Spiritualitate în Bucovina se intitulează broşura cu asemenea  itinerarii oferită la sfârşit de an 2013 de către Centrul Naţional de informare şi promovare turistică a Consiliului judeţean Suceava, care pune doar în circa 40 de pagini foto şi text-scurt bijuteriile arhitectonice, de un fel deosebit, care probează, dacă mai era nevoie, că Suceava şi Bucovina, România întreagă, sunt leagănul existenţei, toleranţei etnice, religioase şi culturale, menite nu doar să convieţuim ci să lucrăm spornic, în toate domeniile.

Broşura la care ne referim constituie o incursiune în ceea ce înseamnă la români viaţa spirituală nu doar a populaţiei majoritare, cu nestematele –  Mânăstirea Sfântul Ioan cel Nou sau Sfânta Înviere de la Suceava, cu mânăstirile Suceviţa, Moldoviţa, Sihăstria Rarău  ori Voroneţ de la Gura Humorului, – ci şi a comunităţilor din judeţ, care sunt edificiile etniilor germană, poloneză, evreieşti, armeneşti,  ucrainene, a ruşilor lipoveni, maghiare, italiene, a romilor. Toate, un ansamblu, pus la dispoziţia redacţiei şi editurii, de către reprezentanţii oficiali ai acestora, în cazul nostru, vorbind despre comunitatea evreilor, de domnul Sorin Golda.

Lucrarea constituie încă un bun prilej nu doar pentru cei de acasă, dar şi pentru cei care au făcut alia, de trecere în revistă nu doar a prezentului, cât de împrospătare a amintirilor  care cimentează atât de mult sentimentele, liantul lor asigurând trăinicie viitorului prin noi şi urmaşi.

În acest scop mi-am şi propus, ca împrumutând din ceea ce a pus aici cu generozitate Sorin Golda să transmit măcar vorbele nu doar prietenilor de ori unde, ci tuturor cititorilor ceea ce încă se mai păstrează acasă, în judeţul Suceava, deocamdată, În România, la bijuteriile căreia noi, localnicii, şi nu numai noi, sper, ţinem atât de mult.

Iertaţi-ne, dragi cititori, că nu punem alătura şi fotografia obiectivelor pe care Sorin vi le împrospătează, dar contăm pe înţelegerea şi scuza dumneavoastră.

Redacţia, editura şi domnul Sorin Golda, cum am făcut şi noi altă dată, punându-ne la dispoziţie 4 pagini de text-foto, ne reamintesc de unde provin cei despre care vorbim. Prima menţiune scrisă despre existenţa evreilor aici, în zona Suceava, scriu binevoitorii, pare să fie o scrisoare din 15 iunie 1473, a şoltuzului şi pârgarilor Sucevei către bistriţeni.  De asemenea, tradiţia atestă şi cea ce spunea Moses Rosen, odată, că însuşi domnitorul Ştefan cel Mare a avut un medic evreu. Şmil îl chema.

Mărturie a vechimii evreilor la Suceava, în fosta Capitală a Moldovei, sunt şi pietrele de mormânt din cimitirul evreiesc de la poalele Dealului Tătăraşi, una dintre acestea poartă pe ea data de 1700…

Dacă la început, la venirea lor pe acest teritoriu, evreii se ocupau, datorită spiritului lor practic şi întreprinzător, a înclinaţiei lor native spre afaceri, în special cu meşteşugurile, comerţul şi arendăşia, pe parcurs, ei au ajuns şi au dominat mai toate compartimentele vieţii social-economice. Statul român a facilitat organizarea primelor comunităţi mozaice, iar celor care au participat în războiul pentru Independenţa României  le-au acordat cetăţenia fără prea mari formalităţi. Ei s-au bucurat de practicarea  liberă a credinţei şi a perceptelor religioase, de recunoaşterea tribunalelor rabinice, de crearea şi administrarea unor instituţii de învăţământ, de binefacere şi sănătate, dar şi de într-ajutorare etnică şi culturală.

