TABLETA ( de FEBRUARIE )
S Ă R M A N U L D I O N I S

Autor, Vasile LEFTER

Sunt gânduri fulgurante venite de nu ştiu unde, care în trecerea pe ecranul minţii declanşează nelinişti şi întrebări.

A scrie despre Eminescu este o stare de spirit izvorâtă din nostalgia dorului de „luceferi”. De multe ori voi fi rostit de la catedra – amvon versuri de dragoste, înălţare patriotică sau de revoltă împotriva „orânduielii crude şi nedrepte”.

Astăzi, însă, mă simt neputincios a reînvia elanul liric de odinioară, atras fiind de Dionis – călugărul, filosoful, savantul, tânărul care se refugiază în vis, evadând dintr-o lume care-l striveşte, care ucide frumosul şi speranţa. Sunt atras de Dionis – sărmanul, neliniştitul, fragilul, naivul, visătorul.

Întotdeauna pentru noi, umili preoţi ai limbii româneşti, Eminescu s-a identificat cu Absolutul, cu devenire întru înălţare. Pentru noi, Eminescu a fost şi rămâne însuşi Nadirul spre care ne ridicăm ochii însetaţi de adevăr şi puritate.

Cu fiecare an curs din clepsidra Timpului, Eminescu este din ce în ce mai puţin contemporan cu noi. Într-o lume înnebunită de politică şi egoism, de sărăcie şi grijă pentru un alt mâine, valorile spiritualităţii acestui popor miracol, blând şi răbdător, rămân cenuşărese „neproductive”.

Mihai Eminescu nu ne poate aduce Bani ( Nici el nu i-a avut!) dar ne poate da lumină sfântă, încredere şi demnitate, verticalitate în faţa universului sensibil, în relaţiile cu lumea şi cu noi înşine. Totuşi…

Acestea sunt motivele pentru care mă simt acum mai aproape de Dionis, multiplicat în mii de tineri care-şi construiesc posibile variante de răspuns la întrebările vieţii cotidiene, fugind (unde?) de torentul mizeriei umane, de înşelătorie şi farisei, în căutarea cărţii lui Zoroastru pentru a-i descifra „buchiile neclare şi cu înţeles întunecat”.

Noul Dionis al zilelor noastre visează febril, cu încrâncenare, la acea frântură de fericire pământeană, murmurând în somnul agitat al nopţilor de iarnă, ca o rugăciune, cu gândul spre geniul Eminescu, „Mie redă – mă!”