Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Veritabila veracitate

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), Aug. 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Veritabila veracitate

    Primit pentru publicare: 23 Aug. 2019
    Autor: Nicolae CORNESCIAN
    Publicat: 24 Aug. 2019
    ©Nicolae Cornescian © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


    Veritabila veracitate

    ***
    pozezi din tren
    foloseşti zoomul de 40x

    undeva după cotitură
    la o distanţă de 1,3 km
    cum indică display-ul aparatului foto
    surprinzi în detaliu silueta femeii
    îmbrăcate în alb
    întinse între şine

    lăsând impresia că din peisajul
    acestei realităţi
    se scurg deja toţi pigmenţii
    obligându-te să crezi că în asemenea locuri
    nimeni nu poate muri în orele asfinţitului

    chiar dacă pe sticla geamului
    cerul tremură tot mai intens

    cu toate că în planurile îndepărtate
    uneori îi surprinzi şi pe cei care
    pentru a găsi ieşirea
    întotdeauna se îndreaptă
    înspre cu totul alte direcţii

    născând senzaţia că şi tu
    în aceste câteva momente rămase
    până la planare deasupra siluetei
    ar trebui să încerci să te eliberezi
    din acest interior brăzdând nemărginirea

    să încerci să crezi că exişti
    undeva în altă parte
    îndeosebi în aceste clipe fatidice
    când pozând asculţi în căştile telefonului
    radio Sinaia:

    puternicul cutremur de pământ
    din această dimineaţă
    a afectat doar cimitirul periferic
    spintecat de calea ferată

    ***
    în aceste înserări de august
    când pare că mă aştepţi aici dintotdeauna
    lumina eliberează pietrele drumului
    din întunericul adâncului uscat
    şi aproape fărâmicios

    din gropi golite de apă
    unde rădăcinile încep să se mişte
    iar arinii de pe domeniul regal
    devin fum amestecat cu umbre

    chiar între noi
    în acest rediu cu liziere mereu schimbătoare
    arzând şi topindu-se
    ca ceva inert şi inerent

    devenind tocmai acea boială
    ce nu mai permite să văd aerul
    de deasupra pâraielor înnădite cu sclipiri

    chiar în preajma ta
    închipuind tot ce privesc
    în timp ce strămuţi frânturi de realităţi rămase
    după tiparele din poze de anul trecut

    ***
    de parcă nu s-ar întâmpla nimic important
    ca şi cum aş vedea pentru prima dată
    tot ce închipui mereu
    evit să cred că sunt tocmai aici
    că eşti alături

    între aceste umbre tectonice
    şi roci multicolore
    aranjate după tiparele hărţilor
    străine de tot ce cunoşti
    ce accept a fi încă real

    destul de posibil
    între aceste râuri ca de rouă
    demarcând perimetrul ploii
    în acest timp în care se uită esenţialul

    chiar dacă simt că totul se întâmplă cu adevărat
    şi chiar de vezi că oglinzile din camera de hotel
    absorb reflexele rămase încă din timpul nopţii
    lumini devenind arama ce încadrează

    reclamele aluzive de peste drum
    aripi de ardezie arsă
    aparţinând pesemne statuetelor
    ce păreau cândva îngeri
    ori vreo altă scornire aberantă

    mixtiune ilară între silueta bărbatului
    coborând scara de cupru în canalul Digi
    şi a ciorii gigantice ţâşnind dintre cabluri
    scurtcircuitate din cauza întunericului umed

    eliberând contururi aproape metalice
    necesare oraşului prin care
    urmează să mă perind
    ca prin tot ce nu se cunoaşte
    ce nu se va putea aminti niciodată
    şi nici nu se va înţelege

    asemenea vorbelor tale
    mărturisirii că şi tu ai visat cum visam
    tot ce urmează să vedem pentru prima dată
    chiar şi pe sticla oglinzii care acum
    când cablajele au fost spoite
    reflectă adevărata realitate

    şi o parte din tot ce închipui
    în timp ce înaintăm prin lumina zilei
    până când pătrundem în cea a nopţii
    de aceeaşi intensitate
    ca şi cum niciodată nu s-ar întâmpla
    nimic deosebit

    ***
    spui că ar trebui să te urmez
    chiar şi de cealaltă parte
    unde cultivatorii de culori ireale
    vând fructe pe marginea drumului
    ce se cufundă tot mai adânc
    în intensitatea luminii de nuanţa zmeurei

    chiar şi în toiul zilei
    când ezităm să credem
    că între aceşti copaci incandescenţi
    ar fi posibilă chiar şi cea mai neînsemnată
    pâlpâire de umbră
    în aceste sclipiri limpezind apropierile
    ca şi cum însuşi cerul şi-ar revărsa
    marginile sale între lizierele acestei branişti
    pulsând prin toate nuanţele
    de un verde veşnic viu
    în privirile noastre tot mai clare
    ce aproape că pot fi văzute
    ca ceva radiant

    chiar şi în ochii celorlalţi
    în care persistă
    aceeaşi transparenţă străfulgerătoare
    decupând parcă o altă lume
    din Braşovul văzut

    spui că doar necunoscutul
    ne ademeneşte să mergem mai departe
    dincolo de oglinzi şi sticle
    în care precum pe suprafaţa vreunui stamn
    încheagă chiar şi cerul
    cel din amintirile celor care
    după incinerare doresc să devină vânt

    pentru că nici focul nu arde fără aer
    pământul se face tartru
    iar apa nu curge dacă din râu
    lipsesc curenţii de văzduh

    spui că doar lumina menţine totul
    într-un echilibru perfect

    de aceea ar trebui să iscodim
    să nu ignorăm tot ce e
    doar aşa cum ar trebui să fie

    spui că ar trebui să încerc să te urmez
    de cealaltă parte
    unde cultivatorii de culori nereale
    adună verdele veşnic viu
    de pe frunzele zmeurei
    chiar şi acum
    când ne oprim pentru o clipă
    doar ca să ne amintim
    că suntem încă aici

    suntem vii
    cu toate că lăstarii incandescenţi
    de pe marginea drumului
    îşi abandonează umbrele tot mai grele
    acestui râu ce le poartă răsfrângerile
    dincolo de acest oraş
    şi de această lume

    înspre focul crestând linia orizontului
    de cealaltă parte a cerului
    plin de luciul apei
    şi de nori de fum

    10 – 20 august 2019
    Sinaia-Buşteni-Râşnov-Braşov

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5