„Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)

„…Un POET nu e un nume ce se şterge din agende-

E Sisiful de travaliu… Sau Heracles din legende.

Cezar… Veni, vidi, vici! Intrigant ca Inorogul!

E un Moise ce declamă de pe Table Decalogul!”

 

 Trilogia siderală

Mare. Viaţă. Poezie… „E o artă care doare”!
Parodie-pamflet, prozopoem satiric dedicat memoriei lui Nikos Kazantzakis (în greacă: Νίκος Καζαντζάκης, n. 18 februarie 1883, Heraklion – d. 26 octombrie 1957, Freiburg) autorul romanului „Zorba Grecul”, cel mai important și cel mai tradus scriitor grec al secolului XX, la 130 de ani de la naștere.

„Fiecare om are câte-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, după mine, e să n-ai niciuna.” (Nikos Kazantzakis)

 

 

…Valuri, stânci şi promontorii… Farul. Luna. Cerul. Marea.

Scurte fulgere departe. Se aşează înserarea.

Vântul suflă cu putere. Neguri albe peste apă.

Un vârtej-fuior-spirală! Numai cine poate scapă!

… Sfinx gigant la orizonturi. Reverie insolită.

Meteoric. Duhul mării. O prezenţă nedorită.

Cu tridentul strâns în mână şi coroana sa de rege

E stăpân atotputernic monştrilor fără de lege.

…Pus pe harţă. Crud, tiranul. Mânios peste măsură.

Şiruri, tunete cuvinte. Printre spumele la gură.

De la margini de abisuri cu glas straniu îi răspunde 

O nălucă. Furtunarul. În picaj razant spre unde.

…Sfidători, stabilopozii. Nu prea par să-l ia în seamă.

Puşi în corzi, îşi vin în fire. Au motive să se teamă.

Scuturate cu furie ca pe nişte coji de nucă,

Ancorate lângă dane, zeci de iahturi sunt pe ducă.

…Dezlegat. Un şlep din lanţuri. A ieşit rapid din radă.

O eschivă disperată. Încercare de bravadă.

Scufundat. Puţine sanse. Prins sub dune uriase.

Ştearsă pată de culoare. Din tablouri în guaşe.

…Serial. În episoade. Cu stihii dezlănţuite.

O redută sub asediu. Turnuri vise năruite.

Praf şi pulbere făcute de un spărgător celebru

Pe fundaluri ce anunţă notele de marş funebru.

…De prin epoca de piatră. Odihneşte o epavă.

Somn de veci. Distinsă doamnă. Valeríe, cândva, o navă.

Dramă antică jucată când şi-a încheiat voiajul:

Lamentabil naufragiu. Adormise echipajul!

…Ce prăpăd! Coşmar de iarnă! O urgie! Un dezastru!

Pontus Euxin, duşmanul cazematelor din castru…

Cu schimbări de ritm-registru din reversuri de medalii

Şi colaje rupte parcă din petreceri-saturnalii.

…Cu imagini neuitate. Nori de plumb ce se frământă. 

Fioroşi giganţi din sticlă…Încleştări. Te înspăimântă.

Din adâncuri urcă sloiuri, umbre vagi întunecate.

Vuiete, îndemnuri surde. Greu asalt. Calamitate.

…Un crochiu de climă aspră. Cheiuri zac încremenite.

Ţurţuri grei pe balustrade. Colonii de stalagmite.

Lacrimi, gheaţă mici fărâme. Plâng  fierturi-cămăşi cu zale.

Cad fulgi mari. Ninsoare. Viscol. Crivăţ rece. În rafale.

…Te deprimă peisajul! Se perindă privitorii.

Vele. Vâsle. Scări. Parâme. Munţi de aşchii. Roata morii.

Simple scobitori, catarge. Se dezlănţuie ciclonul.

Terapie… prin talazuri! Dezolant, extrasezonul!

……………………………………….…..……………..

…Piesă scrisă la Geneză. Facem parte din scenariu.

O privelişte senină. Marele ciclop acvariu.

Veselie. Stropi. Hârjoană. Puii de delfin se joacă.

Grav concert. Un clopot mare. Se aud bătăi de toacă.

…Pâlcuri de arbuşti nuiele. Tufării de ierburi crude.

Scoici crăpate printre pietre. Crabi, meduze, caracude.

Vreascuri. Trunchiuri decojite. Frunze galbene-roşcate.

Trestii. Ochiuri-mlăştinişuri. Agonie. Bălţi secate.

…Răscolind nămolul moale. Viermi. Broscuţe. Şi guvizi.

Curse de formula unu. Somni. Bibani. Ţipari bolizi.

Expediţii temerare. Cu finaluri fericite.

Capete privind mirate. Melci. Şopârle rătăcite.

…Aripi lungi nemăsurate. Zboruri largi maiestuoase.

Coruri. Ţipete de păsări. Triluri pop melodioase.

Punct ochit. Lovit adesea. Peşti şi sepii cu cerneală.

Forfotă. O barcă trece. Cercuri mari. E îmbulzeală.

