Primit pentru publicare: 14 aprilie 2016
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 17 aprilie 2016
Editor: Olivian IVANICIUC

Traian Calancia

Un hibrid nostalgic, un combatant romantic

(Prefața cărții ,,Excepția de la regulă”, 500 pg. în format A5, Ed. ,,Arena Cărții”, Botoșani-2016)

Originar din Hăneştii Botoșanilor, Traian Calancia nu şi-a părăsit baștina, consacrându-se muncii intelectuale în vatra Săvenilor şi împrejurimile albiei Bașeului, nu de parte de locul nașterii.

Necăjit de singurătate, acum, după trecerea în lumea cealaltă a soţiei sale, care i-a ,,lăsat un gol imens” în suflet ce ,,nu va fi completat niciodată”, Traian Calancia este în plină vigoare creatoare.

Amărăciunile din viață au fost depășite și nu l-au afectat prea mult tocmai datorită faptului că, după cum spune și Domnia sa, ,,[…]Copilăria a fost totuși frumoasă, deși cu multe lipsuri și renunțări, părinții fiind obligați să facă eforturi pentru a ne crea impresia unei vieți normale. Amintirile din copilărie nu se șterg niciodată, după cum și cele din activitatea de cadru didactic la o catedră de științe exacte. Soția a fost o femeie minunată, care mi-a dăruit doi copii deosebiți, sprijinul meu actual. […]”.

Acum, mai vechile preocupări îl așează într-un plan spiritual plin de demnitate și speranță pentru literatură, care l-a pasionat încă din școala primară, colaborând cu publicațiile: Arici Pogonici, Cutezatorii, Urzica, Krokodil (Moldova), mai târziu, Gazeta de Săveni, Actualitatea Botoșăneană, Geopolis și, de foarte recent, publică în revista de cultură Luceafărul (Bt).

Odată cu publicarea cărților: În grădina lui Dumnezeu (Botoşani: Axa, 2001) , Atentat la normalitate (Botoşani: Axa, 2001) și Suflete bolnave (Botoșani: Agata, 2016), se observă la Traian Calancia ,,[…] caracteristicile unui fervent umanizator al valorilor. […]” unde ,,[…] Extroversia, acea  capacitate de orientare a personalităţii spre exterior, de a se implica, de a întinde o mână de ajutor necondiţionat, este tot mai evidentă.[…]” (Georgică Manole: Allportianul Traian Calancea, Rev. Luceafărul/Botoșani, 21 dec. 2015). E o nevoie interioară a autorului de a se poziționa într-un segment al artei cu tendință, sugerându-ne ideea că în zadărnicie se scrie – ca poet și prozator – dacă din ceea ce se creează și se oferă semenilor nu se naște un îndemn pentru o corectură a vieții sociale în care oamenii își duc traiul.

Deși sufocat de nostalgiile proprii identități, Traian Calancia reușește totuși să înlăture efectele acesteia prin umorul care-i domină proza scurtă, dovada fiind cartea de față Excepția de la regulă, Editura Arena Cărții, Botoșani. Un umor generat de realitățile vremurilor noastre, născut din bucuriile vieții și necazurile de zi cu zi și, de aici, trebuincioasa atitudine socială pentru o îndreptare a lucrurilor, ca un apel la cei căror le acordăm încredere, celor care își asumă răspunderi în politică și administrația publică. Exemplu de mai jos este cât se poate de edificator (conținut selectiv):
În schița AMENDA: ,,[…] Controlul nu a căzut pe neaşteptate, ci din contră, era aşteptat…/ Contabilul şef Socoteală ştia că trebuie să apară controlul, aşa că la salariu lăsă la casieria unităţii, cinci milioane de lei./ […] un control mai deosebit. Tipul a venit singur, fără pastile la vedere, fără pacheţel de-acasă, fără mofturi, fără pretenţii, tranşant./ […]. Era al naibii de competent!/ A fost promovat pe scară ierarhică./ Ieri, am primit un mail de la el./ „salutări din capitală/ Sunt în control la ministerul de finanţe/ E jale mare, aici”./ […]/ Controlorul pe care l-am cunoscut, …a murit./ […]”.
Sau în BORTA:,,[…] Să părăseşti târgul cu primul priilej şi să nu te mai întorci niciodată aici, oricât de dor ţi-ar fi! Locul acesta atrage ca un magnet malefic şi este blestemat de a distruge oameni, valori, talente,visuri, totul. În văgăuna asta, în Borta asta dacă îţi îngropi tinereţile, devii un ilustru „nimeni” uitat de lume, de civilizaţie de progres. Dacă ţi-e dragă viaţa, trebuie să pleci fără să te uiţi înapoi, fără să reacţionezi la plânsul mamei, murmurul tatălui sau scâncetul fraţilor mai mici. […]”.
Sau în O „PILĂ”  BINE PUSĂ:,, […] S-au afişat şi listele! Curtea şcolii era plină de lume curioasă să afle rezultatele examenului. Nea Costache, după ce citi rezultatul, părea supărat./-Ce-i nea Costache, ce nu-ţi place?/-Apăi domn director, dacă ştiam eu că băietul meu e de nota 8 nu vă mai dădeam nici un gram de brânză. […]”.

Observăm, și chiar numai din aceste exemple, că în proza lui Traian Calancia nu întâlnim un ,,limbaj de lemn”, obositor cu cuvinte împrumutate și neadaptate, pe care îl auzim mai tot timpul în mijloacele de comunicare în masă și, mai ales, în unele așa zise opere literare unde abundă grosolănia, impudicul sau infantilismul creator.

Până la urmă, Traian Calancia, ca scriitor, este rezultatul unei hibridizări caracteristice Văii Başeului – un nostalgic sever şi un umor clasic specific caragialesc – din care se degajă o atitudine activă față de viaţă şi modul de a trăi cu chibzuinţă, fiindcă pentru Domnia sa viaţa fără sens nu are rost, o convingere pe care cititorul o poate agonisi prin citirea atentă a acestei cărți.

Va fi o lectură captivantă! Vă asigur!

Ion Istrate, director al Rev. Luceafărul
Botoșani, 13 martie 2016