Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Universitatea din București, Facultatea de literatură, DISERTAȚIE bibliografie

    Universitatea din București, Facultatea de literatură, DISERTAȚIE bibliografie, parțial cu adnotările  părintelui Arhimandrit  Ștefan Gușă, master Ciobanu (Săvuc) Mihaela, coordonator Conf. univ. dr.Cristina Popescu, 2022

    Vaslui, La Podul Înalt…
    Argument

                Plecând de la zicala ,,Omul sfințește locul” am ales să prezint viața și activitatea unui om, care, atât la propriu, cât și la figurat, a sfințit și sfințește un loc cu rezonanță istorică: Movila lui Burcel, comuna Codăești, județul Vaslui. Omul care a scos în lumina cunoașterii, pentru generațiile de azi și de mâine, o legendă, o epocă și un nume sfânt pentru moldoveni, „Ștefan cel Mare”, se numește părintele arhimandrit doctor Ștefan Gușă.

               Bibliografia personală a părintelui arhimandrit Ștefan Gușă cuprinde o serie de publicații apărute în zona Moldovei lui Ștefan cel Mare, dar nu numai.
    Din parcurgerea referințelor bibliografice reiese faptul că, pe domeniul său de interes, Ștefan Gușă este o personalitate complexă, cu reale calități de cercetător-scriitor și a cărui părere stârnește un viu interes.

                 Fără a avea pretenția de a fi scos la iveală ceva inedit, lucrarea, pe parcursul celor trei capitole, încearcă să creioneze un portret al părintelui, evidențiind atât calitățile sale gospodărești (construcții de biserici), sociale (fapte care vin în sprijinul semenilor săi), dar mai ales ampla sa implicare în domeniul cercetării religioase și promovării valorilor inestimabile ale înaintașilor printr-o intensă activitate publicistică sau scriere de cărți.

                În primul capitol, Arhimandrit Doctor Ștefan Gușă – Omul de creație (între slujitor și creator), am schițat în linii mari parcursul formării sale ca preot, ca intelectual. Despre personalitatea sa nu se poate vorbi în afara contextului social-cultural în care își desfășoară activitatea – domeniul mănăstiresc, începând cu perioada comunistă, traversând o perioadă de tranziție, după revoluția din 1989 și până în zilele noastre. Figura arhimandritului este strâns legată de pasiunea sa pentru „Ștefan cel Mare” și istorie, de credința în Dumnezeu și facerea de bine. Așa se face că, încă din primii ani după intrarea în monahism, calitățile și credințele sale au fost temelie pentru desfășurarea activității pe două paliere: activitatea monahală și activitatea socială, care adesea se intersectează. De asemenea, sunt prezentate și câteva dintre premiile sau distincțiile care atestă calitatea activității sale scriitoricești.

                În capitolul următor, Contribuții la memoria culturală a neamului, am întocmit bibliografia tuturor documentelor scrise, indiferent de suportul de publicare sau modul de prezentare.
    Înainte de a concluziona asupra nevoii și importanței bibliografiei locale, reprezentată de personalități locale, ca parte a bibliografiei naționale, am considerat relevante părerile părintelui arhimandrit Ștefan Gușă, atât despre sine cât mai ales despre ce face în comunitatea păstorită, realizând un interviu pe această temă. Interviul se constituie ca fiind capitol distinct al acestei lucrări.
    Mereu prezent în viața enoriașilor pe care îi păstorește, și, uneori, la diferite evenimente culturale, în care abordează teme din actualitate, părintele este întotdeauna pregătit să ofere îndrumare celor deznădăjduiți sau rătăciți, prin predicile sale sau prin cărțile sale.
       În realizarea lucrării am beneficiat de sugestiile și îndrumările distinsei doamne conf. univ. dr. Cristina Popescu, dorindu-ne ca prin această scurtă prezentare să subscriem la demersurile inițiate de cei în drept pentru promovarea și valorizarea memoriei locale, care, prin oameni-fapte-evenimente, prin valoarea istorică-documentară și prin multe alte criterii, merită să fie cunoscute și apreciate ca făcând parte, în întregime, din tezaurul patrimonialui cultural național.
              Ciobanu (Săvuc) Mihaela, candidat-master, 2022

