Teona SCOPOS

SECETĂ UMANĂ

Latră câinii a pustiu ,

Latră toți cu glas schimbat –

Seceta a măcinat

Sufletul din tot ce-i viu.

Se usucă tot și toate –

Râvnind umbra unui nor,

Ceru-i mistuit de dor

Purtând soarele în spate.

Praful se ridică-n drum –

Rar mai trece vreun pribeag –

Stăm cu seceta în prag

Și cu viața toată scrum.