Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Un fapt divin – cenacliștii de la distanță despre ei și cărțile lor

Oprea-Ion-320x200Primit pentru publicare:20 mart.2015
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 20 mart.2015

Un fapt divin – cenacliștii de la distanță despre ei și cărțile lor

          Dezbaterea literară despre opera pro și contra pe marginea cărților Antologii realizate pe o temă dată – bătrânețea, prietenia, singurătatea, dragostea, dorul de-acasă, viața ca viață – de către membrii Cenaclului la distanță – scriitori din toată țara – sub coordonarea lui Ion N. Oprea – Românii așa cum sunt, Cu prieteni despre prietenie, Singurătate, Darul vieții: Dragostea, Dorul de-acasă – organizată la 22 noiembrie 2014 de Biblioteca Municipală „Stroe S. Belloescu” Bârlad la Centrul cultural „Mihai Eminescu” din localitate, moderator Geta Modiga, coordonatoarea acestuia și redactor-șef la Arheu, revista Centrului, ajunsă la al șaselea număr în ianuarie 2015, s-a dovedit a fi deosebit de utilă, antrenantă, chemătoare la discuții și în perspectivă.

Întâlnirea culturală de la Bărlad a fost benefică invitatului, domnului Ion N. Oprea, dar și publicului paricipant, iar instituția organiatoare merită toate aprecierile și mulțumirile noastre, scrie prof. C.C. Zincu într-un documentar (Gânduri în labirint de Ion N. Oprea, Ed. PIM, Iași, 2015) despre cenaclul la distanță și antologiile, o nouă provocare în lumea culturală a Bârladului.

Într-adevăr, avem cenacliști deosebiți, talentați, cu bogate lecturi și exersate scrieri, dispuși la fidele destăinuiri, scrie încurajator coordonatorul operei antologice în prefața la o altă carte, Viață, Viață… cu o postfață semnată de ing. Martha Eșanu, redactor-șef al revistei Prietenia, Iași, Ed. Pim, 2015, p.8.

Prezentă carte de carte, cu proză și versuri precum – eseul „Greșim” și poezia „Aruncați-i pe poeți” în volumul Cenaclu, „Românii așa cum sunt”, 2011, două eseuri „Valori impalpabile” și „Rara avis” și poemul „Poveste (din păcate adevărată)” în „Cu prieteni, despre prietenie”, 2012, eseul „Divide et impera” și poemul „Condamnat să iubești lanțul robiei” în „Singurătate”, 2013, eseul „Acolo s-a întîmplat minunea” în „Darul vieții: Dragostea”, eseul „Lacrimi de sânge” în „Dorul de—acasă”, în 2014, un ciclu de proză și poezii în „Viață, Viață…”, 2015, toate volumele citate de Ion N. Oprea la Editura PIM, Iași, Doamna Prof. Lucia-Silvia Podeanu din orașul Novaci-Gorj, reamintește în cartea „Tărâmul durerii”, versuri, Editura Armonii Culturale, Adjud-Vrancea, recent apărută, cu o prezentare laborioasă realizată de Gheorghe A. Stroia și o notă de lectură omagială semnată de familia dr. Ina și Victor Bellu din Constanța,că prima apariţie constituie se datorează Cenaclului de la Iaşi menţionat.

Cartea de versui Tărâmul durerii, un manifest și pentru iubire, cum o vede familia Bellu, este în subsidiar și un act de mulțumire a autoarei transmis doamnei prof. Ana Dumitrescu, prof. Alexandru Mânăstireanu și Ion N. Oprea, cărora, încă din 2011, de la începutul activității Cenaclului cu autori la distanță li s-a adresat, aceștia apreciindu-i scrierile, încurajând-o să le editeze, încât astăzi Lucia-Slvia Podeanu este nu numai la al cincilea volum tipărit – Anotimpurile iubirii, 2011, Lumina unui gând, 2012, Cetatea Deva; Grădina de sub cer, 2013, Solstițiul de vară, 2014 și Tărâmul durerii, 2015, ultimele trei la Armonii culturale, Adjud-Vrancea – ci din noiembrie 2013 este și membru al Ligii Scriitorilor Români, căutătoarea și realizatoarea de poezie bună depășindu-și presupușii profesori, ceea ce ne încurajează şi pe noi.

De la Cenaclul nostru către presa scrisă și edituri au fost și sunt ajutați să ajungă și alții care ni se adresează. “Cu bună știință , am făcut numai bine, chiar dacă de cele mai multe ori nu ne-am bucurat de recunoștință. Mi-am dat seama că nu întotdeauna aveam de la cine aștepta un „mulțam”, dar mi-am făcut datoria: am semănat un grăunte de bine, cu speranța ca va rodi cândva. Poate consideră unii neavenit sau facil...acest stimulent…dar Maica Tereza spunea că și – dacă binele pe care il faci este răsplătit cu rău – ,  continuă să faci bine. Consider că Dumnezeu nu rămâne dator niciodată. Binele făcut se întoarce când nu te aștepți și nu știi cum.    Faptul că v-am cunoscut pe dvs., cenacliștii de la distanță, este și acesta un dar… divin. Nimic nu este întâmplător. Nimic. Vedeți, Dumnezeu nu ne lasă singuri, totuși…Uite-așa l-am cunoscut și pe dl. Gramadă – alt membru al Cenaclului nostru n.n. – , ori acum familia Gramadă de la Câmpulung-Moldovenesc îmi este mai aproape decât multe din rudele mele. Asta e. De multe ori enervez cu răbdarea mea… cu modestia…

Oricând pot pleca: nu am sufletul împovărat de nimic. Imi doresc sănătate, pe cât posibil, precum și dvs., să mai construim  fapte bune. Sunt fericită (unii tot caută fericirea, nu o recunosc, nu o găsesc) când gândurile mele le pot transforma in fapte bune; bune, după aprecierea mea.

Am ajutat și material copii dotați din familii modeste, dar, probabil, unii din cei pe care i-am ajutat vor să uite de unde au plecat și că au fost nevoiți să întindă mâna pentru a primi oferta mea. Desigur, contribuția mea (care nu a însemnat niciodată un surplus, ci o renunțare) a fost insuficientă în raport cu nevoile lor, dar veniturile mele nu au permis mai mult. M-aș bucura dacă mai târziu, la rândul lor, vor putea măcar să-și împartă puținul cu aproapele aflat în nevoie”, se destăinuie doamna prof. Doina Dobreanu din Subcetate-Harghita, către prof. Ana Dumitrescu din Iași, amîndouă cenaliste de bază.

“…Cât privește lucrarea, asta minunată și originală a cenacliștilor la distanță, e o proptea pusa la țara asta pe care nu vrem să o lăsăm să cadă, o proptea pe care o punem cu dramul de putere care ne-a mai rămas, cu toată dragostea. Dacă fiecare ar face ceva și nu ar aștepta numai, ar fi cu mult mai bine!”, apreciază doamna Dobreanu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5