               Capitolul III. Interviu cu Părintele Arhimandrit Ștefan Gușă

    Interviul a  fost realizat în data de 27 ianuarie 2022, în cadrul bisericuței de lemn de pe Movila lui Burcel.
              Întrebare: Sfinte Părinte, cum au fost primii pași în viața călugărească? Ce împrejurări v-au determinat să veniți pe meleaguri vasluiene, plecând de la Mănăstirea Putna a lui Ștefan cel Mare?

             Arhimandrit Ștefan Gușă: Mă cheamă Ștefan, ca pe domnitorul Ștefan cel Mare. Eu sunt călugărit la Putna. Am tras la sorți. De obicei când intri în viața călugărească îți schimbă numele și este obiceiul să înceapă cu aceeași inițială. Eu, normal, sunt Gheorghe, ar fi trebuit Gheoronte, Ghenadie, Gherasim sau alt nume care începe cu litera G. Printre părinții de la Putna nu era nici unul cu numele Ștefan și mi-au sugerat, Ștefan. Părinții mei voiau să păstrez numele vechi, numele de botez. Pe de altă parte, eu aveam evlavie la Fericitul Augustin, pe care-l studiasem. Și atunci s-a tras la sorți și-a căzut numele Ștefan. Deci, am rămas foarte legat de numele, dar și de mormântul lui Ștefan cel Mare. Știam că la Vaslui există mănăstiri foarte puține și că Movila lui Burcel amintește de Ștefan cel Mare, unde a răsplătit pe acel oștean. Și pentru că un părinte de la Schitu Icoana, Mănăstirea Neamț, părintele protosinghel Andrei, era de loc din Codăești, mi-a sugerat să facem o mănăstire acoloAm venit, am văzut, mi-a plăcut și m-am apucat de treabă. Asta se întâmpla în 1992, când a fost canonizat Ștefan cel Mare. În 1993, chiar în ziua de 2 iulie, s-a sfințit locul pentru mănăstire. Părintele Andrei începuse la Codăești mănăstirea, pentru că Movila lui Burcel era monument istoric și nu s-a dat voie să se construiască acolo. Așa că am făcut întâi mănăstire la Codăești, după aceea am dus tratative cu Ministerul Culturii care are în subordine monumentele istorice și am obținut aviz să facem mănăstire și pe Movilă. Nu puteam să o abandonăm pe cea de jos, așa că am mers concomitent și cu cele două construcții. În 1995 am sfințit mănăstirea, în 1996 am sfințit locul de pe Movilă. În 2019 am sfințit biserica mare pe Movilă și, după aceea, în 2020 pe cea de la Codăești. Și am putea spune că am rămas cu două mănăstiri.

    Întrebare: Ați înălțat multe locașuri de cult în țară, dar și dincolo de Prut, în Moldova, la frații noștri. E un volum de muncă foarte mare. Ne împărtășiți din secretele unor asemenea realizări? Greutăți ați întâmpinat?

