VISUL LUI MANOLE



Trei vorbe să încapă o lume
Trei vorbe din legendă-s gânduri bune
Care să ne aline, să dea tărie,
ZID DE ZIDIT,vis de primenire.
Visul ce-a pornit ca șoaptă de sus,
Și pogorât la ziditoru -de jos,
Vis poruncit din clipa de trezie,
Să se jertfească prima soție.
Vis hărăzit de MARELE ZIDITOR
Să creeze ceva izbăvitor,
Durabil,încitant,înălțător,,
Semenilor să fie folositor.
Vis de altruist ce sfidează moartea,
Din iubirea pentru cei vii,ce-o avea,
Doar Manole pentru ei a zidit,
Și doritul legământ s-a împlinit
Visul său este-a neamului valahic,
Ce n-a poftit ca duhul rău ,năvalnic
Să-i surpe noaptea totul ce-a zidit,
La lumina soarelui de toți îubit.
Pe ANA cu pruncu-n pântece-o cuprindea
Cu făptura de visuri iubitoare,,
Să împlinească alt vis ce-l dorea,
Să nu se stingă teama creatoare.
Meșterii n-au căzut pe un reavăn ogor,
In fața egoistului domnitor, ,
Au plecat în eternitate din zbor
Și n-a pierit sămânța de creator.
Acestui monstru înfiorător,
Ale cărui capete sunt tot mai tari,
Să-i opunem un zid înălțător,
Zid greu de ridicat fără meșteri mari.