Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Trăitori prin veac

     

    Satul Truşeşti din comuna cu acelaşi nume este situat la 34 km sud-est de Botoşani, fiind flancat de masivul deluros Cozancea – Guranda şi despărţit de râul Jijia, care îl străbate de la nord la sud.

    Denumirea localităţii este legată de numele întemeietorului sau al primului stăpân al aşezării, Truş, la care a fost adăugat sufixul românesc eşti.

    Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul satului au scos la iveală urme materiale de civilizaţie precreştină datând încă din epoca neolitică. Prima atestare documentară a localităţii a avut loc la 15 februarie 1568, când Mănăstirea Slatina, sfinţită cu zece ani înainte, a fost înzestrată de domnitorul Alexandru Lăpuşneanu cu metocuri şi sate, între care şi Truşeşti. După 72 de ani în care satul a fost stăpânit de Mănăstirea Slatina, călugării, în frunte cu egumenul Galerie, l-au vândut, în anul 1640, domnitorului Vasile Lupu, care l-a dăruit, un an mai târziu, Mănăstirii Trei Sfetitele (Trei Ierarhi) din Iaşi. Odată cu Unirea Principatelor Române, în anul 1859 averile bisericilor şi mănăstirilor închinate, printre care şi cele ale mănăstirii ieşene, au fost trecute în administraţia Ministerului Cultelor, după care au fost secularizate în anul 1863. În urma împroprietăririi ţăranilor din anul 1864, a însurăţeilor din anul 1878 şi a reformei agrare din anul 1921, moşia Truşeşti, care aparţinea statului, a fost redusă succesiv, terenul rămas fiind dat în arendă unor mari proprietari sau arendaşi de profesie. Au urmat reforma agrară din anul 1945 şi exproprierea pământurilor din anul 1948, ultima consfinţind desfiinţarea moşiei.

    Încă de la începuturi, viaţa de zi cu zi a satului s-a împletit cu cea spirituală. Prima biserică a fost construită din stuf şi paie, ulterior fiind consolidată cu materiale mai rezistente. Mai târziu, călugării de la Mănăstirea Slatina au ridicat alta din lemn, mult mai trainică, situată la câţiva metri spre apus de cea actuală. În anul 1832, a început construcţia unei biserici de zid, cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, terminată în anul 1839 cu cheltuiala ieroarhimandritului Nicodim Kefalonitul, egumenul Mănăstirii Trei Sfetitele din Iaşi, şi cu osteneala locuitorilor. După mai multe reparaţii succesive, lăcaşul de cult se află într-o stare bună, îndeplinindu-şi menirea în continuare. În diverse puncte ale localităţii, sunt înălţate patru troiţe, iar cimitirul creştin ortodox este amplasat în partea de nord-vest a satului.

    Simultan, s-a dezvoltat şi învăţământul local. Prima şcoală din sat a fost înfiinţată în luna decembrie 1864 într-o clădire veche închiriată de primărie, insalubră, neîncălzită şi fără mobilier. Prin creşterea numărului de elevi, în anul 1948 şcoala primară a devenit şcoală elementară de 7 ani, transformată, în anul 1964, în şcoală generală cu 8 clase şi, în anul 2009, în şcoală gimnazială de 8 ani. În anul 1901, a luat fiinţă o şcoală elementară de meserii de 2,5 ani, urmată, în anul 1945, de un gimnaziu unic de 3 ani. În anul 1953, a fost înfiinţată o şcoală medie mixtă cu 3 clase, transformată, în anul 1958, în şcoală medie de 11 ani şi, în anul 1965, în liceu real-umanist de 4 ani. În anul 1977, acesta a devenit liceu agro-industrial de 4 ani şi, în anul 1990, liceu teoretic de 4 ani.

    Din cauza reducerii locurilor de muncă din localitate, a salariilor mici şi a migraţiei tinerilor în străinătate pentru câştiguri mai bune, populaţia satului s-a diminuat; dacă în anul 1992 existau peste 2.700 de locuitori, în prezent numărul lor a scăzut la aproximativ 2.000, majoritatea bătrâni şi copii. Totuşi, o parte dintre cei plecaţi la lucru peste hotare, chiar şi din satele învecinate, revin şi cumpără case sau terenuri pe care îşi construiesc locuinţe în Truşeşti, pentru că aici există un campus şcolar bine dotat, o gamă variată de servicii publice, staţie C.F.R. şi curse auto care permit deplasarea rapidă în toate direcţiile. Ca în fiecare veac, aşezarea îşi dă silinţa să ţină pasul cu vremurile.

    Florin Bălănescu



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5