Provocare și-n Apus și-n Răsărit

‘’ Capitol părând, la prima visita,
că-i al unui roman din alt răstimp,
 cu un ins dormindu-și somnul fără pas
Obosit, dar fără somn, Anton Voyl a aprins lampa: 00:20. A suspinat adânc, s-a mai foit, potrivindu-și căpătâiul gros sub cap. A luat în  mână un roman. L-a răsfoit, dând a-l citi. Găsi că-i un imbroglio confuz, și cam atât. La tot pasu-l agasa o vorbă, un vocabular a cărui noima n-o știa.’’

Este traducerea în română a începutului romanului francez, La disparition, de Georges Perec (1936-1982), scris și publicat în 1969 la Editions Denoël, Franța.  Nu vi se pare ceva curios, neobișnuit, cum vă sună la ureche, să vă ajut: nu lipsește nimic? vreo literă? Da, lipsește “e”  (cea mai uzitată vocală din limba franceză, zic specialiștii) din tot textul de peste 300 de pagini, traducătorul roman, Șerban Foarță, respectând, cu măiestrie extremă, experimentul din originalul francez. Totul este o dovadă înaltă de alchimie lingvistică și de contorsiuni formale. Și-n franceză și-n română!

 Lipogramatica este  o figură de stil , dar și foarte aproape, de artă: se evită o literă sau un grup de litere în acel text. Cu cât e mai lung textul cu atât e mai greu de citit în integralitate, de răsfoit cel mai adesea merge,  de urmărit că nu se face vreun mic rabat pe ici pe colo, de tradus în alte limbi străine. Aproape intraductibil dacă ținem cont și de anagramele, palindroamele, omofonele, aliterațiile, jocurile  de cuvinte, calambururile ce abundă în romanul francez. Și totuși cartea a fost tradusă în multe  limbi (germană, italiană, suedeză, finlandeză, turcă, olandeză, română,…) : în spaniolă s-a renunțat la litera “a”, în rusă la litera “o”,  în japoneza s-a renunțat la litera silabică “i” și la vocala “i”, depășindu-se capcanele și provocările, potrivit talentului, muncii, inspirației traducătorului  și specificului limbii respective.

Intriga romanului se învârte în jurul dispariției lui Anton Voyl și a anchetei pe care rudele lui o fac pentru a încerca să înțeleagă ce s-a întâmplat cu el, ”Toate personajele sunt blestemate, susține Marc Parayte (teză de doctorat consacrată romanului). Este blestemul unui clan : toate personajele, pentru supraviețuirea speciei, trebuie să-i extermine pe ceilalți membri ai familiei”. E un joc complex, făcut pe etape: întâi lipograma și apoi dispariția personajului principal al cărui nume nici nu conține, de fapt, vocala incriminată. Pentru curioși , rezumatul în franceza, ce se poate traduce  în română, este la adresa următoare :  https://www.bacfrancais.com/bac_francais/resume-georges-perec-la-disparition.php

Pentru specialiști, acest roman e scris în contextual mișcării literare OuLiPo (Ouvroir de Litterature Potentielle) ce ține de Colegiul de Patafizică. Georges Perec a mai scris : Viață, manual de întrebuințare (1978 Premiul Medicis), Les Revenantes,  în care folosește doar vocala e, o alta provocare reușită-demonstrație reușită.
Traducătorul în limba română, Ș. Foarță (1942):  dascăl într-un institut de învățământ, critic de arta cuvântului, bard, prozator, traducător, dramaturg. (Doar atât acum, s-a potrivit ușor).