          Arhimandrit Ștefan Gușă: Da, au fost într-adevăr și greutăți, dar am trecut biruitor peste ele. Cum am reușit, nici eu nu știu, pentru că, atunci când am început treaba, n-aveam nici un ban. Prietenii și colegii, dar și ai mei de la Mălini, familia, îmi spuneau: „Unde te duci părinte, păi ce să faci în sărăcia aceea acolo la Vaslui? Ce cauți acolo? N-ai să reușești, te faci de râs!”. Da, poate, dar nu fac pentru mine, fac pentru Dumnezeu și El o să-mi poarte de grijă, întrucât cred că doar El mi-a purtat de grijă și El a adus și bani și ctitori și oameni, tot ceea ce am avut nevoie, astfel încât avem 4 biserici aici plus una care mi-a ars – cinci. Mai avem una dincolo de Prut, Mănăstirea Eroilor de la Țiganca, unde în 1941 Antonescu a ordonat trecerea Prutului și au căzut câteva mii de soldați români acolo! Mai este o altă biserică la Raionul Ștefan Vodă, în sudul Basarabiei, Biserica de lemn, făcută aici la noi, demontată și remontată dincolo. O alta în lucru, pentru Spitalul Leova, tot biserică de lemn, la fel, făcută la noi și remontată dincolo. Și recent, de vreo două luni, înainte de Crăciun, am transportat o a patra biserică în orașul Cimișlia. Aceeași situație, biserica făcută la Suceava, demontată, numerotată și se lucrează acum la temelie și va fi remontată dincolo. Deci, sunt patru biserici dincolo de Prut și celelalte patru de aici și una care a ars, ar fi vreo nouă biserici. Dar nu-mi asum nici un merit eu, că nu le-am făcut eu, le-a făcut Doamne, Doamne. Cu bani de la credincioși, de la mai multe fundații, am apelat la presă, la radio, la televiziune, așa cum m-am priceput, cinstit. Nu aș putea spune că am cerșit, dar am anunțat în presă și s-au găsit oameni cu dare de mână, oameni cu suflet, care mi-au trimis bani și care ne-au ajutat și, Slavă Domnului că s-a făcut.
    Toate le-am făcut cu ajutorul Celui de Sus. Pentru El m-am făcut călugăr. Lui îi slujim. Pentru El am construit, Lui i-am transmis sarcina să se ocupe de toate, să aducă bani, oameni, materiale. Și-am lăsat în grija lui Dumnezeu, așa cum spune în Tatăl nostru „Fie Voia Ta” și Voia Domnului până acum s-a manifestat, Slavă Domnului, destul de frumos. Am îmbinat și una și alta. În continuare sper să reușesc să duc la bun sfârșit ceea ce încă n-am început!

    Întrebare: Legat de fundația prin care ați atras fonduri pentru a construi un cămin pentru bătrâni și un adăpost al victimelor violenței în familie ce ne puteți spune? Aveți și parteneriate privind realizarea unor obiective prin această fundație?

    Arhimandrit Ștefan Gușă: Am avut și avem, într-adevăr, „Fundația Movila lui Burcel”, nonprofit, în cadrul căreia am avut un cămin de bătrâni. Am obținut acreditare pentru el din 2003 până în 2007. După aceea, din cauza faptului că nu aveam apă pe Movilă, (am stat aproape 20 de ani fără apă, deși am forat până la 200 metri adâncime n-am găsit apă); a mai avut loc și un incendiu acolo, și, după alți patru ani, nu am mai primit acreditare. Am mutat bătrânii jos, la mănăstirea de la Codăești, deocamdată fără încheierea demersurilor de acreditare, însă fiind condiții prielnice, destul de bune și cu înțelegere de la DGASPC, de la Vaslui. În 2018 am dus o parte din bătrâni la un cămin, la Băcești, iar la noi au mai rămas vreo opt. Avem până acum 18 bătrâni înmormântați de la Fundație și la ora actuală au rămas doar doi în grija noastră. Căminul funcționează în continuare. Bineînțeles că avem și copii pe care îi ajutăm, fie cu bani, fie cu alimente, cu haine, așa după măsura posibilităților noastre.
    Avem trei parteneriate, cu comunele Bogdănești, Boțești și Miclești. Fundația are un statut al ei, avem multe lucruri prevăzute acolo, inclusiv construirea unei mănăstiri, să ne ocupăm de bătrâni, de copii, ateliere de lucru. Rămâne ca după ce facem mănăstirea aceasta să vedem ce putem realiza din ceea ce ne-am propus. mergem în continuare, zic eu, în plin, cât ne ajută Dumnezeu.