Este citat faptul că, în secolul al XIX-lea, la Iţcani s-a stabilit o comunitate care a înfiinţat prăvălii, depozite, case de export, mici fabrici, s-a construit o sinagogă şi s-a organizat un cimitir pentru necesităţile de cult ale evreilor. Cu toate că evreii nu constituiau majoritatea, au fost cazuri când localităţile au avut şi primari dintre evrei, cum a fost cazul cu Discge şi Samuel Hellmann. Adolf Hellmann, fiul lui Max şi nepotul lui Samuel Hellmann, a devenit şi el primar, căruia, i-a urmat, ca primar de Iţcani, dr. Iosef Goldstein. Acesta din urmă a construit la Iţcani un sediu al comunităţii şi a contribuit mult la dezvoltarea acesteia, având pentru o scurtă perioadă ca viceprimar pe industriaşul Jakob Roessler. În anul 1934, până la începerea deportărilor, primar în Bucovina a fost şi etnicul Adalf Kolber.

Bătrânii spun că şi la Burdujeni au existat mulţi evrei. Uliţa Mare se numea strada pe care locuiau sau profesau cei mai mulţi dintre ei. Ulterior strada s-a numit Ştefan cel Mare, apoi I.G. Duca, 23 August, iar astăzi poartă denumirea de 22 Decembrie. Partea dreaptă a Uliţei Mari era destinată prăvăliilor evreieşti, cea stângă negustorilor armeni, ca în Take, Ianke şi Cadâr, piesă de teatru scrisă de Victor Ion Popa, despre viaţa social-etnică de la Bârlad…

Ca impact cultural, nu numai local, este evidenţiată şi menţionată personalitatea internaţională a lui Joseph Schmidt, fiul Sarei şi al lui Wolf Schmidt, născut la 4 martie 1904  la Davideni-România, astăzi Ucraina, mort la 16 septembrie 1942, înmormântat în cimitirul Friezenber, lângă Zurich, fost mare tenor român şi cantor evreu, în memoria căruia, sub egida Universităţii „Ştefan cel Mare” şi a Asociaţiei „Joseph Schmidt” au avut loc în 2007 şi 2008 primele două ediţii ale Festivalului care îi poartă numele.

Organizatorii ţintesc pentru ca Festivalul Joseph Schmidt să devină un punct de reper cultural-artistic, de grad zero, în spaţiul est-european.

Spiritualitatea bucovineană nu poate fi înţeleasă pe deplin fără a aminti locul şi obiectivul fotografiat şi explicat de către realizatori: Sinagoga Gah se află în Suceava pe strada Dimitrie Onciul nr. 7 şi a fost construită în 1870 de către Societatea de ajutor mutual  Gmilut  Hasadim – abraviată Gah –  care furniza servicii şi sprijin financiar pentru săracii şi nevoiaşii din întreaga Bucovină. Se precizează că piatra de temelie a sinagogii a fost pusă de către rabinul din Cernăuţi, Reb Haim Thirer.

Se arată că în Suceava se află patru cimitire evreieşti, pe strada Parcului – cu o vechime de circa 200 de ani – unul pe strada Alexandru cel Bun – cu o vechime de aproximativ 400 de ani, alte două în cartierul Iţcani şi în cartierul Burdujeni.

Sunt apoi descrise obiectivele de interes din localităţile judeţului. Despre Sinagoga Mare din Fălticeni aflăm că edificiul în secolul al XIX-lea reprezenta peste 60% din populaţia acestui oraş, este localizată pe strada Ana Ipătescu nr. 149, a fost iniţial construită din lemn în anul 1795, iar apoi reconstruită din piatră şi cărămidă în 1852. Sinagoga Mare din Gura Humorului, situată în centru, a fost ridicată în anul 1871 ca urmare a crezului omului de afaceri Wolf Kleinberg şi refăcută la începutul secolului XX. Avea un aspect de clădire obişnuită, la fel cu arhitectura caselor alăturate, în prezent arătându-şi vechimea. La aproximativ 500 de metri depărtare de intersecţia din centrul oraşului, în sensul de mers spre Mănăstirea Humorului, se află cimitirul evreiesc, datând din secolul al XVIII-lea, locul unde este înmormântată Sara Schmidt, mama celebrului tenor şi cantor Joseph Schmidt.

