Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Rafala (8)
- Toate cele patru sate martore la căsătoria primei Rafale așteptau cu înfrigurare ceremonia din satul lor. Al doilea sat care avea casele în pantă era Trăistarii. Ava puțini locuitori, vreo 300,din care vreo 50 erau la vârsta însurătorii. Fete nu prea erau. Doar vreo 15 și cam urâțele. Flăcăii alergau după neveste prin satele vecine.
- Venirea Rafalei Angelina a creat o stare de bucurie. Tinerii au hotărât să facă un fel de preselecție după criterii stabilite de ei. Au rămas în joc 7 flăcăi cu armata făcută , cu oarecare stare materială. Fetele din Trăistari se simțeau ofensate și jurară răzbunare la momentul potrivit.
- Mai erau două zile până la ziua pețitului. Trăistarii își împodobiră traistele cu panglicuțe și cu fir aurit asortat cu brâul de lână fină dată la darac și clătită în apa Nărujei.
- Primarul Doroftei Țigănașu își puse tricolorul și mai luă în juriu preot și două domnișoare învățătoare de la școala din sat ,mândre de onoarea ce li se face. Totul era de fațadă. Singura care hotăra era fermecătoarea Angelina. I se pregăti un fotoliu din lemn de trandafir și un evantai din flori de busuioc. Desemnarea fericitului ales ca logodnic se va face pe baza unui punctaj electronic. Punctele vor fi acordate de inteligența artificială.
- Veni și ziua de mare sărbătoare mult așteptată. Primul curtezan creă uimire printre cei prezenți. Era ciobanul Ghiță Manea. Salută asistența și apoi se plecă în fața Rafalei Angelina.
- Rafala Angelina avea în față o namilă de om. Își începu interviul.
- -Cetățene Manea, de ce vrei să mă iei de nevastă?
- – Am nevoie de ajutor la stână. Am avere și vreau s-o las copiilor. Aș vrea vreo patru cinci feciori frumoși și zdraveni.
- – La viitoarea nevastă nu te-ai gândit dacă vrea și ea?
- – Nevasta face ce îi spun eu.
- – Ești liber să cauți în altă parte.
- – Păcat! Te-aș fi hrănit cu urdă și zer , ca pe o prințesă. Nu-mi pare rău! Erai cam sclifosită .
- -Și tu cam bădăran și prost crescut.
- Ciobanul se enervă și roti bâta. Paza îl scoase din perimetrul securizat.
- Ceilalți tineri dornici de a depune candidatura așteptau emoționați.
- Cei care urmară la interviu se simțeau jenați.
- Consăteanul lor dăduse cu bâta-n baltă.
- Restul interviurilor se consumară monoton ., cu întrebări și răspunsuri de rutină. Ultimul candidat la însurătoare sparse tiparul, uimind pe toată lumea. Era Florinel, fiul cel mare al învățătorului Toader Necula. A venit la eveniment ca să-și verifice talentul de comunicare verbală argumentativă. Vestimentația era tradițională. Nu avea armata făcută.
- Trăistarii se ridicară oarecum dezamăgiți. Nu va fi curând nicio nuntă. Rafala dispăru printr-o adiere de vântuleț șăgalnic. Mulți se temeau că serafica Angelina a plecat pentru totdeauna de la ei. Niciun flăcău din Trăistari nu a fost ales. Surpriză! Rafala se întoarce!
- Florinel salută Rafala printr-o ușoară înclinare a capului rostind niște cuvinte luate de prin Heliade Rădulescu„S ă-ți zâmbească Aurora cu dinți de mărgăritar…” Angelina fu prinsă pe picior greșit. Cultura ei beletristică era precară. Se prefăcu a fi înțeles și mulțumi cu un zâmbet fals. Florinel continuă:
- – Rafală Angelina, și tu ,și eu suntem doi adolescenți zănatici. Tu ai primit poruncă să te măriți, iar eu aflând de frumusețea ta, am venit să te pețesc. Vreau să-mi promiți că dacă mă placi , vei avea răbdare să termin barem primul an de facultate. Ce zici?
- – Dragul meu ,Florinel, chiar îmi placi. Ești puțin cam încrezut, dar se rezolvă. Noi Rafalele nu suntem școlite dar compensăm prin puterile supranaturale ce ne-au fost date: doborâm avioane, producem inundații, declanșăm cutremure…
- – Angelina,dar dragoste, știi să faci?
- – Nu știu , că nu am încercat. Bărbosu nu ne dă voie înainte de douăzeci de ani. Zice că se supără Murgilă, cel care ne are în grijă.
- – O Florinele, facem un jurământ, pe care îl pecetluim prin trei săruturi. Vrei?
- – Mai întrebi: Am martori un sat întreg. Trăistarii sunt oameni de cuvânt.
- Vasile Lefter membru, UZPR.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania