Florin T ROMAN: SCRISOARE CĂTRE EMINESCU

SCRISOARE CĂTRE EMINESCU

Dragă poetule al neamului meu românesc,

te rog cu toate versurile mele

să mă ierţi că îndrăznesc

acum, în acest miez de ianuarie,

să-ţi scriu, smerit, această scrisoare.

Nu vreau decât să-ţi spun

că de când ai plecat

pe tărâmul în care ai sperat,

pe-aici, pe la noi,

lucrurile nu s-au prea schimbat.

Noi, fraţii tăi, suntem bine, sănătoşi,

câteodată doar ne mai dor rănile tale mai vechi,

uneori suntem mai trişti,

alteori mai voioşi…

Ce să-i faci? Asta se-ntâmplă din vremuri străvechi.

Nu te-ntreb dacă tu eşti bine,

ştiu că acum eşti fericit.

Ştiu că acum trăieşti într-o poezie veşnică, sus.

Îţi mai destăinui doar, că ştiu că-ţi pasă,

ce-au mai făcut românii de când te-ai dus:

unii te-au criticat, alţii te-au lăudat,

unii te-au lovit, alţii te-au mângâiat,

unii te-au rănit, alţii te-au vindecat,

unii te-au ucis, alţii te-au înviat.

Dragă poetule al neamului meu românesc,

iartă-mă că eu, umil confrate,

nu am făcut altceva

decât să te citesc.

Şi poate, uneori, cu sufletu-mi întreg,

am reuşit să te şi înţeleg.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Florin T. Roman