Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Lumina Ortodoxiei. Dialog cu Daniele Marletta, preot ortodox italian

Primit pentru publicare: 22 dec. 2016
INTERRVIURI
Autor: Tudor PETCU
Publicat: 22 dec. 2016
Actualizat: 23 dec. 2016
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Lumina Ortodoxiei

Dialog cu Daniele Marletta, preot ortodox italian

 

Daniele Marletta este preot ortodox italian, paroh al Bisericii Ortodoxe Sfinţii Martiri şi Mărturisitori ai secolului XX din Pistoia şi, de asemenea, admnistrator al mai multor site-uri ortodoxe italiene, printre care www.orthodoxia.it.

1.) În primul rând, v-aş ruga să îmi spuneţi când şi cum aţi întâlnit spiritualitatea ortodoxă.

Pot să spun că am întâlnit-o din întâmplare. Profesorul meu de filosofie din liceu era preot ortodox (astăzi este episcop). Dată fiind această situaţie, am început să frecventez din ce în ce mai des comunitatea sa şi să mă informez cu privire la credinţa ortodoxă şi, începând cu vârsta de 17 ani am avut ocazia să studiez inclusiv scrierile Sfinţilor Părinţi.

2.) De ce aţi ales convertirea la Ortodoxie? Vă rog să îmi vorbiţi puţin despre raţiunea convertirii dvs.

Sunt născut şi crescut într-o familie doar nominal romano-catolică. Ca toţi copiii din generaţia mea am primit sacramentele catolice, dar am avut întotdeauna o anumită antipatie faţă de această situaţie, pentru că m-am simţit mai degrabă forţat de către familia mea pentru a le primi. Mă întrebam de ce este necesar să primesc asemenea sacramente şi să particip la rituri în care nici măcar nu credeam?
Pentru o anumită perioadă mi-am asumat o viziune ateistă, dar chiar şi ca ateu mi-am manifestat un profund interes pentru spiritualitate şi pentru istoria religiilor. Am început să mă interesez cu privire la religiile orientale, mai ales cu privire la Budismul Zen, dar eram interesat în acelaşi timp şi de anumite curente religioase din Antichitate, precum Orfismul.
Astfel, pot spune că eram o persoană neliniştită din punct de vedere spiritual, ceea ce astăzi numim în căutare. Pe de altă parte, nu aveam nicio intenţie să rămân pentru totdeauna în acest stadiu existenţial.
Când am întâlnit Ortodoxia, am avut impresia că am găsit o casă, mai exact casa mea.

3.) Cum înţelegeţi dvs frumuseţea spiritualităţii ortodoxe, dar mai ales a liturghiei ortodoxe?

Îmi permit să povestesc o anecdotă care, din punctul meu de vedere, este mai clară decât o mie de cuvinte… Prima dată când am pus piciorul într-o biserică ortodoxă a fost cu ocazia sărbătorilor pascale. Am intrat în biserică chiar în momentul în care a început Oficierea Vecerniei Dragostei care se celebra în acea zi. Chiar şi astăzi, de fiecare dată când oficiez această Vecernie, simt că mă întorc în acea zi. De ce? Pentru că în acea zi am avut impresia că mă aflu în faţa a ceva întru totul diferit faţă de slujbele catolice cu care eram obişnuit. Ritul pascal a reprezentat pentru mine un cer nou şi un pământ nou. De atunci eu nu mai pot pronunţa cuvântul frumuseţe fără să îmi vină în minte riturile pascale.

4.) Care este pentru dvs cel mai important mesaj al Ortodoxiei, dar şi al icoanei ortodoxe?

Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să se facă Dumnezeu. Această frază simplă a Sfântului Atanasie este din punctul meu de vedere mesajul fundamental al creştinismului ortodox. Evident, cineva ar putea obiecta că şi catolicii afirmă acest lucru, şi este adevărat. Însă, în Biserica Ortodoxă acest lucru amintit mai sus este un element absolut central, pe când Occidentul l-a pierdut oarecum din vedere, îndepărtându-se astfel de credinţa adevărată.
Când contemplăm şi venerăm icoanele ne amintim de realitatea pe care am ţinut să o evidenţiez, pentru că icoana nu ar fi posibilă fără credinţa în Înviere. În plus, uitându-ne la icoanele sfinţilor avem posibilitatea de a vedea în imagini divinatea lui Hristos care se revarsă şi se reflectă în Biserica Sa.

5.) Vă rog să vorbiţi şi despre istoria Bisericii Ortodoxe din Italia. Ce ar trebui să cunoaştem cu privire la evoluţia Ortodoxiei în Italia?

