ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Scurt apreciativ despre taxările lui Nicolae Sandu în cartea ,,Pagini de istorie altfel…”

Primit pentru publicare: 11 Dec. 2018
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 11 Dec. 2018

Am parcurs cu grijă conținutul unei cărți apărută recent la Editura Agata, ,,Pagini de istorie altfel sau despre legende și adevăr”, a cunoscutului publicist botoșănean, Nicolae Sandu. De carte, pentru a vedea lumina tiparului, s-a ocupat Dorina Rodu, redactor șef al Revistei Luceafărul. Lucrarea a fost dedicată omagierii Centenarului Marii Uniri – 1918, cu o finanțare, ca de obicei, din buzunarul autorului, în care s-a înghesuit lună de lună, câte o mică parte din pensia pe care o primește, strașnic de modestă, după mai bine de 40 de ani de muncă cât a vegheat pentru puritatea mediului și a afectului acestuia asupra sănătății oamenilor din aceste ținuturi de nord moldav. Cartea  reprezintă opinia autorului, o secvență critică, despre cârpeala imaginii politicienilor și a unor personalități istorice de ieri și mai dincoace. Ni se pune în față zisa demagogică a politicianului și fapta sa transpusă în imaginea unui puzzle, o reuniune a unor componente false, de cele mai multe ori.
Într-o acustică vehementă, se fac referiri la Regele Ferdinand, Regina Maria și la personalități care au folosit conjuncturile istorice și momentele dificile din viața poporului român pentru a-și aureola imaginea personală. Cât de mult am fost iubiți și prețuiți de aceștia ,,ține de domeniul faptului divers”, povești ,,cu care am fost și suntem intoxicați, cum ar fi de exemplu că „Regina Maria a fost cea mai frumoasă și inteligentă femeie a timpului său din Europa”, cu eticheta de „Mama răniților” sau „neînfricata care vizita linia întâi a frontului” etc./ Este bine de știut că vizitele în spitalele cu răniți și bolnavi de tifos exantematic se făceau acolo pentru că nu exista niciun risc pentru vizitatori, răniții erau răniți, iar bolnavii de tifos nu prezentau nici măcar un pericol pentru că tifosul se transmite numai prin mușcătura păduchilor de corp, poți să mănânci din aceeași farfurie cu bolnavul de tifos și nu te poți molipsi. Vizitele pe „linia întâi a frontului” aveau o destinație precisă și anume la Coțofănești, o localitate din zona Oituzului, unde se găsea „cuibușorul de nebunii” al reginei, mai precis un loc de refugiu cu amanții etc. (vezi Constantin Argentoianu: „Pentru cei de mâine”). În ceea ce îl privește pe prim-ministrul Ionel I. C. Brăteanu, nu am auzit pe nimeni din moștenitorii doctrinei să spună din a cui inițiativă și cine a decis trimiterea tezaurului României la Moscova, unde a rămas înmormântat de veci.”. E un curaj al domnului Nicolae Sandu de a spune lucrurilor pe nume și e justificat aceasta pentru că generațiile prezente și cele viitoare, cu atât mai mult, având în vedere impactul tehnologiilor noi (comunicări online, mediul virtual), trebuie să știe aceasta. Concluzia autorului prin această carte este că, de peste un secol și jumătate în România, „nimic nu e nou sub soare”, nimic din caracterul mizerabil al majorității politicienilor nu a fost schimbat, generând numeroase și grave nelegiuiri, jafuri la scară națională, dominate de flagelul numit corupție. ,,Sub toate aspectele, la tot pasul se remarcă amatorismul politic și profesional, demagogia și populismul liderilor politici, mai toți eșuați profesional, nu puțini oportuniști și impostori. În acest context, este extrem de greu ca măcar să putem visa la o Românie prosperă, la un stat de drept cu un statut autentic de democrație și la o fărâmă de dreptate și pentru poporul român, deziderate care par să fie tot mai puțin vizibile în lumea reală.”
Folosind date, nume, situații și fapte concrete, sprijinite pe o bibliografie impresionantă, având în vedere dimensiunea cărții cu un text până într-o sută de pagini, în formatul clasic (A5), Nicolae Sandu ne convinge de cele scrise, iar atitudinea de respingere declanșată prin inducția lecturii este pertinentă și necesară de a dezbate și combate, cât mai larg și cât mai des în mediul social pentru a pregăti o poziție fermă, în cunoștință de cauză, pentru atunci când vom fi nevoiți a decide în fața urnelor de vot.
Oamenii politici, responsabilii acreditați pentru a contribui la un confort social adecvat ar trebui să ia aminte cele scrise în această carte. Dar rămâne de văzut câți se vor repezi să o citească!