    La Bogdănești-Vaslui

    Întrebare: Aveți două doctorate și sunteți doctorand în Filosofie. De asemenea, ați scris zeci de articole, predici, recenzii, patru cărți de specialitate. Cum gestionați timpul pentru toate? În prezent cu ce reviste colaborați și ce proiecte mai aveți?

    Arhimandrit Ștefan Gușă: Ziua lucrăm fizic, noaptea lucrăm intelectual, încât și cărțile și doctoratele, sunt mai mult o muncă de noapte. După ce încheiem seara munca fizică și bineînțeles că avem și rânduiala la biserică: cele 7 laude, Sfânta Liturghie în fiecare zi; avem program de trei ori pe zi; dimineața vecernia, după-amiaza și seara utrenia (program la biserică), drămăluim în așa fel timpul ca să rămână și pentru carte, studiu, cercetare. Poate că ar fi trebuit să mă ocup mai mult – faptul că omul zice: O, e doctorand! Așteptăm să scoateți manuale, cărți,...Când te ocupi și de administrație și de carte, încerci să împaci și capra și varza. Și, Slavă Domnului, sunt mulțumit de ceea ce am reușit să realizez. Cu reviste, colaborez prea puțin, față de cât mi-aș dori! Dacă mă solicită cineva, da, le trimit, nu am întors niciodată spatele! Iar ca proiecte de viitor, mă îndrept mai mult spre zona de construcții, decât spre carte. Sunt sigur că, cu voia Domnului, va veni și vremea scrisului!

    Întrebare: Ați vizitat mai multe orașe și lăcașuri sfinte. Ați dus credința noastră strămoșească dincolo de granițele țării, dar ați avut și întâlniri istorice. Cum i-ați perceput pe oamenii de acolo? Cu ce impresii ați rămas?

    Arhimandrit Ștefan Gușă: Da, eu am vizitat America și Canada în două rânduri. În Canada am întâlnit un creștin foarte bun, din zona noastră, chiar din comuna Codăești, de la Rediu-Galian, Busuioc. Provine dintr-o familie foarte numeroasă, cu mai mulți copii. Cel întâlnit de mine este cel mai mare și l-am convins, l-am adus la teologie la noi, la Pitești. A făcut teologia, a fost hirotonit după aceea acolo, în Canada, a făcut o biserică pentru comunitatea românească cu hramul, tot la sugestia noastră, „Ștefan cel Mare”. În 1992 am fost iarăși, apoi în 2000 și am făcut într-adevăr, o înfrățire între cele două parohii, Parohia „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Toronto, Canada și Mănăstirea „Ștefan cel Mare și Sfânt” de pe Movila lui Burcel.

    Am făcut și un bust a lui Ștefan cel Mare, pe care să-l pună acolo în fața bisericii (încă n-a ajuns în Canada), pentru ca spiritul românesc să dăinuie, indiferent de pământul pe care calcă omul! Am slujit la mai multe parohii, atunci, în Canada, nu numai în Toronto. Acolo se ține foarte mult românismul și ideea națională prin și în biserică.

    În 1992 – 1993 am avut o bursă din partea Consiliului Ecumenic al Bisericii, în Elveția, la Bossey. Am făcut Crăciunul anului 1992 la Bossey, și am mers cu colindul cu o comunitate de români din Geneva, la Regele Mihai. Cu cei de la cursuri, de la Bossey, unde erau protestanți foarte mulți, catolici și ortodocși, toate cele trei confesiuni creștine, am avut o ieșire și la Vatican, la Roma. Cu ocazia aceasta am trecut și pe la Sfântul Părinte care încă nu fusese în România. Era foarte dornic să ajungă în România. Am fost plăcut impresionați unii de ceilalți. Eram singurul călugăr ortodox dintre cei 60 de cursanți care erau acolo. La Bossey erau doar patru ortodocși. Și din cei patru, două erau femei/fete, una din Liban, una din Grecia și un călugăr monofizit. Eu eram singurul ortodox, pur ortodox, între cei 60 de cursanți!

