Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), Aug. 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Veritabila veracitate

Primit pentru publicare: 23 Aug. 2019
Autor: Nicolae CORNESCIAN
Publicat: 24 Aug. 2019
©Nicolae Cornescian , © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Veritabila veracitate

***
pozezi din tren
foloseşti zoomul de 40x

undeva după cotitură
la o distanţă de 1,3 km
cum indică display-ul aparatului foto
surprinzi în detaliu silueta femeii
îmbrăcate în alb
întinse între şine

lăsând impresia că din peisajul
acestei realităţi
se scurg deja toţi pigmenţii
obligându-te să crezi că în asemenea locuri
nimeni nu poate muri în orele asfinţitului

chiar dacă pe sticla geamului
cerul tremură tot mai intens

cu toate că în planurile îndepărtate
uneori îi surprinzi şi pe cei care
pentru a găsi ieşirea
întotdeauna se îndreaptă
înspre cu totul alte direcţii

născând senzaţia că şi tu
în aceste câteva momente rămase
până la planare deasupra siluetei
ar trebui să încerci să te eliberezi
din acest interior brăzdând nemărginirea

să încerci să crezi că exişti
undeva în altă parte
îndeosebi în aceste clipe fatidice
când pozând asculţi în căştile telefonului
radio Sinaia:

puternicul cutremur de pământ
din această dimineaţă
a afectat doar cimitirul periferic
spintecat de calea ferată

***
în aceste înserări de august
când pare că mă aştepţi aici dintotdeauna
lumina eliberează pietrele drumului
din întunericul adâncului uscat
şi aproape fărâmicios

din gropi golite de apă
unde rădăcinile încep să se mişte
iar arinii de pe domeniul regal
devin fum amestecat cu umbre

chiar între noi
în acest rediu cu liziere mereu schimbătoare
arzând şi topindu-se
ca ceva inert şi inerent

devenind tocmai acea boială
ce nu mai permite să văd aerul
de deasupra pâraielor înnădite cu sclipiri

chiar în preajma ta
închipuind tot ce privesc
în timp ce strămuţi frânturi de realităţi rămase
după tiparele din poze de anul trecut

***
de parcă nu s-ar întâmpla nimic important
ca şi cum aş vedea pentru prima dată
tot ce închipui mereu
evit să cred că sunt tocmai aici
că eşti alături

între aceste umbre tectonice
şi roci multicolore
aranjate după tiparele hărţilor
străine de tot ce cunoşti
ce accept a fi încă real

destul de posibil
între aceste râuri ca de rouă
demarcând perimetrul ploii
în acest timp în care se uită esenţialul

chiar dacă simt că totul se întâmplă cu adevărat
şi chiar de vezi că oglinzile din camera de hotel
absorb reflexele rămase încă din timpul nopţii
lumini devenind arama ce încadrează

reclamele aluzive de peste drum
aripi de ardezie arsă
aparţinând pesemne statuetelor
ce păreau cândva îngeri
ori vreo altă scornire aberantă

mixtiune ilară între silueta bărbatului
coborând scara de cupru în canalul Digi
şi a ciorii gigantice ţâşnind dintre cabluri
scurtcircuitate din cauza întunericului umed

eliberând contururi aproape metalice
necesare oraşului prin care
urmează să mă perind
ca prin tot ce nu se cunoaşte
ce nu se va putea aminti niciodată
şi nici nu se va înţelege

asemenea vorbelor tale
mărturisirii că şi tu ai visat cum visam
tot ce urmează să vedem pentru prima dată
chiar şi pe sticla oglinzii care acum
când cablajele au fost spoite
reflectă adevărata realitate

şi o parte din tot ce închipui
în timp ce înaintăm prin lumina zilei
până când pătrundem în cea a nopţii
de aceeaşi intensitate
ca şi cum niciodată nu s-ar întâmpla
nimic deosebit

***
spui că ar trebui să te urmez
chiar şi de cealaltă parte
unde cultivatorii de culori ireale
vând fructe pe marginea drumului
ce se cufundă tot mai adânc
în intensitatea luminii de nuanţa zmeurei

chiar şi în toiul zilei
când ezităm să credem
că între aceşti copaci incandescenţi
ar fi posibilă chiar şi cea mai neînsemnată
pâlpâire de umbră
în aceste sclipiri limpezind apropierile
ca şi cum însuşi cerul şi-ar revărsa
marginile sale între lizierele acestei branişti
pulsând prin toate nuanţele
de un verde veşnic viu
în privirile noastre tot mai clare
ce aproape că pot fi văzute
ca ceva radiant

chiar şi în ochii celorlalţi
în care persistă
aceeaşi transparenţă străfulgerătoare
decupând parcă o altă lume
din Braşovul văzut

spui că doar necunoscutul
ne ademeneşte să mergem mai departe
dincolo de oglinzi şi sticle
în care precum pe suprafaţa vreunui stamn
încheagă chiar şi cerul
cel din amintirile celor care
după incinerare doresc să devină vânt

pentru că nici focul nu arde fără aer
pământul se face tartru
iar apa nu curge dacă din râu
lipsesc curenţii de văzduh

spui că doar lumina menţine totul
într-un echilibru perfect

de aceea ar trebui să iscodim
să nu ignorăm tot ce e
doar aşa cum ar trebui să fie

spui că ar trebui să încerc să te urmez
de cealaltă parte
unde cultivatorii de culori nereale
adună verdele veşnic viu
de pe frunzele zmeurei
chiar şi acum
când ne oprim pentru o clipă
doar ca să ne amintim
că suntem încă aici

suntem vii
cu toate că lăstarii incandescenţi
de pe marginea drumului
îşi abandonează umbrele tot mai grele
acestui râu ce le poartă răsfrângerile
dincolo de acest oraş
şi de această lume

înspre focul crestând linia orizontului
de cealaltă parte a cerului
plin de luciul apei
şi de nori de fum

10 – 20 august 2019
Sinaia-Buşteni-Râşnov-Braşov