ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Poem de Marin IFRIM

Mersul pe jos. Scrisul are damblale, parcă te scriu!

Am vrut să scriu ceva despre iubire. Așa mi-a trecut prin documentul minții
Am uitat literele, una după una, și  o iau de la capăt. Citesc semne. Nu găsesc
Numele punctului pe i. Caut în tot sacul alfabetului. Auzi, o literă să-ți
Dea capul pe dos! Unde e punctul-fes de pe litera mea ”i” ? Mă uit la tine
De parcă m-aș uita la mine. Ce oglindă ciudată care face viața fermecată. Noi
Mergem pe jos. E tare frig afară, ceva mai rece decât zăpada. Mersul pe jos
Are corp viu. Inclusiv în cârje. Mă uit la îngeri. Și ei merg pe jos, nu au
Abonamente la automotocarele kerosenate ale primăriei.ro Sunt un mergător
Către mine însumi. Scriu ca și cum aș scrie intrând undeva.  Când nu vreau
Să pot scrie, chem un taxi cu pneuri dezumflate, de dragul artei, doar ca să
Mă aflu în mersul pe jos. Scriu mergând, carevasăzică. Mă duc spre litere precum
Aș ieși din scris. Scriu în picioare. Fără cuvinte. Adun frunze sub tălpi.
Scriu peste corpul tău, inoroagă de vis. Scrisul are damblale. E deja scris.
Și îmi se rupe rădăcinile. Încă! Încă folosesc cerneală regală, sânge albastru
Pentru inima ta stelară. Să pulsăm împreună, să mergem pe jos, unul peste
Epiderma celuilalt. Afară e frig siberian, ceva ce ține de vidul de dincolo
De noi. Tu ai cearceafuri în homoglobină. Să mergem pe jos. Du-mă în mâna
Ta crescătoare de lumină. La capătul tunelului. Pe jos, ca și cum am zbura
Din tine în mine și invers. Ce te! Cum să zic? Ce te merg pe jos! Litera mea…
De la a la z și invers ești numai oglindă. Parcă te scriu… Am scris!

 26.02.2018