…Pescăruşi în alb şi negru. Lişiţe cu forme pline.

Pelicani cu ciocuri groase. Staruri, lebede regine.

Legănându-se în aer printre cormorani de smoală,

Imperator, albatrosul. Zbor în fracul lui de gală.

…Peste asfinţiturii roşii pâlpâie lumini în zare,

La crepuscul. Ireale. Te îmbie la plimbare.

Noapte. E răcoare bine. Briză, ceaţă, umbre grele.

Călător stingher pe plajă. Caut drumul către stele.

…Să fiu fericit e simplu, teorie confirmată…

Mi-am propus să fiu… doar simplu! Strategie complicată!

Treiul fascinant. Enigmă. M-a atras dintotdeauna.

Omul, marea şi uscatul. Terra, soarele şi luna.

…Strâng colecţii de «triunghiuri». Profunzimi. Hotar de gânduri.

Nestemate. Aşternute. Pasiune printre rânduri.

Cap compas, traseul către o supremă entitate,

Luând ghid Treimea Sfântă. Fundament. Divinitate.

…Alfa. Plus. Omega. Minus… Timpul, fin nisip, se cerne…

Sancta Trinitas. Clepsidra. Cu majuscule eterne…

Tainică. Necunoscută. Chiar când ai un car de minte.

Infinitul ca esenţă nedescrisă în cuvinte…

…Diamantul şi oţelul- astea le cunoaştem bine,

O a treia, mai complexă, e cunoaşterea de sine…

Îndelung recomandată ca reţetă cu succese:

Sarea, drojdia, refuzul… în consum,  fără excese!

 …O triadă genială sinonimă cu noroiul,

Din comerţ, piraterie… Nu putea lipsi războiul!

Nici tripleta sărăciei, cunoscută din istorii:

Jocul de noroc, femeia şi a-tot-cu-nos-că-to-rii…

…Vinul însoţit de Eva- purtătorii de blestemuri-

Top subiect de anecdote care dăinuie prin vremuri,

La pachet cu vechiul cântec- în folclor aşa se spune-

Sunt luate a priori ca model de lucruri bune…

…Sau, adăugându-i banul- nu ştiu asta cum se face,

Nicăieri şi niciodată nu ne vor lăsa în pace!

 

Cine ar putea ascunde- cum ascunzi la spate mărul-

Luna, soarele şi încă… pur şi simplu, adevărul?

…Un copil, peren exemplu… Mulţumit fără motive…

În mişcare permanentă… Ţintă spre obiective…

Să nu uit … doar vorba vine!… alt domeniu, vegetalul-

Nucul face casă bună cu alunul şi migdalul!

…Două lucruri fără capăt se impun prin… importanţă:

Universul plin cu astre şi temuta ignoranţă,

Eclipsând înţelepciunea, pusă pe a treia treaptă,

Venerabilă comoară, îndrumar pe calea dreaptă.

…Întrerupte. Tonuri joase.Vin din larg ecouri sparte.

Vuiete prelungi. Sirene. Pagini rupte dintr-o carte.

An de an, sub ochii noştri, se tot îngustează malul.

În curând, adio, ţărmuri! Va apune litoralul?

…Ucigaşe, fără milă, curg tornadele marine

Iar oraşe ca o floare vor ajunge în ruine.

Ieri, un paradis, Edenul. Azi, grădină devastată…

S-a îmbolnăvit natura. Nu mai e ca altă dată.

…Viituri, copaci şi pietre. Fluvii năvălesc cu ură.

Secete aduc deşerturi. Toropite de căldură.

Vezi masacre. Şoc şi groază! Lacuri-hidre cu otravă.

Ies oceanele din matcă. Nasc vulcanii şerpi de lavă.

…Pajişti verzi devin pustiuri. Lumea Veche va dispare.

Munţi cu creste tot mai goale. Şi păduri, mereu mai rare.

Meteori ce cad din spaţiu. Cratere adânci. Amprente.

Ploi. Cutremure. Incendii. Grindine-bombardamente.

…Vijelii. Apoi potopuri. Arşiţă şi frig sub soare.

La tot pasul. Tot mai dese. Ori Siberii, ori Sahare.

Existenţă la extreme. Ziua cald iar noaptea  geruri.

Peisaj apocaliptic. Trăsnete cu foc din ceruri.

…E pedeapsa Celui Veşnic? Sau Pământul se răzbună?

Poate fi o întâmplare? Cine ar putea să spună?

Mâine. Viitorul astăzi. Încifrare cu erată!

Tot mai mult ne preocupă. A rămas nedescifrată. 

…Echilibrul. Raţiunea. Chiar vor înclina balanţa?

Unii nu, dar alţii, iată, şi-au pierdut de tot speranţa.

Mă consider printre primii. Optimişti de carieră.

Nu mă regăsesc, prieteni, în cealaltă filieră.

… Peste laude, invidii sau stârnind compasiune,

Îmi voi duce către lauri solitara misiune.

