Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

ABSENTEISMUL ȘI ABANDONUL ȘCOLAR ÎN MEDIUL RURAL

Dat pentru publicare: autor Gheorghe Burac, 17 febr.2014
Editor: Olivian Ivaniciuc, 17 febr.2014

O carte de colecție
ABSENTEISMUL  ȘI ABANDONUL ȘCOLAR ÎN MEDIUL RURAL (Tema de cercetare a Școlii Gimnaziale ”Teofil Vâlcu” Hănești în anul școlar 2012 – 2013)
Absenteismul [640x480]-Auxiliar didactic-

 

Școala cea mai bună e aceea pe care o dorește și o iubește mai mult școlarul. (N. Iorga)

Cu doi ani în urmă, tot în paginile acestei reviste, am prezentat o inspirată și valoroasă cărticică a Școlii Hănești, în care era supusă atenției publicului interesat o temă de stringentă actualitate pentru întregul învățământ românesc, ”Atitudinea elevilor față de temele pentru acasă” (tema de cercetare a unităților de învățământ din comună pentru anul școlar 2010 – 2011), un prețios dar bine primit în școli și apreciat, mai ales, pentru o serie de soluții ameliorative și sugestii în domeniu.

În anul următor, aceeași școală și-a asumat o tot atât de interesantă temă de studiu ”Educația în mediul rural”, care a avut și mai mare rezonanță (în sfera învățământului sătesc), date fiind problematica mult mai complexă și specificul acesteia.

Acum, aceeași editură, ”Agata”, din Botoșani, a scos de sub tipar a 3-a carte a aceleiași școli Absenteismul și abandonul școlar în mediul rural” , dintre ai cărei semnatari nu lipsesc cei mai mulți coautori ai volumelor anterioare amintite, preponderență având numele MANOLE, MANOLE, MANOLE, urmate de alte câteva, așa cum sunt menționate acestea pe copertă și în ”cuprinsul” lucrării:
–          Cap. I : Argument  –  Lucian Manole, directorul școlii;
–          Cap. II : Definirea  absenteismului și abandonului școlar  – Artemiza Damian;
–          Cap. III : Absenteism și abandon școlar, puncte de vedere – Lucian Manole;
–          Cap. IV : 1.  Fenomenul părăsirii timpurii a școlii – Valentina Dumitriu;
2.  Absenteismul școlar, o realitate contemporană  – Diana Hrițac;
–     Cap. V : Traseele sustenabilității –  Lucian Manole;
–     Cap. VI : Exemple de bună practică:
–          Folosirea analizei tranzacționale în situații de comunicare extracurriculară –  Mihaela Manole;
–          Aplicarea  Programării Neurolingvistice (NPL)la limba și literatura română – Mihaela Manole;
–          Mod de aplicare a testului sociometric la cl. A VII-a – Mihaela Manole;
–          Analiza limbajului școlar cu ajutorul modelului META într-o situație de regres școlar, ca prim pas spre abandon  – Mihaela Manole;
–          Satisfacția elevilor prin raportarea la serviciile școlii (model de chestionar) – Artemiza Damian;
–          Cetățean cu școala: Cetățean european (proiect didactic – consiliere și orientare )- Georgică Manole.

Ca să suscite un interes pe măsura gravității abandonului și absenteismului școlar, autorii au concentrat studiul în prima lui parte, asupra cauzelor celor două procese manifestate la nivelul majorității unităților școlare din mediul rural, consemnându-le în următoarea ordine: sărăcia din unele familii, lipsa oportunităților de succes socio-profesional pentru absolvenți învățământului gimnazial, lipsa de motivație (o parte dintre elevi  apreciază că sunt mai câștigați rămânând să dea o mână de ajutor în gospodărie ori muncind cu ziua la alți gospodari din sat, decât să continue a frecventa școala); interesul căzut al părinților pentru menținerea copiilor în școală și scăderea autorității acestora, ca și absența lor de-acasă (cazurile celor plecați la muncă în străinătate), iar pe lângă acestea, coordonatorul lucrării mai identifică: ”presiunea grupului, metodele educative neadecvate, disfuncționalități în evaluare și notare, riscul consumului de droguri și de alte ”produse” de dependență, supraîncărcarea școlară, frica de examene ș.a. ”

Tot în același sens, în primul capitol, este invocat și proiectul ”Salvați copiii de abandon și neintegrare”(SCAN), desfășurat sub egida Institutului European și finalizat în 2013, subliniind percepția părinților și în privința altor cauze ale abandonului școlar: costurile mari ale școlarizării, distanța mare dintre domiciliu și școală, indiferența profesorilor, precum și implicarea copiilor în activități gospodărești sau în îngrijirea fraților, cu toate consecințele asupra atitudinii lor față de școală și a activității de învățare.

