în cei 150 de ani de la înfiinţarea şcolii să dea un sens conceptelor „a învăţa” şi „a deveni”, să formeze sute de vlăsineşteni care au făcut şi fac cinste comunităţii şi ţării; mulţumesc tuturor dascălilor care au reprezentat şi reprezintă pentru mine adevăraţi pedagogi, învăţători formatori, deschizători de drumuri şi destine pentru elevii vlăsineşteni”.

„Cuvântul înainte” este semnat de coordonatorul acestei lucrări, profesorul Gheorghe Burac. Înainte de a considera cartea „un act de supremă gratitudine datorat de continuatorii de astăzi ai celor care, cu 150 de ani în urmă, au pus bazele învăţământului instituţionalizat” în satele comunei Vlăsineşti e, în acelaşi timp, şi o întregire a monografiilor scrise.  Continuă profesorul Gheorghe Burac: „Au trecut 10 ani de la publicarea „Monografiei”, timp în care am descoperit şi alte documente decât cele pe care le-am valorizat în monografie, ne-am îmbogăţit fondul de informaţii, iar la concretizarea lucrării s-au arătat dispuse să contribuie şi câteva cadre didactice cu un recunoscut potenţial în materie: Livia Ciucălău şi Lidia Macsiniuc”.

Lidia Macsiniuc, posesoarea unui temperament stabil  şi predictibil încă, la care se adaugă energia-i debordantă, a colaborat perfect cu Livia Ciucălău, la rândul ei posesoarea unui EU izvorât din pasiune creativă şi sentiment al patriotismului local. Armonia lucrării a fost ţinută între parametrii ceruţi de bagheta profesorului Gheorghe Burac, un temperament sensibil, cu accent pe intelect.  Textul cărţii îmi relevă trei autori care nu au  trecut dincolo de un optimism raţional şi un idealism justificat. Până la urmă, cei trei autori s-au născut, au crescut –unul a ajuns la o vârstă venerabilă – în Vlăsineşti, iar dacă întâlnim şi pagini impregnate de self spiritual (reflecţii asupra propriilor persoane), iar este de înţeles.

Autorii au considerat că este bine  să facă o excursie printr-o carte de specialitate (Vasile V. Popescu, „Ştiinţa conducerii învăţământului”), o lucrare care se referă la opera de importanţă universală „a celor mai de seamă reprezentanţi ai istoriei ştiinţei organizării şi conducerii învăţământului”.  Fiind vorba, printre alţii, de Comenius, Pestalozzi, Gheorghe Lazăr, Spiru Haret sau Dimitrie Gusti, credem că este bine, pentru că începuturile învăţământului românesc, ca şi cel din Vlăsineşti, se identifică în mare măsură cu teoriile acestor mari pedagogi şi reformatori ai sistemului de învăţământ.  Istoria învăţământului vlăsineştean începe cu şcoala din pridvorul bisericii sau cea particulară a dascălului Gheorghe Biciuşcă (1860) şi finalizată cu situaţia la nivelul anului 2015. Conţinutul lucrării aproape că te obligă să reţii câteva aspecte. În primul rând, faptul că în comuna Vlăsineşti au existat mereu învăţători şi profesori dedicaţi meseriei şi care au avut ca principală preocupare dezvoltarea învăţământului în toate componentele sale: Constantin Popovici, George Ştefănescu, Constantin Ciocoiu, Titus Scriban, Maria Popescu, Maria Velea, Ioan Sandovici, Vasile Ciubotariu, Elena Luchian, Natalia Placa, Elena Cristea, Ion Trufin, Dumitru Bolboros, Ion Grosu, Haralambie Berijan şi lista poate continua până la cei de astăzi. În al doilea rând, că în anii de după Al Doilea Război Mondial, învăţământul din Vlăsineşti a atins cote fără precedent: program de alfabetizare, două localuri noi de şcoală la Vlăsineşti, învăţământ de 10 clase, şcoli noi la Sârbi şi Miron Costin, investiţii masive după 1989, a fost eradicat abandonul şcolar, s-a realizat cuprinderea în grădiniţă a tuturor copiilor de această vârstă, s-a produs o revigorare a activităţilor extraşcolare etc. În al treilea rând, să remarcăm  numărul imens de figuri prezentate: 13 la capitolul „Profiluri”, 25 la „Veterani ai învăţământului din comună in memoriam”, 2 la „Învăţători temerari”, 3 la „Şi ei au făcut cinste satului de baştină”, 15 la „Nemuritorii pensionari”, 13 la „Fii ai comunei, pe înalte trepte ale afirmării” şi 50 la „Alţi oameni de seamă”, semn că cei trei autori  pot să se apuce să finalizeze un dicţionar al personalităţilor vlăsineştene.

Capitolul „Evocări” este un veritabil laudatio adus şcolii care  a contribuit din plin la afirmarea celor ce semnează autentice  rânduri de mulţumire: Viorica Doncilă, Ioan Găină, Gheorghe Burac, Dumitru Corbea, Costache Honciuc, Haralambie Holic, Angela Sîrghi, Maricel Trufin, Gabriela Honciuc, Anişoara Hulub, Cristina Herghiligiu, Eugen Haleschi şi Denisia Beiu. Am ales câteva rânduri ale distinsului profesor pensionar şi scriitor, Haralambie Holic: „Destinul a vrut ca în acest mic univers al satului Vlăsineşti, în care şcoala rămâne laboratorul magic ce înnobilează destine, torţa purtată de dascălii noştri să ne fie încredinţată nouă, generaţia de până acum. Nu îndrăznesc să spun dacă am apropiat-o de înălţimea lor, dar ştiu că ne-a rămas o permanentă aspiraţie, într-un alt context istoric, chemaţi să răspundem altor filozofii despre profilul uman”.

„Mărturii în imagini”, „Anexe”, „Indice de  nume” şi o „Bibliografie”, întregesc această privire monografică asupra învăţământului din comuna Vlăsineşti. O lucrare necesară şi de succes a celor trei autori asupra cărora, de acum, apasă o altă sarcină derivată: un dicţionar al personalităţilor comunei Vlăsineşti de la începuturi până azi.