Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Scriitori botoșăneni. Poezia ochiului interior

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.4 (148), Aprilie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Poezia ochiului interior

Primit pentru publicare: 26 Apr. 2021
Autor:  Liliana MOLDOVAN, UZPR
Publicat: 27 Apr. 2021
©  Liliana Moldovan, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Poezia ochiului interior

Am descoperit destul de recent, în cadrul producțiilor editoriale apărute anul trecut, o antologie inedită coordonată de Gheorghe Vidican, apărută la Editura Aureo din Oradea. Este vorba despre „Ochiul de litere: volumul III” ce reunește creațiile de poezie ori proză ale unor autori care văd doar cu lumina sufletului și cercetează lumea cu puterea minții, dând dovadă, prin compensație, de o sensibilitate aparte, ce, nu de puține ori, inundă lumea cu creații literare pline de dramatism sau texte care se remarcă printr-o fascinantă încărcătură poetică. Elementul de certă originalitate este dat de caracterul multicultural al antologiei, concepută ca o carte bilingvă, fragmentele de proză ori de poezie etalând, alternativ, creațiile unor autori români sau maghiari. În plus, trebuie remarcat că toți autorii prezenți în carte au fost premiați, la ultimele 10 ediții ale Concursului de Creație Literară pentru Nevăzători „Pașii Profetului”, care a aniversat anul trecut 30 de ani de la prima ediție.
Antologia, realizată de scriitorul, Gheorghe Vidican reunește, în cele 141 de pagini ale volumului, poezii și texte în proză scrise de 20 de autori. Printre aceștia se regăsesc, poeții Estera și Valentin Bălan, parteneri de viață dar și „parteneri de carte”, fiindcă ei sunt autorii unui volum coligat, apărut în condiții grafice de excepție și anume „Oglinzile oazei”(de Estera Bălan) și „Peregrin prin Imperiul Esterei”(de Valentin Bălan).

Estera și Valentin Bălan

Antologia „Ochiul de litere” nu este primul volum colectiv în care sunt prezenți cei doi autori. Scriitorii botoșeneni, Estera și Valentin Bălan, regăsindu-se și în alte volume colective precum : „Constelația Homer”(2017), „Clepsidre înaripate” (2018), povestea lor de viață personală și literară fiind redată într-un capitol consistent din „Reportajele Bucuriei” (2019). După cum scriam în „Reportajele Bucuriei”, Estera și Valentin Bălan au simțit fiorii creației poetice în perioada adolescenței și au început să scrie poezie înainte de împlinirea majoratului. Talentul lor poetic a dospit în timp, expresiile lirice s-au cizelat peste ani, temele de meditație poetică și-au extins aria de interes, iar astăzi, Estera și Valentin Bălan sunt doi autori consacrați, binecunoscuți în spațiul cultural din Botoșani.
Poeziile selectate de cei doi autori pentru a fi incluse în ediția din 2020 a „Ochiului de litere” s-au născut pe fondul unor experiențe de creație fertile, care au dospit în timp, s-au maturizat din punct de vedere stilistic, devenind garanția literară a unor poeme excepționale, a căror valoare a fost remarcată și răsplătită cu premii la toate edițiile concursului „Pașii Profetului”, la care s-au înscris. Rondelurile Esterei sunt oglinda unui suflet delicat care respiră frumusețe prin toții porii și reușește să-și exprime dragostea pentru frumosul lumii prin intermediul unor versuri ce ți se lipesc de suflet. Să luăm spre exemplu prima strofă din „Rondel marin” prezentă în antologia „Ochiul de litere” :
„Lăcrimau pe harpe și viori
Albatroși în palid strai de-apus,
Când șoptirea mării ne-a sedus
cu un val de taine și fiori.”

Poeta se lasă sedusă de misterele acestei lumi, de sunetele inconfundabile ale naturii și ale viețuitoarelor ei, sufletul autoarei este ca o amforă care adună misterul lumii și îl transformă în rondeluri delicate, pline de culoare și de versuri îmbrăcate în haina unor figuri de stil extrem de reușite,: „tăcerea mării e ca un vals de taine și fiori” iar albatroșii se îmbracă în „palid strai de-apus”, „nisipul este brodat cu alge” iar valurile devin catarge și „sărută țărmul poemelor” („Rondel marin”). Fie că intră în dialog cu natura înconjurătoare sau surprinde vreun detaliu important al trecerii de la un anotimp la altul ori se cantonează pe descrierea unui obiect sau eveniment din natură, Estera Bălan, dansează pe portativul versurilor cu deosebită ușurință și candoare.
„Iubirea ta la mână mi-e brățară” – scrie poeta, iar capul bărbatului iubit, tainic așezat pe umărul ei, devine pecete. Iubirea, așa cum apare în Rondelurile Esterei Bălan, are pasul ritmat iar sub imperiul acestui ritm perfect, liniștea dă consistență „tăcerilor din plete” și clipei care zboară”.
Dacă Estera Bălan își exteriorizează sentimentele prin intermediul gândului poetic, expunerile poetice ale lui Valentin Bălan sunt rezultatul unor interiorizări de factură filozofică. Valentin Bălan jonglează cu tăcerile, cu singurătatea și cu chipul femeii iubite care devine fluid și zglobiu. „Te caut și uneori de găsesc/ Dar mereu ești alta și alta și alta” – scrie poetul care „obosit pe întunericul adunat pe tălpi” se închide „în tăcerea unui cânte adânc foarte adânc/ ca o fântână secată la marginea dinspre cuvânt a cerului”. („Tăcerea”). Surprinzător, baladele scrise de Valentin Bălan abundă în imagini vizuale extrem de reușite care răstoarnă sensul percepțiilor vizuale în favoarea unui tablou cu imagini altfel conturate :
„Era-n amurg sau era-n zori?
Te învelisem c-o privire
Pe patul nostru viu de nori,
Iar tu ardeai de fericire!

Era în zori sau în amurg,
Iubito când citeam poema
Din părul tău bogat și lung
Ca al matronelor din Roma?” („Baladă între amurg și zori”)

Valentin Bălan își invită cititorii să ia un loc la un spectacolul poetic intim și îi provoacă să guste din magia iubirii. Este vorba despre un spectacol desfășurat neapărat în doi și neapărat în prezența naturii. Ca și în rondelurile Esterei Bălan, în baladele compuse de Valentin Bălan, lumea naturii sau lumea cosmică, își organizează întreaga energie și frumusețe în jurul unor sentimente de iubire împărtășite.
Versurile scrise de Estera și Valentin Bălan, se susțin reciproc, se îngemănează în jurul unor cuvinte potrivite și răsar din adâncul unor sentimente de extremă puritate scoțând la iveală seva unui talent remarcabil și al unei sensibilități care depășește granițele emoțiilor obișnuite.

În final, e bine să atrag atenția că toate creațiile incluse în volumul „Ochiul de litere” demonstrează – după cum scrie Paul Aretzu, în prefața cărții – „competențe estetice, rafinament, vocație autentică, un imaginar bogat”.
Estera și Valentin Bălan se încadrează, cu prisosință în granițele acestei elogioase definiții.

 

 

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.659 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5