Satele de munte se înșiră ca mărgelele. Treci din unul în altul fără să-ți dai seama. Satul Căciulați coboară brusc direct din Trăistari. Intrarea în Căciulați este anunțată prin trei căciuli albe în vârf de arac. Căciularii se au bine cu vecinii și chiar se înrudesc. Așa se face că și unii și alții sunt la zi cu tot ce se petrece în satul vecin. Căciularii au aflat că Rafala Angelina a plecat nemăritată din Trăistari. Jocul de-a pețitul continuă. Duminica următoare e rândul lor să-și încerce norocul . Vine Rafala Marica, o brunetă de toată frumusețea. Primarul se va ocupa de festivitate. Au fost acceptați drept candidați la mâna Maricăi cinci tineri cu armata făcută. Tot satul fierbe de nerăbdare. Primarul a fixat și o oarecare taxă. Vrea să organizeze o mica petrecere, indiferent de rezultatul pețitului.
Rafala purta pe umeri un șal argintiu și o diademă cu steluțe verzi. Taraful țambalagiului Flutur Ionac făcea repetiție de două zile. Nimeni dintre căciulari nu văzu când Rafala se așeză în jilțul cu flori. Oficialii erau deja la masa de jurizare. Cinci flăcăi din Căciulați au fost selectați de edili să candideze pentru mireasa Marica. Toți erau arătoși și purtau căciuli de astrahan. Se numeau Sandu Căciulă, Ionel Căciulă, Stan Sandu Căciulă, Leo Căciulă și Andrei Căciulă. Căciularii țineau mult la salutul tradițional. Dacă cineva uita să salute I se amintea ironic: „ Bună ziua , Căciulă, că stăpânul n-are gură!”
Primul candidat la însurătoare fu Sandu, un hoinar care lua de ici și dădea dincolo. Plin de sine salută scurt:
-Salut, Rafală hoinară! Marica parcă te striga măta. Vrei să te măriți cu mine?
– Cu un asemenea bădăran , niciodată!
– Mare pagubă în ciuperci! Umblați de colo-colo fără rost ca să păcăliți fraierii să vă adune de pe drumuri.
Rafala Marica suflă o data și căciularul obraznic ajunse în gardul cu mărăcini. Alte două rafale îl tăvăliră prin mărăcini. Flăcăul cerea iertare și striga după ajutor. Sătenii începură să arunce cu pietre. Nici un alt flăcău nu mai dori să o pețească pe furioasa Marica. Aceasta își deschise aripile metalice și transformă satul într-o grămadă de acoperișuri. Preotul Costică Botezatu puse să se tragă clopotul cel mare. În Căciulați poposise însăși Satana îmbrăcat în haine femeiești.
Satele din vale auzind cele petrecute în Căciulați nu mai doreau să primească Rafale în satele lor. Rafala era lucrătura Lui Ucigă-l Toaca.
Directorul școlii coordonatoare convocă o adunare a cadrelor didactice din satele în pantă. Se vor căuta modalități ca flăcăii și fetele de măritat să se întâlnească la marile sărbători prin rotație și să socializeze, preluând tradiția târgurilor de fete de odinioară. Propunerea fu primită de tineri cu entuziasm. Vor hori, vor sta de vorbă și nu vor mai avea nevoie de năluci.
Rafalele aflaseră și ele vestea și se întâlniră la fântâna oilor pentru a pregăti răzbunarea în ziua pe care o va fixa Bărbosu.
Adunarea Rafalelor era foarte zgomotoasă. Se rosteau cuvinte grele la adresa celor care s-au lăsat ademenite de tineri fără credință. I se cerea Bărbosului ca aceste ușuratice să fie excluse din lumea sacra a vântoaselor cu forță de uragan. Propunerea fu respinsă. Această măsură radical ar fi adus prejudicii renumelui de care se bucurau în credința Oamenilor cu frică de Dumnezeu.