La Vatra Dornei, prima sinagogă, cunoscută cu numele Templul Mare a fost înălţată în anii 1898-1902 pe un teren dăruit comunităţii de Biserica Ortodoxă sub dealul Runc. Cam în acea vreme a fost construită şi o sinagogă mai mică, pe strada Luceafărul. Au mai existat şi două case mici de rugăciune – Wiznitzerschul şi Handwerkerschul.

La începutul secolului al XXI, Templul Mare din Vatra Dornei se afla în stare de paragină. În anul 2007, urmare a strategiei privind păstrarea moştenirii iudaice, care, ca şi restul lăcaşelor  de cult, fac parte din patrimoniul naţional al României, s-au alocat fonduri şi s-au efectuat intervenţii  urgente la cinci lăcaşuri de cult mozaice, printre care şi la Templul Mare din Vatra Dornei. I s-au reparat pereţii crăpaţi şi a fost înlocuit acoperişul

Mulţi ani conducătorul spiritual al comunităţii din Vatra Dornei a fost rabinul Fraenkel, urmat  de rabinii Margosches, tată şi fiu.

Este prezentat şi Templul Havre Gah din Câmpulung-Moldovenesc, , situat pe strada Arboroasa nr. 1, construit în anul 1894, care poartă pe frontispiciu cunoscuta Steaua lui David. Se pare că încadrarea anului 1873 în acest simbol reprezintă un adaos ulterior de la ceea ce a fost o altă sinagogă – sinagoga veche – ridicată atunci.

Despre Templul Mare din Rădăuţi, situat pe strada 1 Mai nr.2 în centrul oraşului, inaugurat la 18 august 1883, de ziua de naştere a împăratului Franz Ioseph I, aflăm că prima slujbă a fost celebrată de către noul rabin  Yitzhak Kunstadt.

În anul 2004 Templul este inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava. Este construit în stil maur, o clădire masivă, cu două turnuri înalte,  acoperite cu cupole, care conferă clădirii aspectul unei Catedrale ortodoxe. În interior, templul are decoraţiuni realizate într-un amestec de stiluri, de la renaştere, baroc, maur şi…

La începutul secolului XX, la Rădăuţi s-au construit Sinagoga din strada Topliţei nr. 10 şi Sinagoga din strada 1 Mai nr. 31, ambele în apropiere de Templul Mare. La ieşirea din oraş spre Marginea, pe partea stângă, la aproximativ 200 m. de drumul principal, se află Cimitirul evreiesc din Rădăuţi. Pe un monument, aflat la vedere citim: Ţineţi minte, în anii de groază 1939-1945 au fost omorâţi 6.000.000 de evrei de către călăul popoarelor Hitler…

Şi despre edificiile din oraşul Siret există informaţii. Despre Templul Mare de aici ni se spune că este în centrul oraşului, pe strada Teiului nr. 4, a fost construit în anul 1840 şi este unul dintre cele mai vechi locaşuri de cult din nordul Moldovei. Cândva, în el a funcţionat o şcoală hasidică, în prezent nu mai este nici templu. Arhitectura clădirii este una obişnuită, cu ferestre uşor arcuite.

Aproape de centrul oraşului, la 150 de metri în spatele bisericii ortodoxe, se află Cimitirul evreiesc din oraşul Siret. Se subliniază faptul ca cimitirul are o valoare aparte pentru comunitatea  evreiască de pretutindeni. Are un număr mare de pietre tombale, decorate prin sculptare cu diverse motive ebraice. Cea mai veche piatră datează din anul 1560, ceea ce dovedeşte că cimitirul vechi din Siret este unul dintre cele mai vechi din estul Europei, că populaţia respectivă vine de foarte departe. Cimitirul evreiesc din Siret este declarat şi respectat ca monument istoric.

După cum spunea Radu Grigorovici, în 1996, Bucovina a constituit un strălucit exemplu de colaborare inter–etnică, lansându-se celebra expresie “homo bucovinensis”, prototip al individului tolerant, ce vorbeşte cel puţin două limbi şi care conferă un model de convieţuire paşnică inter-etnică.

Ion N. Oprea