Sunt, de asemenea, consemnate interesante puncte de vedere ale profesorilor, bisericii și elevilor în privința abandonului și absenteismului școlar, ca și rezultatele unor cercetări ale Academiei de Studii Economice din București referitoare la amploarea părăsirii timpurii a școlii, menționate în următoarele grupaje de informații: Numărul și rata abandonului școlar în perioada 1990 – 2009; Repartizarea abandonului pe forme de învățământ (1990 – 2009); Absenteismul și abandonul școlar în mediul rural (2001 – 2009); Dimensiunea numerică a abandonului școlar pe forme de învățământ (1990 – 2009); Caracteristici ale abandonului școlar în mediile urban și rural, pe forme de învățământ (2000 – 2009) și Abandonul școlar la nivelul regiunilor de dezvoltare pentru clasele I –VIII (2000 – 2009).

Din această din urmă perspectivă, sunt formulate și alte cauze ale abandonului școlar care trebuie avute în vedere la nivelul unei țări, regiuni sau colectivități: cauze care țin de caracteristicile economice și sociale ale tânărului care părăsește sistemul de învățământ (mediul economic și social, profilul educațional al părinților, apartenența tânărului la un anumit grup economico-social sau etnic), cauze care țin de calitatea sistemului educațional (reducerea numărului de elevi pe un cadru didactic, dimensiunea cheltuielilor cu educația  în P.I.B.) și cauze ce țin de dezvoltare economică și socială a unei regiuni de dezvoltare sau județ (rata șomajului, procesul de dezindustrializare, nivelul scăzut de dezvoltare ș.a.).

Alte aspecte ale acestui proces sunt oferite de o analiză comparativă a datelor înregistrate la nivelul populației școlare din diferite tipuri de învățământ din mediul rural (dar și din cel urban), care conduce la concluzia că, după 1989, a urmat o creștere fără precedent a abandonului școlar: în primii doi ani s-a înregistrat cel mai ridicat nivel de abandon în toate tipurile de învățământ, situându-ne, atunci, în coada clasamentului, în U.E.; a urmat perioada 1992 – 2000, caracterizată printr-o rată a abandonului școlar care a oscilat în jurul valorii de 2%, pentru ca în anii 2001 – 2008, aceasta să înregistreze creșteri de până la 3% ; s-au întrecut, în această privință, învățământul liceal cu ciclurile primar și gimnazial, în timp ce învățământul liceal înregistra, constant, cea mai mare rată a abandonului în mediul rural.

Față de această penibilă situație, s-au întreprins, fără întrerupere, numeroase măsuri de către autoritățile cu responsabilități în domeniu de la toate nivelurile, dar, în pofida lor, rata pierderilor de elevi a continuat să fie alarmantă, ajungând în anul 2012 la 17,4%, în scădere față de 2011 (17,5%) și față de 2010 (18,4%), dar mult peste media U.E. (12,8%), cf. Eurostat.

Fără să fie la fel de nociv ca și abandonul, absenteismul școlar, subliniază studiul, poate constitui un prim pas spre încetarea frecventării școlii, numai că, în timp ce abandonul școlar reflectă în planul conduitei elevului încetarea frecventării școlii…, elevul ”înregistrând mai mult de 15 zile absențe nemotivate sau neabsolvind cel de-al doilea ciclu de învățământ, fără să obțină certificat de calificare sau nu frecventează cursurile de zi ale învățământului obligatoriu, depășind cu mai mult de doi ani vârsta clasei respective”, ABSENTEISMUL, dacă nu degenerează în abandon, rămâne o problemă socială caracterizată prin conduita evazionistă, cronică, reflectând atitudinea structurată a lipsei de interes, de motivație și încredere în educația școlară, principala lui formă de manifestare, fiind fuga de la ore, o problemă predominant emoțională (conduită de tip evazionist, o formă de evadare fizică și psihologică dintr-o situație percepută ca traumatizantă).