Mi-a trecut de mult, se pare, vremea dinţilor de lapte,

Un romantic voi rămâne… Nu mă schimb eu peste noapte!

………………………………………………………………………………….

…Parcă văd mondene cronici din „peniţe lungi de aur”:

«Ne-am întors în alte ere! S-a trezit un dinozaur!

Tulburând de zor lirismul, sacra băutură vie,

Nu scăpăm de cataclisme nici măcar în poezie!

…Bun venit la noi pe lista autorilor-minune!

Texte… abra-ca-da-bran-te! Le putem şi altfel spune?

Pentru opera de faţă nu vă acordăm sufragii,

Animat de… graforee aţi făcut deja ravagii!

…Mit proiect?! Literatura… ce surprinde absolutul?!

Imitând privighetoarea… aţi atras străvechi mamutul!

Pisălog încurcă-lume, bine v-ar fi stat acasă,

De-aţi lua şi Premiul Nobel, nouă, sincer, nu ne pasă!

…Scris cu patimi şi deliruri strecurate printre strofe.

Perle văd lumina zilei… Mai degrabă… catastrofe!

Inepţii, bizar miracol, infernală canonadă,

Un „Champagne” pe eticheta de banală limonadă!

… Meşteşug poetic… zero!… armonie, echilibru…

Temă, stil, liant, motive… Logoree de calibru!

În umor şi în cultură urmăriţi cumva… eventul?

Şanse, unu-doi la sută… Vă mai trebuie talentul!

 

…Scriitor în mare vogă cu best-selleruri în trombă…

Artificii… flori… lansare… de volume ce sucombă!

Scame strânse pe hârtie, aberaţii, anateme,

Seci poncifuri cu pretenţii de veridice poeme!»

…Punct polemicii. Semnează… Critici „doldora” de şcoală,

Candidaţi la nemurire… Vânători cu tolba goală,

După cursuri la distanţă precum praful de pe tobă

Şi examene trecute… prin cabinele de probă!

… Mostră limpede cu circul… din culise dus pe scenă-

Dialogul despre arta de sorginte indigenă…

Oratori cu elocinţă răsplătiţi pe stat de plată

Versus… anonimi teribili (!), generaţia barată!  

…Lipsa crasă de constrângeri a ajuns la mare modă.

Nu puţini aici declară nul recursul la… metodă!

Nici „picioare” în cadenţă. Nici mesaj şi nici vigoare.

Nici magie din expresii. Nici idei inovatoare.

…„Înşirând”… vorbiri comune „ce din coadă”… scot vibraţii

Şi produc indiferenţă sau conduc spre alte spaţii…

O „elită” fără muncă, nici convingeri sau chemare…

Diletanţi îngroaşă gluma… Raci în pas de defilare…

…Eu mai cred încă în steaua amuzantelor satire,

Leacuri-miruri pentru suflet, poţiuni şi elixire,

Prin mistere din materii sau materii din mistere

Cu trăiri imaginare… pe traseul spre tăcere!

…Proză, teatru şi eseuri. Comprimate în secvenţe.

Scrieri scumpe, de emblemă. Simţ estetic si valenţe.

Comparate ca valoare cu valuta importată,

Oaze verzi. Cleştar. Izvoare. Sănătoase. De durată.

…Dulci licori reconfortante, tonice de plictiseală,

Doctorii energizante la dureri şi oboseală,

Ore, zile de eforturi, ani de studii duşi în spate,

Vii fântani arteziene din acumulări bogate.

…Reazeme la deznădejde, rău, nelinişte, iubire,

Supărări, amaruri, chinuri, spleen, depresii, fericire…

Stress, urât, singurătate, în marasme şi angoase…

Când iubeşti literatura. Lumea artelor frumoase.

…Un POET nu e un nume ce se şterge din agende- 

E Sisiful de travaliu… Sau Heracles din legende.

Cezar… Veni, vidi, vici! „Intrigant” ca Inorogul!

E un Moise ce declamă de pe Table Decalogul!

…Chiar au dispărut rapsozii cu bun gust şi…condimente?

Unde-i poezia scrisă cu fiori şi sentimente? 

Versul însetat de viaţă, orhideea ce nu moare…

Magistral citat, Sorescu: „…E o artă care doare!”

 

…Mormântul lui N. Kazantzakis din Heraklion, pe epitaf scrie: „Nu sper nimic, nu-mi este frică de nimic, sunt liber.”

«…Viaţa nu poate fi decât bucuria sinceră de a respira, de a gusta un pahar rece cu apă într-o zi toridă de vară,… de a te pleca în faţa lui Dumnezeu. Fără acestea, „a trăi” nu înseamnă nimic! …I-am spus migdalului: „Frate, vorbeşte-mi despre Dumnezeu! Şi migdalul a înflorit”… Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii mai prejos. Dar fericirea e pe potriva omului… Există tot atâtea fericiri câte soiuri de oameni sunt… Suferinţa e călăuza care ne însoţeşte în urcuşul care transformă animalul în om.» (Nikos Kazantzakis)

D.M. Gaftoneanu, Botoşani, 2013