Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    STEJARUL LUI ŞTEFAN CEL MARE

    Rades PandelicaPrimit pentru publicare: 17 april.2015
    Autor: Pandelica RADEȘ
    Publicat: 18 april.2015

    STEJARUL  LUI  ŞTEFAN  CEL  MARE

     

    Anul acesta, pe 12 aprilie, s-au împlinit 568 de ani de la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare.  Pentru prezentarea unui moment istoric din  timpul domniei sale, voi începe cu partea de nord, cu Ţinutul Herţa care, înainte de Al Doilea Război Mondial, forma Plasa Herţa compusă din 30 de localităţi.  Prin  Pactul Ribbentrop-Molotov, încheiat la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, creionul folosit pentru trasarea hotarului între România şi URSS a fost un creion de lemn care, este ştiut, are vârful gros, aşa că linia roşie-groasă trasă pe hartă a prins şi 27 de sate din Plasa Herţa, judeţul Dorohoi, pe când celelalte trei localităţi ale Herţei au rămas la România. Astfel că, în teritoriul rămas la URSS, azi Ucraina, există Codrii Cosminului, unde Ştefan cel Mare, pe 26 octombrie 1497, a înfruntat şi nimicit oastea feudalilor poloni. Pacea s-a încheiat abia în 1499. Precizez că este ultima bătălie dusă de Ştefan. Dar să vedem cum s-au petrecut lucrurile. Feudalii poloni, care reprezentau cel mai puternic stat feudal din Europa la acea vreme, au organizat o diversiune. L-au sfătuit pe Ştefan să plece cu oastea spre cetăţile de la Gurile Dunării, iar din urmă vor veni şi ei şi, unindu-şi forţele, să elibereze aceste cetăţi de sub turci. În realitate, polonii ar fi vrut ca Ştefan să-şi ducă oastea departe de Suceava, ca apoi să vină rapid şi s-o cucerească. Dar Ştefan cunoştea viclenia polonilor, aşa că i-a rugat, prin solie, să plece ei spre cetăţile de la Gurile Dunării, urmând ca el să vină imediat, din urmă, acolo, având în vedere distanţa mică de la Suceava.

    Apoi, Ştefan a pus iscoade care să urmărească orice mişcare a polonilor şi a aflat că ei s-au îndreptat, de fapt, spre Suceava. În aceste condiţii, pe 28 august 1497, Ştefan părăseşte Suceava, se îndreaptă, în grabă, spre Roman unde chemase ţărănimea spre a o instrui pe câmpia de lângă oraş.

    Pe 26 septembrie 1497, polonii încep asediul cetăţii Sucevei. Aceasta a rezistat eroic, fapt ce a dus la epuizarea şi înfometarea oastei polone. Din această cauză, Ioan Albert, regele polon, hotărăşte pe 19 octombrie 1497 părăsirea Sucevei şi întoarcerea spre Polonia, însă nu respectă condiţia pusă de Ştefan, aceea de a se întoarce pe drumul pe care au venit şi pe care au pârjolit totul în cale. În aceste condiţii, Ştefan, în ziua de 26 octombrie 1497, aşteaptă ca cea mai mare parte a a oştirii polone să pătrundă în Codrii Cosminului. În timp ce călăreţii moldoveni le-au închis calea spre Polonia, Ştefan dădu atacul din spate şi din flancuri, polonii fiind prinşi ca într-un cleşte şi nimiciţi. Cronicile vremii spun că mulţi copaci au fost tăiaţi până aproape de coajă, iar la momentul potrivit au fost prăvăliţi peste poloni. O imensă pradă de război a căzut în mâna moldovenilor. În legătură cu această victorie răsunătoare a lui Ştefan Vodă, în locul în care a avut loc bătălia, există o legendă legată de un stejar despre care se spune că a fost martor la eveniment.  După victorie, Ştefan, bătrân, bolnav şi obosit, s-ar fi odihnit la umbra acelui stejar., căutând răcoarea. Adevărul ar fi altul: la data desfăşurării bătăliei, în nordul Bucovinei este foarte frig, deci, în realitate, Ştefan ar fi dorit, mai degrabă un cojocel pentru a-i fi cald, decât umbra unui stejărel.

    De ce şi-a ales Ştefan Vodă ziua de 26 octombrie pentru atacul final asupra polonilor? Pentru că, urcându-se pe tron pe 12 aprilie 1447, şi-a ales doi sfinţi războinici pentru a-i ocroti domnia. A fost ales Sfântul Gheorghe, pentru perioada primăvară-vară, şi Sfântul Dumitru, pentru perioada toamnă-iarnă. A dorit ca Sfântul Dumitru, în ziua sărbătoririi sale, să lupte alături de oastea moldovenilor şi să le aducă victoria.

    Stejarul există şi astăzi şi este atât de gros, încât ne-am prins trei oameni ca să-l putem cuprinde. În jurul stejarului, românii au aranjat un fel de amfiteatru, cu bănci şi scenă. Aici, a doua zi de Paşte, românii din Ţinutul Herţa, împreună cu preoţii lor, se adună, cu drapele tricolore şi cântă sau recită cântece şi poezii ce au ca tematică principală pe Ştefan. Acolo, pe dealul cu stejarul, însoţită de românii herţeni, am urcat şi eu de multe ori şi am jurat să luptăm pentru readucerea acestui teritoriu furat  la Patria Mamă, România.. Tot atunci am citit şi o poezie dedicată acestor două simboluri, Ştefan şi stejarul:

     

    STEJARUL  LUI  ŞTEFAN  CEL  MARE

    Pe un deal fălos
    Lâng-un sat frumos
    Într-un codru des
    Ce-i greu de purces
    Ştefan se opreşte
    Şi se odihneşte
    Căci Măria Sa
    Avu luptă grea
    La Cosmin în vale
    Pe ascunsă cale.

    Dar un stejărel
    Fraged, subţirel,
    Coama şi-o închină
    Dar nu pân la tină
    Se-apleacă spre Domn
    Să-i aducă somn,
    Linişte, răcoare,
    Vis de vânătoare,
    Şopot de izvoară,
    Dorul greu de ţară,
    Tu, bătrân oştean,
    Cheamă-l pe Ştefan
    Fii hatmanul său
    Ca s-ajuţi la greu:
    S-alungaţi străinii,
    S-alungaţi hainii
    Şi să ne unim
    Un popor să fim,
    Că de-avem nevoi
    Mai uşor e-n doi.

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. marin toma spune:

      Povesti nemuritoare care dainuie de veacuri.realitati despre marele domnitor Stefan Cel Mare.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5