Primit pentru publicare: 19 dec.2015
Ediţie îngrijită de Nicolae IOSUB, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)

Mihai Eminescu- Pictura de Corneliu Ioan Bălănean, ulei pe pânza

M. Eminescu- Postumă, 1866

DOINĂ, DOINIŢĂ!

Doină, doiniţă!
Şapte- oţele adu din stele,
Munţii cânte tot a jele,
Vin duşmanii ţării mele;
Vin duşmanii, vin în turme,
Calce-li pustia-n urme.

Doină, doiniţă!
Tiso, rivă înspumată,
Face-mi-te-ai lată, lată
Şi la valuri turburată,
Să nu-i laşi ca să mai vie,
Foametea din urmă-i mâie,
Holera calea li ţie.

Doină, doiniţă!
Sai, copil de voinicariu,
Cinge-ţi trupul cu armariu,
Sufletul cu vitezie;
Cinge-i murgului spinarea
Să-ţi discânte depărtarea
Cât e-n Tisa dealu mare.

Doină, doiniţă!
Şi la Tisa-nfingeţi calul,
Nu-i lăsa să treacă malul
Stai ca stânca, stai ca valul
Şi, de-ar trece, moartea-i sece,
Luptă-te ca doisprezece,
Stânca stă, iar apa trece.