Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

FRUMOASĂ STEA APRINSĂ

Primit pentru publicare: 28 Febr. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 28 Febr. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

.

FRUMOASĂ STEA APRINSĂ

.

Mă ții la pieptul strâns de ie, ce arde dragoste flămândă
Să-ți număr zvâcnetul de suflet, s-ascult cum inima îți bate
Iubire-ți port nemărginită și patima ce-o știu prea blândă
Îmi rupe jirul ce mă-apasă, să rup a noastre vechi lăcate…
Ce leagă suflete pereche spre-a șade prinse într-o vrajă
Tot apăsând să culce vântul și ploaia rece ce-a pornit,
Tu, dormi, frumoasă stea aprinsă, eu mai rămân al nopții strajă
Să îți păzesc somnul de înger în fânul fraged, necosit.

În visul tău, cobor în șoaptă și mă prefac în floare rară
Cinstind pământul cu petale și izul câmpului opal,
Aștept ca palma ta să vie și tot frumosu-ți să apară
Să rupă floarea ce mi-i visul și să-i miroase vălul pal.
Obrazul sfânt să îl așezi alături florii cu petale
Cu cântec al naturii vii să-ți salți necazul arămit,
Și strânge-mă la sânu-ți macru cu păpădii șirag de zale
Până m-oi stinge în iubire și m-oi întoarce din murit.

Apoi, prelinge plânsul ploii peste firavele întinsuri
Cu lacrimi sacre ce-au să curgă din ochi flămânzi de fericire,
Voi fi departe să-mi cat viața în vârf de cedri și de ninsuri
Acolo unde cer și glie sunt preunați într-o iubire.
Trezită ești, tu… stea aprinsă și cați spre mine să mă ai
Dar eu sunt vis și încă-s moarte și tot visez cum am să mor,
A tăle pălmuri miruite le simt prin părul meu bălai
Cum mă trezești și chemi la viață, făptura mea de muritor.