Turism cultural cu Eminescu
Alina Cojocaru

Pe ritmuri de vacanţă, în Transilvania, atrasă de aerul medieval – pigmentat de elemente baroce, neoclasice şi gotice – am îngăduit nu demult pe aleele din Târgu Mureş. Oraşul, conservator numai la prima vedere, îşi dezvăluie încet farmecul, lăsându-ţi senzaţia pătrunderii într-un spaţiu al unei aristocraţii încă vii.
Cum însă timpul pelerinului îmi era încorsetat de rigorile vieţii rostite în fugă, am căutat să surprind ceva din gustul secret al acestei perle transilvănene. O biserică veche din lemn mi-a atras privirea, dar cu siguranţă n-aş fi păşit înăuntru, dacă tricolorul nu mi-ar fi zâmbit de lângă clopotniţă. Aşadar, cu smerenie, am intrat în lăcaşul de cult – modest, dar solemn – şi-am descoperit o istorie care a revelat, într-un creuzet spiritual, mărturii despre axul întregitor al culturii române – Poetul Mihai Eminescu.
Chiar de la intrarea în biserică, o inscripţie precizează: ,,În drum spre Blaj, mai 1866, Mihai Eminescu este adăpostit în pridvorul bisericii de lemn din Tîrgu Mureş”; mai jos, sub un minuscul tablou alb-negru al bisericii, cuvintele Poetului ne proiectează într-un univers concret, cu uşoare accente romantice: ,,…şi m-am covrigat în clopotniţă cu dinţii clănţănind şi muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea în ochi, mânuţele mele slabe şi reci le băgam tremurând în mânecile ude. Aşa am stat toată noptea.”
Şi pentru că întâmplarea sau, poate, entitatea care trece dincolo de cursul empiric m-a călăuzit spre urmele trecerii lui Mihai Eminescu în Târgu Mureş, voi îngădui puţin asupra istoricului bisericii din lemn – Biserica Ortodoxă ,,Sf. Arhanghel Mihail”, folosindu-mă de datele fotocopiate în spaţiul sacru.
,,A evocat-o Mihai Eminescu, a remarcat-o Nicolae Iorga, o zăresc şi astăzi trecătorii ce se opresc să-i admire frumuseţea dăruită de meşterii anonimi, iar credincioşii îşi găsesc în ea liniştea în comuniunea cu Dumnezeu. Vrednică de însemnat în condică, nu prin mărime şi strălucire, ci prin cei 204 ani încrustaţi în lemnul înnegrit de vreme, Biserica de lemn ,,Sf. Arhanghel Mihail” din Tîrgu Mureş îşi dezvăluie trecutul celor dornici să-l cunoască.”
Ar fi interesant, desigur, să reproduc în totalitate istoricul acestei biserici româneşti, zămislite la sfârşitul secolului al XVIII-lea, într-o perioadă în care constrângerile feudale asupra iobagilor din Transilvania erau crunt plătite – în februarie 1785 – de Horea şi Cloşca, care, alături de Crişan, au fost exponenţii răscoalei ce le poartă numele. Mă opresc însă din evocare, lăsându-i cititorului posibilitatea de a se înfrupta din spiritualitatea locului, atunci când timpul şi … bugetul îi vor fi aliaţi de nădejde. Un amănunt, de final, pentru cei care ar fi tentaţi ca, într-un viitor turism cultural, să includă şi Biserica de lemn ,,Sf. Arhanghel Mihail” din Tîrgu Mureş: ,,clopotul cel dogit”, despre care Mihai Eminescu scria că ,,gemea bolnav în turn”, în timp ce ,,toaca se izbea de stâlpii clopotniţei” se află în pitoreasca localitate Papiu Ilarian din judeţul Mureş, pe cursul superior al râului Lechinţa.
… Iată cum, descifrându-l pe Eminescu, ne descoperim Ţara!