Romulus UNGUREANU

LITERA

O literă, emblemă
Tot standul ridicat
Creștea o stratagemă
Pe-un soclu închinat

O literă, boemă
Pe un jargon furat
Se vede ca o stemă
O siglă de palat

O literă adusă
De timpuri de demult
Va fi din nou repusă
Pe tronul celui cult

O literă, pompoasă
Din alfabet latin
E limpede, gustoasă
Și din parfumul fin

O literă căzută
Pe-o foaie de vinilin
Se lunecă umplută
De vrajă și util

O literă va crește
Din suflet de om bun
Și-apoi înlocuiește
Talentul făcut scrum

O literă se zbate
Pe scrisul adunat
Cuvintele cuplate
Rămân de promovat

O literă e caldă
Și suflete alină
O lume o să vadă
Prin ea aceeași vină

O literă ne-adună
Tot neamul împrăștiat
O literă răsună
Pe drum îndepărtat

O literă mai râde
De scrisul lărbărțat
O inimă ascunde

Abisul pronunțat

O literă atrage
Un plânset de copil
Va râde și va merge
Pe drumul unui stil

O literă cărată
Pe un tărâm străin
Văzută ne arată
Și soartă de hain

O literă albește
Din gol reformulat
Ușor se și acrește
De n-a evoluat

O literă dosită
De frică, de străin
Se vede înlocuită
De-accentul babuin

O literă accentuează
Doar carnea cea de tun
Apoi evoluează
Ca mersul de nebun

O literă regală
Ne-apasă, te închini
O literă din zece
Va face și minuni

O literă amară
Din lacrimi și taifun
Obrazuri iar separă
Și suflete din drum

O literă începe
Tot hăul ce s-a dat
Sfârșitul va concepe
Din ultimul citat

O literă e moarte
Reformă-n zăcământ
Despică și împarte
Scrisori din legământ

O litera e alfa
O piatra de–nceput
O litera, omega
Sfârșitul s-a cerut