La Polirom, în „Sunt dinamită! Viața lui Nietzsche”, în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu, face din omul-filosof altceva, o povestire de citit și de către profani…

Despre Friedrich  Nietzsche am scris și noi în Antologii, volumul 25, cu date și fapte gen Wichipedia, adică colecționate în multe biografii, în ediții de opere, în exegeze semnate de oameni mari, pentru cunoscători, ceea ce nu place scriitoarei anglo-norvegiene  Sue Prideaux, care, după ce s-a documentat serios, realizează altă  narațiune, nu romanțată, fără considerații savante, care, după cum spun criticii literari, pot citi și înțelege totul și profanii, că ea se exprimă clar pe limba noastră, în interpretarea-traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu, acum.

Citim: „Scriu editorii: „Ce ştiu cu adevărat cei mai mulţi oameni despre Nietzsche – în afară de mustaţă, de uitătura încruntată şi de asocierea stăruitoare cu nihilismul şi fascismul? Unde îl încadrăm pe un gânditor care a fost iubit şi de Albert Camus sau Martin Buber, şi de Adolf Hitler? Orice filosofie este autobiografie, scria Nietzsche, iar în biografia sa care demontează mituri, Sue Prideaux îi aduce pe cititori în lumea acestui excentric genial, aruncând lumină asupra întâmplărilor şi oamenilor ce i-au influenţat viaţa şi opera. De la copilăria placidă şi cucernică – umbrită de moartea misterioasă a tatălui – până la cariera de profesor, filosofarea singuratică pe înălţimile munţilor şi sfâşietoarea alunecare spre nebunie, autoarea ne spune povestea vieţii intelectuale şi sentimentale a lui Nietzsche dintr-o perspectivă şi cu o sensibilitate de romancier. Volumul este şi o galerie de portrete de neuitat ale apropiaţilor săi, printre care Richard şi Cosima Wagner, Lou Salomé, la femme fatale care i-a frânt inima, şi sora lui, Elisabeth, antisemită şi adeptă înverşunată a naţionalismului german, care i-a manipulat textele şi a transformat arhiva Nietzsche într-o sursă a ideologilor nazişti. Sînt dinamită! este biografia esenţială pentru oricine încearcă să-l înţeleagă pe cel mai neînţeles filosof din istorie.”

Friedrich  Nietzsche, reprezentantul strălucit al literaturii și filozofiei secolului 19, revendicat de cei interesați, ca să reprezinte ceva valabil și secolului 21, deci cumva denaturat, ca să servească oricui, până și mișcărilor studențești din  1968, trece, prin intervenția  autoarei Sue Prideaux, din bagajul academician în cel al calităților zilnice, selectoarea subiectului reușind ca prin studiu și informații culease să refacă sau să desființeze cu argumente – care sunt citatele – tot ce a fost eroare în prezentările de până acum, arătându-ni-l – pe eroul său – în succesiunea firească, viața lui, studiu-operă, starea de sănătate, întâmplările nefaste, unele sentimentale, relatate ca pe o interesantă poveste a vieții unui astfel de erou pământean, dar bolnav de filozofia de care nu scapă nici astăzi.

Născut în 1844, într-o familie de pastori, rămas fără de tată când avea 5 ani, bun la învățătură, bursier chiar, la o școală cu discipline umaniste, se evidențiază mai cu seamă la pian și compoziție. În 1864 face teologie și filologie la Universitatea din Bonn, cursuri pe care le continuă la Leipzig, unde profesor de filologie clasică devine  chiar el, cu  recomandare, la Universitatea din Basel, post în care va preda timp de zece ani. Acolo îl cunoaște și  îl va fecventa pe maestrul său adorat Richard Wagner, care, în 1876, marele compozitor, ajuns în culmea gloriei, se mută la Bayreuth, unde se înconjoară de tot ce detestase în Germania, Nietzsche  nesuportând infidelitatea în artă, deși sufletește  rămâne alături de maestru. Aflat la Basel, din 1872, spune autoarea, Nietzsche începe  publicarea cărților sale, deși manifesta tot felul de boli –migrene, tulburări de vedere, disfuncții gastrice – din cauza cărora se și pensionează. Zece  ani încearcă să-și vadă de sănătate,când pe riviera franceză și cea italiană – iarna –, la Veneția și în Alpii elvețieni –primăvara -, la Sils Maria – vara, este perioada cea mai fertilă din viața lui, în care își scrie cărțile, așa, una după alta: „Așa grăit-a  Zarathustra”, „Dincolo de  bine și de rău”, „Genealogia moralei”, „Amurgul idolilor”, „Ecce homo”,autobiografia sa, publicată postum.

Întîlnirile cu Cosima Wagner, cântăreață de operă, ca și în 1882 cu Lou Salome, o femeie fascinantă dar cu moravuri libere, pe care o și cere în căsătorie dar este refuzat, sunt momente descrise care servesc cititorilor,  de aflat ce este simpatia în anumite împrejurări. Față  de un singur  personaj nu-și poate ascunde Friedrich antipatia, este Elisabeth, sora lui, prezentată  în carte ca o ființă mediocră, habotnică, antisemită, tare profitoare, „adevărat detestabilă”, cum o caractrizează Adriana Bittel în cronica sa, în Selecția, rubrica sa din Formula As nr.1446.

Cum scrie și Wichipedia, noi în antologii numărul 25, și Adriana Bittel, în 1889, la Torino, Friedrich Nietzsche suferă o criză gravă, urmată  de paralizie generală, își pierde  rațiunea, capacitatea de a vorbi, este îngrijit de mama și sora lui, Ellisabeth,și, ce înseamnă inima, a mai trăit așa, în stare vegetativă, încă zece ani, timp în care numele și opera lui devin celebre în toată Europa. Este magistral descrisă această perioadă în care  Elisabeth, sora cea antipatică, care i-a supaviețuit încă 35 de ani, a profitat din plin de opera și manuscrisele fratelui, ea, sub cine știe câte beneficii, a creat la Weimar acea Arhivă Nietzsche și a dispus de tot ce înseamnă inedit din opera celui țintuit la pat sau a decedat, denaturând, cât a putut,  opera făcând-o adaptabilă oricui a fost interesat de ea, mai ales că a fost o înfocată adeptă a ideologiei lui Hitler care a și vizitat-o. Ne mai întrebăm, azi, care sunt cauzele ideilor deformate din opera lui Nietzsche?

Noua biografie, „Sunt dinamită! Viața lui Nietzsche”, scrisă de  Sue Prideaux, tradusă în limba română de Bogdan-Alexandru Stănescu, Editată la Polirom, are marele merit că într-un limbaj larg accesibil, fără înfrumusețări de paradă, redă pas cu pas, adevărul-adevărat a unei mari personalități a lumii literare, filozofice și teolgice, Friedrich Nietzsche, mult timp controversate!

Ion N. Oprea Iași, 11 decembrie 2020.