În această privință, citând surse bibliografice, autorul cap. al III-lea semnalează două tipuri de absenteism: …”selectiv (fuga frecventă de la una sau de la câteva discipline) și generalizat (fuga elevilor de la mai multe sau de la toate disciplinele, în mod repetat), care prefigurează abandonul școlar, motivându-și astfel căutarea singurătății (reacție la tensiunea puternică intra- sau interpersonală); dorința de a fi cu partener (-ul; a) <<mai ales la adolescențí >>; dorința de apartenență la grup (”ritualuri de inițiere” și atitudinea defensivă față de autoritatea unui sistem. (Prof. Titel Iordache, I.S.J. Dolj)

Iar numeroasele cauze ale absenteismului sunt astfel clasificate:
unele ”care țin de personalitatea și starea de sănătate a elevului (motivație școlară scăzută, lipsă de interes,încredere scăzută în educația școlară, oboseala, anxietatea, complexe de inferioritate, abilități sociale reduse, pasivitate, refuzul de a adera la o alegere făcută de alții, ca reacție la presiunea exercitată de dorințele adulților etc.); alte cauze care țin de familie și condițiile ei socio-economice (sărăcia, stil parental indiferent, stil parental neglijent, familii dizarmonice, părinți foarte ocupați, părinți plecați în străinătate ș.a.) și, în sfârșit, cauze care țin de contextul școlar specific, inclusiv relația profesor-elev  (presiunea grupului, supraîncărcarea școlară, comunicarea profesor-elev  defectuoasă, ironizarea elevului de către profesori sau colegi, umilire…, evaluarea subiectivă, frica de evaluare, conflicte cu colegii, practici educative nedrepte, incompatibilități între aspirații, trebuințe de învățare și oferta educațională a școlii, reacții la regimul de disciplină rigid și sever, politici proabsenteiste  ale școlii, vârsta etc.)”

Totodată, în carte, sunt sugerate și soluții care să prevină / limiteze atât absenteismul cât și abandonul școlar, cele mai multe fiind la îndemâna oricărei unități de învățământ, după cum apreciază autorii acestui auxiliar didactic:
–          o conlucrare susținută între familie, școală și elev;
–          prezentarea, cu diferite prilejuri, a unor modele de viață, a unor repere care să ofere elevilor o perspectivă călăuzitoare spre aflarea propriei personalități, a identității și a drumului personal;
–          evitarea manifestărilor negative ale părinților în fața copiilor;
–          satisfacerea, pe cât posibil, a nevoilor materiale ale copiilor, de către părinți (primărie și sponsori);
–          evitarea anturajelor dubioase, a conflictelor și tensiunilor din familie;
–          evitarea supraîncărcării școlare, ameliorarea relației profesor-elev și a situațiilor care generează frică și disconfort;
–          recomandarea unor lecturi formative, din care copiii să înțeleagă că în viață nimic nu poate fi dobândit fără muncă, fără efort și fără perseverență… și că lupta cu greutățile, încrederea în sine sunt flacăra care luminează calea în viață…;
–          mereu, să-i facem pe copii să iubească școala și cunoștințele folositoare, care le înnobilează personalitatea.

Și acestea nu sunt toate…

Iar ca să fie și eficiente, măsurile prezentate trebuie să se sprijine pe o relație cât mai corectă între școală și familie, bazată pe încredere, realism și consiliere, care să stimuleze, prin diferite mijloace menținerea / prezența elevilor în școală, și, de asemenea, pe o contribuție / participare cât mai generoasă din partea consiliilor locale și a primăriilor.

Câteva instrumente de lucru, în acest sens și modele de activități completează această cercetare, care a și dat deja roade în școlile din comuna Hănești: chestionare pentru părinți și elevi, Exemple de bună practică (Folosirea analizei  tranzacționale în situații de comunicare extradidactică ; Aplicarea programării neurolingvistice la limba și literatura română), Proiect de activitate didactică, Mod de aplicare a testului sociometric la cl. a VIII-a, Fișă de test, Analiza limbajului cu ajutorul modelului META într-o situație de regres școlar, ca prim pas spre abandon, Satisfacția elevului prin raportarea la serviciile școlii (model de chestionar), Cetățean cu școală = cetățean european (consiliere și orientare) ș.a.

Cartea se încheie cu PLANUL DE MĂSURI al comisiei pentru combaterea absenteismului și abandonului școlar pentru an școlar 2013 – 2014, cuprinzând următoarele capitole: Motivație; (Măsuri) la nivelul familiei, La nivelul școlii; La nivelul comunității locale; Obiective fundamentale; Activități concrete (depistarea elevilor care se încadrează în situațiile de absenteism și abandon școlar, acțiuni concrete, de la caz la caz, ale tripletului școală – familie – comunitate, în vederea eradicării chiulului, absenteismului și abandonului școlar ).

Avem, așadar, încă o carte, în care câțiva dascăli consacrați cercetării novatoare, dintr-o școală remarcabilă  de pe Valea Bașeului, continuă să ofere modele de gândire și acțiune într-un compartiment de importanță capitală pentru învățământul din mediul rural și nu numai… Felicitări !

4 Febr., 2014



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5