Conacul Rosetti-Balș din Pribești

Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Conacul Rosetti-Balș din Pribești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Conacul Rosetti-Balș din satul Pribești, comuna Codăești, județul Vaslui, profesorul Aurel Popa mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Aurel Popa, cine au fost proprietarii acestui conac de-a lungul anilor?
– Clădirea a fost construită de boierul Darie Carabăț [mare spătar] la sfârșitul secolului al XVII-lea. După moartea lui, familia sa a scăpătat, iar unul dintre marii boieri ce se afirmase în perioada aceea, [marele vornic] Iordache Ruset [(Roset/Rosetti), 1645-1720], a cumpărat-o [împreună cu moșia, de la văduva lui Darie Carabăț, Axinia, în 1691], după care descendenții lui au stăpânit-o un secol și jumătate [1691-1841], transmițând-o din generație în generație. În 1841, vornicul Vasile Ruset [(Roset/Rosetti), 1808-1853] a vândut domeniul lui Lupu Balș [mare logofăt, 1791-1844], care a ctitorit [în 1843 și 1844, alături de cea de-a doua sa soție, Eufrosina Ghika-Budești (1810-1887)] biserica din sat [cu hramul Nașterea Maicii Domnului], ce figurează, ca și conacul, în Lista Monumentelor Istorice [din 2004]. Moșia și clădirea au fost moștenite de fiica lor Eliza [1841-1898, căsătorită cu Alexandru Moruzi și, apoi, cu Dumitru Beldiman], care a vândut [în 1897] o parte din proprietate și conacul lui Ștefan Gheorghiu Parpalea, iar, de la urmașii acestuia, le-a cumpărat Paul [Pavel] Michiu [și soția sa Marta].

– Cât de mare era moșia și ce includea?
– În perioada interbelică, domeniul cuprindea în jur de 1.700 ha, constând din terenuri arabile, fânețe, pășuni, o pădure care există și astăzi, vii, livezi, câteva iazuri și o velniță [rachierie], de la care provine denumirea Dealul Velniței, din apropierea satului.

– Descrieți, vă rog, curtea boierească, așa cum arăta în epocă.
– Conacul [situat la 34 km nord-est de Vaslui] a fost construit din cărămidă masivă, în stil moldovenesc, cu influențe renascentiste, fiind acoperit cu olane sau șindrilă. Era alcătuit din parter, mansardă și subsol, care adăpostea un beci imens din piatră cioplită și cărămidă arsă, cu patru încăperi largi unite printr-un coridor boltit în pantă. Conținea șase camere mari, cu plafonul sub formă de cupolă boltită, bucătărie, baie și câteva holuri, iar, la exterior, avea o terasă înaltă și mai multe balcoane. În față, exista un parc cu alei pietruite, iarbă, flori și copaci ornamentali, iar, în lateral, se aflau biserica, locuințele personalului, o fântână adâncă, remiza trăsurii, grajdurile animalelor, hambarele cu grâne, cerealele fiind trimise în portul Galați pentru a fi vândute, magaziile de lemne și alte dependințe. Întreg perimetrul era împrejmuit cu un gard de lemn în care era amplasată poarta de la intrare.

– Ce soartă ulterioară a avut posesiunea?
– Odată cu instaurarea regimului comunist [în 1949], domeniul a fost confiscat de la Paul Michiu; conacul a devenit atelier al G.A.S. și, apoi, al G.A.C. din sat, iar o atenansă – sediul C.A.P. Pribești, restul dependințelor fiind distruse.

– Ce se mai păstrează, astăzi, din proprietatea de altădată?
– Au mai rămas biserica, aflată în stare bună, anexa principală, fântâna, conacul și beciul, ultimele două fiind restaurate, parțial [între 1991 și 2000], prin consolidarea bolților de la subsol, a parterului și a plafonului, precum și prin refacerea șarpantei și a acoperișului; interiorul, însă, a fost reabilitat doar în parte, pentru că lucrările au fost sistate din lipsă de fonduri.

– Ce personalități ale vremii au trecut pe aici?
– În afară de boierii de seamă ai epocii, în 1848 a poposit la conac Alexandru Ioan Cuza, atunci când a fost trimis la Constantinopol în stare de arest; Eliza Balș a oprit convoiul de prizonieri și i-a servit pe toți, potrivit tradiției, cu dulceață și apă rece.

Florin Bălănescu