Îl duse-n prăpădire-n munţi silhui.
Oracolul îi prevesti sfârşitul
că va muri ucis de fiul lui.
Când Edip[1] apăru-n lumina zilei
(aşa cum se ivesc în noapte stelele),
Laios, – tatăl, îl abandonează
în munţii-aceia suri, silhui
să nu-mplinească profeţia sibilinele.
Cum scâncetul copilului,
ieşit parcă din piept de munte
se-mpânzi,
un biet păstor, mânându-şi turma,
îl auzi; şi îl găsi
în plânsul lui nestăpânit
şi învelit în straie-mpărăteşti.
S-a aplecat păstoru-asupra lui,
cu mult durut,
i-a şters cu mâna aspră lacrimile
care-i şiroiau pârâu.
L-a mângâiat pe creştet,
l-a sărutat pe frunte;
când l-a luat în braţe,
pruncul a tăcut.
Şi l-a crescut;
şi a crescut copilul
cum cresc copiii de-mpărat
când noi citim poveşti.
Cum toate-n lumea asta-s întâmplări,
cum toate-n lumea asta se întâmplă,
cum drumurile toate plus cărări
ne-adună ca pe un motiv de despărţire,
pe drumul ce-l numim hilar ,,al vieţii”,
s-a întâlnit Edip din întâmplare c-un străin.
Şi cum se-ntâmplă să se işte
o gâlceavă din senin,
de la o ceartă, Edip, furios peste măsură,
l-a ucis din întâmplare pe străin.
S-a dezlegat apoi enigma Sfinxului:
Edip îl ucise chiar pe tatăl lui,
iar mai apoi, pe tronul Tebei s-a urcat.
Şi cum în lumea asta toate-s întâmplări,
s-a întâmplat să-i fie, –
cum sibilinele-au prezis – ,
să-i fie mama lui, soţie.
Aflând incestul,
şi-a scos ochii.
Iar restul…
Cum toate-n lumea asta-s întâmplări,
c-aşa e scris în regulile firii,
drumurile toate plus cărări
ne-adună ca pe un motiv al despărţirii.
*
Complexul Oedip în psihologie
este, ori nu este sinonim cu drama?
ori mai degrabă tragedie este?
Iubirea-i parentală ori pasională,
când erotic fiul îşi iubeşte mama,
iară fiica, – tatăl?
Cum pot (să nu greşesc) pricepe
Complexul Cain, Electra, Oedip ori Oreste… ?
18 aprilie 2010
[1] Edip, – ( gr. Oidipos, – Oedip ), erou mitologic grec din ciclul legendelor tebane, fiul regelui teban Laios şi al Iocastei. Potrivit mitului, a fost abandonat îndată după naştere în munţi din ordinul lui Laios, căruia un oracol îi prezise că va pieri de mâna propriului fiu. Salvat de nu păstor, E., care nu-şi cunoştea părinţii, şi-a ucis tatăl, pe care l-a întâlnit în cursul unei călătorii.
Apoi, după dezlegarea enigmei Sfinxului, s-a urcat pe tronul Tebei şi s-a căsătorit cu mama sa. Aflând mai târziu adevărul, el şi-a scos ochii.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania