Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Florin T ROMAN: SCRISOARE CĂTRE EMINESCU
SCRISOARE CĂTRE EMINESCU
Dragă poetule al neamului meu românesc, te rog cu toate versurile mele să mă ierţi că îndrăznesc acum, în acest miez de ianuarie, să-ţi scriu, smerit, această scrisoare. Nu vreau decât să-ţi spun că de când ai plecat pe tărâmul în care ai sperat, pe-aici, pe la noi, lucrurile nu s-au prea schimbat. Noi, fraţii tăi, suntem bine, sănătoşi, câteodată doar ne mai dor rănile tale mai vechi, uneori suntem mai trişti, alteori mai voioşi… Ce să-i faci? Asta se-ntâmplă din vremuri străvechi. Nu te-ntreb dacă tu eşti bine, ştiu că acum eşti fericit. Ştiu că acum trăieşti într-o poezie veşnică, sus. Îţi mai destăinui doar, că ştiu că-ţi pasă, ce-au mai făcut românii de când te-ai dus: unii te-au criticat, alţii te-au lăudat, unii te-au lovit, alţii te-au mângâiat, unii te-au rănit, alţii te-au vindecat, unii te-au ucis, alţii te-au înviat. Dragă poetule al neamului meu românesc, iartă-mă că eu, umil confrate, nu am făcut altceva decât să te citesc. Şi poate, uneori, cu sufletu-mi întreg, am reuşit să te şi înţeleg.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
…Sensibilitate poetică, maturitate în scriere și respect pentru valoare…