Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion Istrate

Iubire milenară

Primit pentru publicare: 15 Ian. 2019
Autor: Mirela ONEA, Spania
Publicat: 15 Ian. 2019
© Mirela Onea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Afară seara s-a lăsat
Se aude în surdină
Cum ploaia cade neâncetat
Şi inima-mi  suspină

Încet  un somn copleșitor
Se lasă peste tâmple
Şi pleoapele-mi se închid ușor
Şi sufletu-mi se împle

Ca-n vis mă înalț plutind ușor
La Cer el se deschide
Și parcă-s înger  printre nori
Și norii merg cu mine

Pășesc frenetică dansând
Iar ei în vals  cu mine
Alerg pe puful lor vibrând
Par dealuri și coline

Hainele-mi sunt de un alb pur
Se undue  pe noruri
Iar eu mă-nalț plutind ușor
Și văd stelele stoluri

Aici pe cerul cel înalt
Cât ai vedea cu ochii
Doar noruri albe straturi sunt
Şi stele parcă-s flăcări

Și fulgue cu fulgi de nea
Limpezi precum cristalul
Un crai apare în calea mea
De-mi năucește văzul

Cu haine de-un alb ireal
Pășește ușor agale
Cu ochi albaștri de cristal
Ce mă pătrund de  doare

Ca un magnet privirea  ta
Mă atrage către tine
Surâsul tău și zâmbetul
Le port în gând cu mine

Suntem doi poli ce se atrag
În câmpul lor magnetic
Purtăm  cununi de nufăr alb
Plutim pe cer frenetic

Pe-un nor de un  alb ireal
Pășim ca doi himerici
În ochii  albaștri de cristal
Mă lepăd de întuneric

Şi te privesc și te ador
Şi te iubesc cu mine
În mintea mea trăiești doar tu
Iar eu trăiesc în tine

Surâsul tău cel port în gând
Când  nu esti lângă mine
Îmi umple inima vibrând
De doruri și suspine

Privirea  ce m-a fermecat
Prea limpedea privire
Cu dragoste m-a sărutat
Mi-e sete de iubire

De ai ști ce mult eu te iubesc
Tu ai veni în  Ceruri
Te-ai converti în corp  ceresc
Ai străluci deapururi

Ai fi o stea din ceruri vii
Nu una oarecare
Ți-ași da puteri de-a străluci
În Ceruri Milenare

Mireasă eu ași vrea să-mi fii
Să ne iubim deapururi
În Ceruri noi am dăinui
Și am lumina Pământuri

Îmi placi  te iubesc infinit
Şi mă topesc de doruri
Dar eu nu pot să îți promit
Că am să rămân în ceruri

Căci doar iluzie tu-mi ești
Un crai din tot înaltul
Privesc spre neguri pământești
Tresar din vis în patu-mi

Încerci răgaz să-mi dăruiești
Să mă gândesc mai bine
Ești radiant de-un suflet pur
Eu neguri văd în mine

Încerc să-ți spun că este un vis
Că nu-s decât vedenii
Tu-mi spui să stau să mai gândesc
O clipă aici în Ceruri

Şi totul este  așa curat
Străluce  ceru-n stele
Pășesc pe noruri și plutesc
Mă rătăcesc prin ele

Eu vreau în pat să pot dormi
Și tu să vii cu mine
Din ceruri eu vreau să cobori
Vreau să trăiesc cu tine

Tu mă privesti necontenit
Cu ochii tăi albaștri
Eu mă topesc de dor și ași vrea
Vreau să cobor din aștrii

Căci locul meu e pe pământ
În neguri și lumină
Şi pentru mine-i un loc sfânt
Mă voi face țărână

Nu  stau în ceruri de cleștar
Chiar dacă mor de doruri
De ochii albastri de cristal
De stele și de noruri

Ași face punte către cer
Să pot veni la tine
Tu aripi mi-ai da ca să zbor
Să alergi în gând cu mine

Dă-mi fericirea clipei doar
Iubirea milenară
Şi dragostra ce eu ți-o port
Din suflet să nu piară

Iar ziua să mă întorc  din cer
La viața pământească
Să-ți port iubirea doar în vis
Şi să mă întorc acasă

Din lumi opuse noi venim
Tu crai din tot înaltul
Eu simplu suflet pământesc
Mă întorc din vis în patu-mi.

Suntem doi poli  ce se atrag
În ceruri milenare
În schimb pământul îmi e drag
E o dragoste ce doare

Nu vreau iuluzii să-ți creezi
Mă întorc la mine acasă
O altă stea ai să-ți găsești
Ce îți va fi mireasă

Eu simplă pămînteană sunt
Durere și suspine
Făcută carne și pământ
Țărână voi rămâne

Iar tu rămâi în lumi  cerești
Cu viața  milenară
Luceafăr tu să dăinuiești
În lumea ta stelară