    Întrebare: Ați pus în valoare Movila lui Burcel prin bisericile ridicate, construcțiile aferente, prin monumentul arhitectural, aș putea spune unic prin frumusețea sa și mesajul pe care-l transmite. Ce resorturi sufletești v-au îndemnat și vă îndeamnă să construiți locașuri de închinăciune?

    Arhimandrit Ștefan Gușă: Movila lui Burcel este deja un monument istoric. Nu avea o broșurică, un istoric, o carte. Această lipsă m-a îndemnat în primul rând. După aceea, în jurul Movilei este și o rezervație botanică de 12 ha și, așa cum spuneam, în timp 20 de ani am reușit să culeg destul de multe date. Am avut și avem și la ora actuală, aș putea spune, neînțelegeri cu cei de la Protecția Mediului. Ei ne acuză că ne-am suprapus, că am venit peste arealul protejat. Eu am făcut deja trei măsurători acolo cu oamenii de specialitate și am reușit să le demonstrez că Rezervația de 12 ha există nestingherită. Noi avem 4,5 ha la care avem titluri de proprietate și care doar se învecinează, nu se suprapune cu Rezervația. Acest fapt m-a făcut să adun material și am reușit ca anul acesta să publicăm și o carte cu istoricul Movilei, în care am vorbit și despre monumentul istoric și despre Rezervația naturală. Chiar am în vedere ca, din florile rare care sunt acolo, să le multiplicăm și… în continuare ce-o mai da Dumnezeu! Vrem să facem și să lăsăm și noi ceva, călugării. Dacă părinții noștri, căsătoriți fiind, au lăsat copii, i-au înzestrat, i-au purtat la școală, noi, monahii, nu avem dacă ne uităm în urmă cu ce ne lăuda. De aceea zic că o carte, două, trei, să fie acolo, ca și un gard, o casă, o fântână, un copac, orice reușim să lăsăm în urmă e un semn că am trecut și noi prin viață. Iar urmele noastre să poată fi sprijin, ajutor, îndrumare pentru cei ce vin după noi.

    Întrebare: Suntem într-o zonă cu mai puține mănăstiri, dar cu populație densă. Cum determinați oamenii și-i convingeți să ducă mai departe credința strămoșească?

    Arhimandrit Ștefan Gușă: Dacă ne facem datoria, cât de cât, așa cum am promis noi la călugărie – nu îi conving prin altceva decât prin ceea ce reușim să facem. Avem prezență destul de numeroasă la biserică. Oamenii care vin se simt bine la noi. Noi ne facem datoria. Slujim, predicăm, cântăm, citim molifte, tot ceea ce ne cer credincioșii și cred că aceasta-i atracția. În rest, nu încercăm să aducem cu arcanul, cum îl ducea pe Creangă la școală. Cine vrea să vină e binevenit și Slavă Domnului că vin destul de mulți. Chiar în perioada aceasta de pandemie, uneori spun că sunt prea mulți în comparație cu spațiul pe care-l avem noi! Avem o biserică mare, spațioasă, dar slujim acolo numai vara pentru că nu avem căldură și pentru iarna avem o bisericuță mai mică de lemn (în care încap până la 100 de persoane) și, duminica sau la sărbători, este plină, plină!

    Întrebare: Sunteți în al 46-lea an de călugărie, cu o experiență destul de vastă și în mod sigur intensă, datorită activităților din cadrul parohiei. În acest an care a fost obiectivul dumneavoastră cel mai important?

