Primit pentru publicare: 17 mai 2015
Autor: Tudor PETCU (Un interviu cu pr. Rafail Lukacs)
Publicat: 19 mai 2015

Unicitatea spiritualităţii ortodoxe
Dialog cu un preot ortodox maghiar

Părintele Rafail Lukacs este preot ortodox în România de cetăţenie maghiară, născut şi crescut în Ungaria. Detine de asemenea si cetățenia română pe care a obtinut-o în ziua de Sf Dimitrie cel Nou, 2014. Are o parohie formată din zece români, răspândiţi în două sate cu populaţie maghiară, din judeţul Mureş. Mai exact are 15 credincioși în două sate. A învăţat limba noastră abia în adolescenţă, citind Patericul Românesc al părintelui Ioanichie Bălan şi s-a convertit la ortodoxie după ani de căutări.

Pentru început v-as ruga să îmi spuneți cum înțelegeți spiritualitatea ortodoxă, prin ce anume se distinge ea de celelalte spiritualități creștine.

Spiritualitatea ortodoxă a reprezentat şi reprezintă un adevăr suprem la care ţin foarte mult şi care mi-a schimbat cu adevărat viaţa. De fapt, pot spune că este adevărul nealterat aşa cum a fost dat de Dumnezeu oamenilor. Prin urmare, Ortodoxia este acea spiritualitate creştină care a rămas întotdeauna fidelă credinţei apostolilor şi principiilor sale. Pentru a dezvolta răspunsul meu, spiritualitatea ortodoxă înseamnă, cel puţin din punctul meu de vedere, sensul comniunii cu Dumnezeu, trăirea celor mai mari bucurii spirituale şi nu în ultimul rând un îndreptar al moralei creştine. În spiritualitatea ortodoxă, totul este echilibrat, dar găsim o frumuseţe şi o comoară aparte, învăţând astfel lecţia fundamentală a iubirii, Dumnezeu Însuşi fiind iubire. Cel puţin, aşa înţeleg eu spiritualitatea ortodoxă.

Ce a reprezentat cu adevărat întâlnirea dvs cu ortodoxia și cum v-a marcat această întâlnire personalitatea dvs spirituală?

Trebuie să menţionez că provin dintr-o familie greco-catolică din Ungaria, iar în perioada în care aparţineam acestei biserici nu mă simţeam împlinit din punct de vedere spiritual, chiar dacă participam foarte des la liturghii. Această situaţie a durat până când am asistat la o Liturghie ortodoxă transmisă la televeziune, oficiată de către Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei în anul 1994. În acea perioadă încă locuiam în Ungaria. Atunci am descoperit frumuseţea Ortodoxiei, şi am început să caut din ce în ce mai adânc, dar niciodată nu am găsit la greco-catolici ceea ce am găsit la ortodocşi. Profesoara mea de religie din acea perioadă încerca din toate puterile să mă convingă de faptul că nu este nicio diferenţă semnificativă între ortdocşi şi greco-catolici, ambele biserici apaţinând ritului bizantin şi că nu are niciun rost să mă convertesc. Dar Dumnezeu a lucrat altfel şi după ce am obţinut licenţa la Facultatea de Teologie Greco-Catolică, întâmpinând până atunci foarte multe probleme cu ierarhia acestei biserici şi cu profesorii mei, am ajuns la Arhiepiscopul Ilarion Alfeiev al Vienei, care slujea şi la Budapesta, şi astfel am trecut la Ortodoxie. După trecerea mea la Ortodoxie, am stat o scurtă perioadă şi la Mănăstirea Scărişoara Nouă de lângă Carei, pentru a învăţa mai bine limba română, mai ales din punct de vedere liturgic. Ulterior în noiembrie 2008 m-am căsătorit la Iaşi şi după aceea m-am stabilit împreună cu soţia mea la Târgu Mureş deorece intrasem în legătura cu PS Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop de Alba Iulia la acea vreme. Din acel moment am început să desfăşor o adevărată misiune ortodoxă printre ungurii din România, iar după ce am absolvit Masteratul cu o teză despre Ortodoxia din Ugaria, am fost hirotonit diacon ortodox la data de 8 septembrie 2009 la Mănăstirea Recea, iar pe 6 decembrie 2009 am fost hirotonit preot la Mănăstirea Jacul Românesc, pentru parohia Păsăreni din judeţul Mureş. Ce a însemnat întâlnirea mea cu ortodoxia? Pur şi simplu împlinirea mea spirituală. De fapt, pot spune că de când am devenit ortodox nu mi-a lipsit absolut nimic.

Dvs ați avut ocazia să cunoașteți într-o buna măsură mediul monahal ortodox din România. Care dintre duhovnicii români pe care i-ati întâlnit si-a lăsat amprenta asupra dvs si a transformării dvs?

