• Ioan (Jan) al III-lea Sobieski s-a născut la 17 august 1629, în orașul Olesko, Coroana Regatului Poloniei⁠ (astăzi, în Ucraina) și a murit la 17 iunie 1696, la Palatul Wilanów din Varșovia, Coroana Regatului Poloniei (astăzi, în Polonia), fiind înmormântat în Catedrala Wawel din Cracovia. A fost un cunoscut politician, conducător militar și rege al federației polono-lituaniene de la 19 mai 1674 până la moartea sa. A aparținut familiei nobiliare din Casa de Sobieski și a deținut cel mai înalt rang militar, de Mare Hatman al Coroanei (din 1668), și titlul de Mare Duce al Lituaniei (din 1674). A fost căsătorit și a avut cinci fii și nouă fiice. A absolvit Facultatea de Filozofie a Universității Jagiellone din Cracovia și vorbea limbile poloneză, greacă veche, latină, germană, franceză, italiană, turcă și tătară. A construit Palatul Wilanów și a fost un mare iubitor de artă.
•  
• Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).
• Despre relatările contradictorii ale asediului Cetății Neamțului de către oastea lui Ioan Sobieski, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 16 iulie 2012, la Bacău.
• – Domnule Eugen Șendrea, care este povestea succintă a asediului Cetății Neamțului?
• – Există puțini școlari care nu au citit nuvela lui Costache Negruzzi Sobieski și românii. Potrivit acesteia, 19 plăieși au rezistat, timp de cinci zile, în 1691, unei armate poloneze conduse de celebrul Ioan [al III-lea] Sobieski. Subiectul a fost abordat în mod asemănător și de [Vasile] Alecsandri în piesa Cetatea Neamțului sau Sobieski și plă[i]eșii români.
• – Ce surse de inspirație au avut cei doi scriitori?
• – Amândoi au folosit relatările lui Dimitrie Cantemir din Istoria Imperiului Otoman și Viața lui Constantin Cantemir; mai mult, și istorici reputați le-au utilizat în lucrările lor. Totuși, cele scrise de Cantemir sunt puse sub semnul îndoielii. Asediul Cetății Neamțului a fost descris de acesta după mai bine de un sfert de veac. Firește, el nu a fost martor ocular, aflând de la oamenii curții tatălui său de atacul regelui polon asupra cetății; iar, când a scris cronicile, se afla în Rusia și nimeni nu l-a contrazis. Și, totuși, un document de mare valoare infirmă relatările lui Cantemir; este jurnalul expediției regelui polon, Memorii din timpul lui Joan Sobieski. Jurnal și relații din anii 1691-1696, scris de Cazimir Sarnecki, un nobil lituanian ce s-a aflat, zi de zi, în preajma regelui.
• – Care este varianta lui?
• – Fin observator, fără exagerări, el a descris și atacul asupra Cetății Neamțului: „Cetatea era de o tărie deosebit de mare; […] o operă străveche, pe un munte înalt, stâncos, într-un pătrat deasupra pârâului Neamț. […] Există numai un singur acces în cetate: poarta mare, construită din piatră, pe care a fost un pod pe stâlpi mari de piatră. […] Cetatea a fost atacată cu tunuri mici, căci pe cele mari nu le-au putut aduce atât de repede prin munți. […] Pe la jumătatea după-amiezii [14 octombrie 1691], o grenadă de-a lor a căzut în cetate, a smuls mâna unui bulucbașă [locotenent] și a ucis câțiva oameni; îndată, s-au predat și au dat drumul la ai noștri la cetățuia [de lemn] și la portița cetății, au lăsat să intre din afară garda noastră, la a cărei discreție s-au predat, pentru a hotărî Măria Sa Regele. Au ucis câțiva oameni dintre ai noștri cu archebuzele cu cârlig și cu puștile lor de mână ienicerești. […] S-au predat șase căpitani comandanți sau bulucbași – unul dintre ei frumos, cu barbă –, 12 archebuze cu cârlig și 90 de puști ienicerești de mână. […] Dacă s-ar fi apărat pe viață și pe moarte, ar fi putut rezista.”
• – E o contradicție flagrantă între relatări…
• – „Vinovat” de această poveste este Dimitrie Cantemir. De ce a făcut-o? Probabil, pentru a-l ironiza pe Sobieski, care venise cu pretextul eliberării Moldovei de sub turci, dar care, în realitate, voia țara pentru Polonia. Uneori, istoria se scrie și așa…

Florin Bălănescu