DE ZECE JUMĂTĂŢI DE VEAC
Lucrările s-au terminat,
schelele s-au ridicat,
la Argeş oaspeţii s-au adunat,
Negru Vodă în jilţ i-a aşteptat.
În faţa turlelor răsucite
cuvinte de laudă erau scrise.
Se spunea cu adevărat
că mănăstirea ce s- a ridicat
e mai frumoasă decât Sofia
zidită de un împărat
iar din slovele legendei
cu ceară picurate
şi cu flori împodobite,
s-a descoperit,
că cei nouă meşteri mari,
calfe şi zidari şi cu Manole zece,
din porunca domnului,
mândră mănăstire au zidit.
Ospăţul sfinţirii mănăstirii a urmat,
foamea şi setea bărbaţilor s-a astâmpărat
cu turme de berbeci trecute
prin vatra focurilor încinse
şi cu buţi cu vin vârtos de Drăgăşani
ţinut în pivniţe ani şi ani.
Murmurul cântecului ne-a încredinţat
că sângele meşterilor s-a vărsat
şi din el a ţâşnit
o aripă albă spre lună năzuind
iar glasul lor s-a cuibărit
în clopotniţa din răsărit.
Urmele mâinilor celor zece
în zidurile mănăstirii s-au infiltrat
şi în stâlpii de granit s-au păstrat,
făina oaselor a dat
scânteiere veşnică a marmorei de neuitat.
E ctitoria nemuritoare
cu care ne mândrim
de zece jumătăţi de veac
iar cei nouă meşteri mari,calfe şi zidari
şi cu Manole zece
din turlă în turlă au zburat,
peste legendele mănăstirilor au colindat,
frumuseţea jertfei vestind,
fântâni cu apă lină născând.
Similare