n. 21 iul. 1923, Dorohoi – m. 24 iul. 1990, Bucureşti

Poet, dramaturg, eseist. A absolvit Şcoala Primară nr. 3 în oraşul natal, Liceul Internat din Iaşi (prom. 1942), Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1942-1947) – magna cum laude.

Debut literar cu versuri în Caietele de poezie ale Revistei Fundaţiilor Regale şi în revista Pygmalion (1945). După absolvire funcţionează ca redactor la Radiodifuziune, apoi redactor-şef al programelor TV; în 1956 era primul director al Televiziunii Române; consecinţă a unei gafe politice, între anii 1958-1965 lucrează ca muncitor necalificat într-o staţie de betoane la Cernavodă. Reabilitat (1965), se angajează corector şi apoi redactor la România liberă; în 1968 se transferă la revista Lumea, devenind în scurt timp redactor-şef adj. la Redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate; publicist comentator (1980-1983).

A făcut parte din „Fraternitatea lui Hyperion” – grup de studii şi meditaţie condus de Vasile Lovinescu.

OPERA: Decolonizarea şi relaţiile internaţionale (publicistică; Bucureşti: Editura Politică, 1972), Cupa şi săgeata (sonete; Bucureşti: Cartea Românească, 1973), Jocul de şah (fantezie dramatică; Bucureşti: Editura Rosmarin, 1995), Desfătările tristeţii (sonete; Bucureşti: Arhetip-Renaşterea Spirituală, 2004).

În colaborare cu F. Mihăescu şi R. Cristian: Însemnări despre basme (Bucureşti: Rosmarin, 2000).

REFERINŢE:

 ***Vasile Lovinescu şi Funcţiunea Tradiţională. – Bucureşti: Editura Rosmarin, 1998; MANU,E. Generaţia literară a războiului. – Bucureşti: Curtea Veche Publishing, 2000; MANDACHI,D. Dicţionarul personalităţilor dorohoiene. – Botoşani: Quadrat, 2012.
*
STANCA,D. O recuperare necesară, Jurnalul literar, nr. 5-10, 2001.