Nu este uşor să vorbesc despre Ortodoxia din Italia. Italia este un caz oarecum special în lume, având în vedere că reprezintă sediul catolicismului şi că în inima ei se află Cetatea Vaticanului. Din acest motiv, în Italia nu se prea poate auzi o altă mărturie creştină în afara celei catolice. Chiar şi astăzi, în ciuda marii secularizări, italienii sunt din punct de vedere cultural catolici. După cum spunea şi un scriitor, în Italia până şi ateii sunt romano-catolici.
Pe de altă parte, prezenţa Ortodoxiei în Italia a fost întotdeauna problematică chiar dacă Italia a fost ortodoxă pentru cel puţin o mie de ani, până la Schisma din 1054, şi în unele locuri pentru o perioadă mai mare de timp.
Astăzi mulţi italieni se întorc la Ortodoxie, însă acest drum este plin de obstacole. Unul dintre obstacolele fundamentale este acela al limbii: este foarte greu să găseşti în Italia o biserică ortodoxă în care liturghia să se oficieze în italiană. A nu se uita şi faptul că pe teritoriul Italiei se află foarte multe jurisdicţii: avem biserici greceşti sub oblăduirea unui episcop grec, biserici româneşti guvernate de un episcop român, etc.
Această situaţie este uşor anticanonică şi un obtsacol destul de serios pentru italienii convertiţi la Ortodoxie.

6.) Ce aţi putea spune despre cei mai importanţi sfinţi ortodocşi italieni? Cum ar trebui să înţelegem tradiţia ortodoxiei italiene?

Italia are foarte mulţi sfinţi ortodocşi, unii cunoscuţi, alţii mai puţin cunoscuţi. De mult timp lucrez personal la un indice al Sfinţilor italieni. Avem episcopi sfinţi, precum Grigore cel Mare, Ambrozie de Milano, Cromazio de Aquileia, avem de asemenea martiri precum Sfânta Agata şi Sfânta Lucia, dar şi un Nebun în Hristos precum Sfântul Nicolae Pelerinul.
Tutuşi, mi-ar fi imposibil să fac o listă completă aici. Iar cu privire la tradiţia Ortodoxiei în Italia, aceasta din urmă are pur şi smplu legătură cu sfinţii pe care tocmai i-am menţionat. Ei au luminat teritoriile italiene, dând mărturie despre credinţa lor cu sângele, cu învăţăturile, dar şi cu asceza.

7.) Cât de important este pentru dvs faptul de a fi preot ortodox italian? Ce înseamnă pentru dvs. acest fapt?

Cu toate că ţin foarte mult la patria mea şi la identitatea mea italiană, ţin să precizez că sacerdoţiul în sine nu este o chestiune etnică, după cum nu este nici Biserica. Creştinii trăiesc pe acest pământ, dar patria lor este cerul. Cred că preotul trebuie să fie un exemplu din acest punct de vedere, ocupându-se nu numai de conaţionalii săi, ci de toţi fiii Bisericii. Iar fiii Bisericii nu sunt nici italieni, nici români, nici greci. Sunt pur şi simplu creştini ortodocşi.

8.) Care este mesajul dvs ortodox pentru societatea italiană? Cum ar putea Ortodoxia să devină mai puternică în Italia în viitor?

Nu ştiu dacă în Italia Ortodoxia ar putea deveni puternică în viitor. Cred mai degrabă că mărturia noastră ar trebui să fie mai puternică, să aibă un ecou mai puternic.
Italia este deja secularizată de mulţi ani iar italienii nu sunt în general interesaţi să asculte mesajul creştin. Trebuie totuşi să spun că în Italia mulţi oameni îşi exprimă o anumită nelinişte spirituală pe care eu însumi amu avut-o la un moment dat în viaţa mea şi care m-a condus către Biserica Ortodoxă. Mulţi italieni ar putea găsi în Ortodoxie toate răspunsurile la această nelinişte, dar numai dacă abandonează atitudinea ignorantă care stă la baza trăirii lor, optând pentru abanodanrea în Hristos. Astfel ar putea să descopere cât de puţin l-au cunoscut pe Hristos, precum şi Biserica Sa, până la întâlnirea cu Ortodoxia.

9.) Aţi putea să îmi vorbiţi despre relaţiile dintre ortodocşii italieni şi celelalte biserici ortodoxe?

Este o întrebare foarte complexă, din două motive fundamentale: mai întâi pentru că nu există astăzi o Biserică Ortodoxă naţională în Italia şi dacă situaţia actuală va continua să persiste, nici nu va exista vreodată. Apoi, toate comunităţile ortodoxe prezente în Italia au o puternică identiate de tip etnic.
Astfel, un ortodox italian va trebui să se raporteze la o comunitate non-italiană în sânul căreia liturghia nu se oficiază în italiană. O asemenea situaţie devine problematică chiar şi pentru străini, întrucât în aceste comunităţi copiii (fie că sunt români, ruşi, ucrainieni) sunt din punct de vedere cultural şi lingvistic italieni. Cred că într-un viitor destul de apropiat prezenţa italienilor va putea fi o resursă, gândindu-mă şi la faptul că ei nu vor dori niciodată să îşi ridice propriile lor biserici etnice pentru convertiţi…

10.) Unde putem citi mărturiile ortodocşilor italieni, dacă dorim să cunoaştem mai bine Ortodoxia în Italia?

Mulţi ortodocşi italieni au propriile lor bloguri sau site-uri ortodoxe care sunt destul de vizibile. Asemenea bloguri, în ciuda anumitor carenţe, oferă totuşi nişte informaţii interesante şi relevante cu privire la Ortodoxia din Italia, iar dacă ar trebui să dau un exemplu, m-aş raporta chiar la propriul meu site, www.orthodoxia.it, pe care îl administrez de mult timp. Este un site cu ajutorul căruia încerc să prezint cât pot eu de bine realităţile Ortodoxiei din Italia.

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5