Ștefan Gușă s-a născut la 7 aprilie 1950, în satul Pâraie, comuna Mălini, județul Suceava. A absolvit Seminarul Teologic Ortodox Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamț și Institutul Teologic Ortodox de grad universitar din București, obținând și trei doctorate – în Teologie, Filologie și Filozofie. Prin strădania sa, au fost ridicate nouă biserici și mănăstiri, dintre care cinci în România (trei în comuna Miclești și două în comuna Codăești – ambele în județul Vaslui) și patru în Basarabia (în comuna Țiganca, raionul Cantemir și în orașele Leova, Cimișlia și Ștefan Vodă, raioanele omonime), acum fiind în construcție cea de-a zecea, în satul Vadu Negrilesei, comuna Stulpicani, județul Suceava. Despre povestea Movilei lui Burcel și despre cultul său pentru domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 15 mai 2011, la Mănăstirea cu hramul Ștefan cel Mare și Sfânt din comuna Miclești, județul Vaslui, pe care a înălțat-o lângă movilă.

• – Părinte arhimandrit Ștefan Gușă, povestiți, vă rog, legenda Movilei lui Burcel.
• – Pe la 1498, Ștefan cel Mare [1457-1504], care avea curte domnească și la Iași, și la Vaslui, trecând călare într-o zi de duminică între cele două târguri, a întâlnit un creștin arând și l-a certat pentru că necinstește sfânta zi de sărbătoare. Țăranul i s-a plâns că n-avea nici boi, nici plug și i-a spus că-și pierduse o mână în bătălia de la Războieni; atunci, Ștefan și-a amintit de el și i-a dat câteva pungi cu galbeni, zicându-i: „Măi, Purcel, ia-ți boi și plug, iar pământul acesta rămâne al tău!” În Lista monumentelor istorice, este evidențiată „Movila lui Purcel”, nume transformat de [Vasile] Alecsandri în Burcel. Fiindcă există dovezi ale trecerii lui Ștefan cel Mare pe aici, am ridicat chiar pe acel loc o mănăstire pentru a-i înveșnici memoria.
• – S-au păstrat documente care atestă transmiterea pământului de la Purcel la descendenții săi?
• – Există un hrisov de la 1621, în care se arată că urmașii lui Șoiman Purcel se judecau cu un oarecare Popa Gligore din Glodeni; ei au prezentat la judecată un zapis de la 1498, care atestă că Șoiman a fost împroprietărit de Ștefan cel Mare cu câteva fălci de pământ, și, astfel, au câștigat procesul. Acest document nu s-a păstrat, dar există celălalt, în care se spune că judecata a fost făcută pe baza hrisovului din timpul lui Ștefan.
• – Cui aparține astăzi movila?
• – Movila este rezervație botanică; în jurul ei, sunt 12 hectare aflate în grija Primăriei Miclești [comună în județul Vaslui].
• – Vorbiți cu patos și multă mândrie de marele Ștefan…
• – În 1453, vestitul Imperiu Bizantin a căzut sub turci; dacă nu ar fi fost Ștefan cel Mare, care să dovedească tuturor că și turcii pot fi opriți, ei ar fi urmat ca „din pristolul de la Roma, să dea calului ovăz”, cum scrie [Mihai] Eminescu, iar noi am fi fost musulmani cu toții sau n-am mai fi fost deloc. Este unul dintre motivele pentru care marele Ștefan a fost trecut în rândul sfinților. După cum spune poetul, „El fu pentru popor în orice vremi un scut,/Legând prezentul nostru de sfântul lui trecut;/Un iubitor de țară, de vremi, de Dumnezeu,/Un sfânt pe care-ntruna îl văd în visul meu.”
• – Câte biserici și cetăți a durat?
• – Cronicarul scrie: „Câte războaie a dus, tot atâtea mănăstiri și biserici a făcut.”; în ele intră și ctitoriile, și bisericile reparate, adică 47 – exact atâtea câți ani a domnit. A mai ridicat 22 de cetăți, inclusiv cele de pe malul Nistrului, care au rămas de strajă până astăzi.
• – Ce înseamnă Ștefan cel Mare și Sfânt pentru mintea și, mai ales, pentru sufletul dumnavoastră?
• – Totul! Înseamnă românism, patrie, biserică și creștinism, tot ce avem mai frumos de la moșii și strămoșii noștri, păstrat cu jertfă și sânge.

Florin Bălănescu