    Arhimandrit Ștefan Gușă: În decembrie 2021 am dus o biserică la Cimișlia, biserică destul de mărișoară, biserică de lemn de 22/7 m, iar anul acesta am deja bisericuța de la mănăstirea la care voi merge în primăvară, să încep treaba la Vadu Negrilesei, cum am spus, în cinstea Părinților Cleopa și Paisie, întrucât anul acesta acolo îmi îndrept toată atenția.

    Întrebare: Ce ne puteți spune despre vocația de călugăr? Dacă cineva vrea să devină preot-călugăr, ce sfat i-ați da?

    Arhimandrit Ștefan Gușă: Nu trebuie să fii îndemnat la așa ceva! Într-adevăr, în ultima vreme noi simțim lipsă deja! Ortodoxia noastră, mănăstirile în special, se confruntă cu problema lipsei de personal monahal. Avem destul – 14 facultăți de teologie, seminare foarte multe în țară, dar 95% din absolvenți se căsătoresc și vor să meargă la parohii. Foarte puțini dintre licențiați aleg să meargă la călugărie, la mănăstire. E vorba de o chemare. Trebuie să simți, trebuie să simți tu ceva interior, care te atrage la așa ceva! Dacă într-adevăr îți place, așa cum am reușit eu, cum spuneam, în 46 de ani să realizez ceva și sufletește sunt destul de mulțumit pentru că fac liturghie de câteva zeci de ani în fiecare zi, țin și slujesc Sfânta Liturghie, reușim să mai construim, să mai și scriem câte ceva și Slavă Domnului că sunt destul de mulțumit! Dacă cineva m-ar solicita nu l-aș îndemna să facă decât ce-i spune conștiința lui! Și voință trebuie să ai. Voință trebuie să ai, că Dumnezeu te ajută. Dacă vrei și pui suflet în ceea ce faci, n-ai de ce să regreți niciodată nimic în viață. Să dea Dumnezeu încă să mai pot continua și termina ceea ce am de gând să încep acuma în primăvară. Și dacă va fi să fie, știu eu, să am ucenici. Am, totuși, câțiva ucenici, n-aș putea să mă laud cu prea mulți. Sunt părinți care, într-adevăr, sunt doar părinți duhovnici care se ocupă la mănăstiri doar de spovedanie, doar de duhovnicie, să crească ucenici, dar eu a trebuit să îmbin și construcțiile și cartea și administrația și…

    Întrebare: Cum apreciați realizările de până acum? Care este cea mai mare, considerată de suflet?

    Arhimandrit Ștefan Gușă: Nu am ceva deosebit. Am scris câteva sute de articole, predici, recenzii. Am scris patru cărți. În rest, faptele care se văd: lăcașurile de cult, care sunt și vor rămâne.

    Întrebare: Ce planuri aveți legat de realizarea altor cărți sau studii monografice?

    Arhimandrit Ștefan Gușă: Dacă va mai fi timp, am de gând să scriu o monografie pentru comuna natală, Mălini. Încă nu există o monografie și am ceva material adunat. Dacă o să-mi ajute Dumnezeu, sperăm să reușim, probabil mai mult noaptea, să facem o monografie, cum am făcut și cu Movila, și pentru Mălinii lui Nicolae Labiș.

    Întrebare: Dar pe zona de dezvoltare, construcție de alte lăcașuri?