Nu am cunoscut foarte bine mediul monahal ortodox din România, am avut ocazia să îl cunosc tangenţial pe Părintele Ilie Cleopa cu ocazia unei vizite la Mănăstirea Sihăstria. Nu am apucat să vorbesc foarte mult atunci cu Sfinţia Sa, îmi aduc însă aminte că privirea sa de sfânt m-a marcat puternic. Îî spusesem că eu şi cu prietenii mei care veniseră cu mine suntem greco-catolici, însă Părintele Cleopa a avut deschiderea de a ne primi doar pentru ca noi să învăţăm lecţia Ortodoxiei şi să înţelegem ce ne lipseşte. Deci nu am apucat să stăm foarte mult de vorbă, dar scurtul interval în care am vorbit a fost unul din momentele care m-a apropiat şi mai mult de Ortodoxie. În rest, nu pot spune că am cunoscut foarte mulţi duhovnici români. Pot spune că marcat cu adevărat am fost de personalitatea duhovnicească a lui Paisie Aghioritul de la Sfântul Munte Athos, care m-a învăţat ce înseamnă puterea rugaciunii în Ortodoxie şi nu în ultimul rând importanţa pustiniciei, a interiorizării. De fapt, esenţa advărată a Ortodoxiei o reprezintă interiorizarea.

V-aş ruga să îmi spuneți în ce măsură se poate vorbi de o evoluție a Ortodoxiei în sânul comunității maghiare din România, dar mai ales în Ungaria.

Despre evoluţia Ortodoxiei în sânul comunităţii maghiare din România nu aş putea să spun decât că încă sunt multe probleme în legătură cu receptarea Ortodoxiei de către maghiarii din Ardeal. Pentru mulţi ea reprezintă din păcate o ameninţare, mulţi dintre unguri crezând că trecerea la Ortodoxie înseamnă de fapt a îmbrăţişa valorile româneşti, abandonând astfel tradiţia şi identitatea culturii maghiare. Or, o asemenea opinie este complet greşită. Eu însumi am avut la un moment dat o problemă de identitate după trecerea mea la Ortodoxie, întrucât mulţi dintre români mă percepeau drept ungur, deci un străin, şi mulţi dintre unguri mă percepeau drept un rătăcit printre români, care şi-a trădat identitatea maghiară. Ulterior nu am mai avut această problemă pentru că una este identitatea culturală şi cu totul altceva este îmbrăţişarea unei spiritualităţi întrucât Ortodoxia este universală şi nu trebui să se împiedice de bariere naţionaliste. Este extrem de firesc să fiu ungur şi în acelaşi timp ortodox şi încerc să explic acest lucru tuturor maghiarilor care au ales să treacă la Ortodoxie. Nu în ultimul rând, eu ca preot ortodox maghiar lupt din toate puterile mele pentru o Ortodoxie universală care să se adreseze tuturor, indiferent de etnie sau naţionalitate pentru că fiecare trebuie să primească mesajul mântuitor. De aceea, la parohia mea nu am ridicat niciun drapel.

M-aţi întrebat şi despre evoluţia Ortodoxiei în Ungaria. În primul rând trebuie să subliniez că în prezent pe teritoriul Ungariei se află aproximativ 20.000 de ortodocşi. Toţi aceştia sunt maghiari ca identitate, existând astfel un patrimoniu ortodox al Ungariei de mai multe generaţii, aproximativ din secolul XVIII ca urmare a emgranţilor greci, sârbi sau ucrainieni stabiliţi în Ungaria. Această convieţuire între unguri şi populaţiile slave în Ungaria, au dus la apariţia şi dezvoltarea unei Ortodoxii maghiare, care în ziua de astăzi se bucură de propriul său specific. Aproape toate textele liturgice au fost traduse în limba maghiară, tocmai pentru ca ungurii să înţeleagă cu adevărat termenii specifici Ortodoxiei, mai ales cei duhovniceşti. Mai mult decât atât există şi sfinţi maghiari pe care ungurii ortodocşi îi celebrează şi care sunt pomeniţi în bisericile ortodoxe ungureşti. Prin urmare, da există o evoluţie a Ortodoxiei în Ungaria mai ales datorită faptului că slujbele sunt ţinute în limba maghiară, cum ar fi la Catedrala Ortodoxă din Budapesta.

Știu că în urmă cu câțiva ani a fost publicată o carte ce poartă titlul „Moștenirea ortodoxă a Ungariei”, semnată de pr. Tibor Imrenyi. Cum ați caracteriza această carte? Nu în ultimul rând, pornind de la titlul acestei cărți, în ce măsură se poate discuta despre o moștenire ortodoxă a Ungariei?

Părintele Tibor Imrenyi este o adevărată autoritate teologică pentru Ortodoxia din Ungaria mai ales datorită muncii sale neîncetate de traducere a textelor sfinte ortodoxe în limba maghiară. Sfinţia Sa administrează mai multe site-uri ortodoxe, inclusiv cel al parohiei din Szeget (în românește Seghedin și trebuie să adaug că în Ungaria puține localități au și nume românești, printre acestea aflandu-se și Seghedin) unde slujeşte. Munca părintelui Imrenyi este una exemplară pentru evoluţia ortodoxiei în Ungaria, iar cartea la care aţi făcut referire este una extrem de profundă care, îndrăznesc să spun, regândeşte într-un fel şi istoria Ungariei. Cu alte cuvinte, ea reprezintă şi o cercetare istorică amănunţită şi ţin să amintesc că ea a fost tradusă recent şi în limba română la Sibiu. Cât despre moştenirea ortodoxă a Ungariei, cred că răspunsul vi l-am dat déjà o dată cu întrebarea precedentă pe care mi-aţi adresat-o.