    Arhimandrit Ștefan Gușă: Acum, din câte am fost informat, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române se ocupă de canonizarea a doi părinți, Paisie și Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria. Există dosarele în lucru. Se vorbește ca peste vreo doi-trei ani, în 2025, să aibă loc acea canonizare și Arhiepiscopia Sucevei, vrea să inițieze ridicarea unei mănăstiri cu Hramul Cleopa și Paisie, undeva în zona comunei Stulpicani, unde părintele Cleopa a stat vreo trei ani într-un bordei, ascuns în pădure, pe când era fugărit, urmărit de securitate! Și la vreo 2 km de acest bordei, pe raza comunei Stulpicani, satul Negrileasa, s-a stabilit ridicarea mănăstirii. Deja s-a îngrădit acolo, s-a luat 1 ha de pământ de la silvic și se urmărește să se mărească spațiul ca să începem construirea unei mănăstiri. Și eu m-am autoinvitat la Suceava, am luat legătura cu Înaltul, Arhiepiscopul de-acolo, Înaltul Calinic. Mi-a dat acceptul, urmează ca în timpul iernii să facem demersurile inițiale pentru obținerea avizelor și în primăvară să ne putem apuca de treabă. Cam acesta ar fi programul mai apropiat, după aceea… Că la 70 de ani cât am eu acum, nu prea cred că e cazul să-mi mai fac gânduri pentru mai mult de atât. Mănăstirea aceasta, deocamdată, și dac-o mai fi timp de scris câte ceva, încerc și una și alta.

    Întrebare: Care este cuvântul dumneavoastră către copii, tineri, enoriași?

      La sfințirea bordeiului părintelui Cleopa

    Arhimandrit Ștefan Gușă: Să nu uite că suntem creștini, că suntem români, că suntem creștini de când suntem români și nu avem o dată specială când am fost creștinați. Să nu uităm, că Sfântul Andrei este nănașul poporului nostru și să lăsăm copiilor copiilor noștri, parafrazându-l pe Ștefan cel Mare, moștenirea pe care am primit-o și noi, pentru că acest pământ este sfințit cu lacrimi nevinovate și cu sudoare de la moșii și strămoșii noștri.

    Întrebare: Voi încheia părinte, cu toate mulțumirile, întrebându-vă dacă dumneavoastră considerați că v-ați îndeplinit misiunea pe acest pământ, având în vedere realizările de până acum? Sunt convinsă că aveți proiecte în derulare, dar și pentru viitor.

    Arhimandrit Ștefan Gușă: Niciodată nu trebuie să spui c-ai făcut tot ce trebuia făcut! Totdeauna există loc de mai bine și de mai mult. Dacă am făcut ceva până acum, nu am făcut decât ceea ce eram dator să fac. La capitolul merite, aș putea spune, tragem linie și scriem 0, sau mai este o expresie în Noul Testament, a Sfântului Apostol Pavel, foarte frumoasă: „N-am făcut eu, ci Hristos care este în mine!”. Ne-am lăsat în baza lui Dumnezeu, Dumnezeu ne-a coordonat pașii și eu sunt foarte mulțumit de ceea ce a ieșit. Nu zic că nu se putea face și mai mult și mai bine, totdeauna există loc! Și în continuare nu zic că, gata, am pus punct și-am încheiat activitatea! Cât o da Dumnezeu sănătate și voi putea, încă, să mai fac ceva, până-n ultima zi sunt pe front, pe linia întâi. Sănătate și numai bine!

    Mulțumire: Vă mulțumesc și vă felicit, totodată, pentru bogata activitate bisericească, culturală și educațională desfășurată la nivelul comunei noastre și cu aleasă recunoștință ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să vă dăruiască ani mulți și binecuvântați, sănătate și puteri sporite pentru a vă putea duce la îndeplinire numeroasele proiecte, în folosul nostru, al tuturor. Doamne ajută!

    Părintele arhimandrit Ștefan Gușă spune că, de fapt, pe oriunde a umblat, ce oameni a întâlnit sau ce fapte a făcut, sunt rodul muncii și îndrumării divine! Este fire modestă, greu de convins să vorbească despre sine, însă îți poate vorbi la nesfârșit despre Dumnezeu și puterea care ți-o dă credința. Dovadă sunt și oamenii care vin să-l asculte pe Dumnezeu prin harul său.

               Ion N. Oprea, Iași,foto-reportaj ajuns la noi, în Antologii, ISTORICE, prin doamna prof. Valentina Lupu, VASLUI, 6 iulie 2022.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5