•              Vestea că enigmaticele Rafale vor să se mărite cu flăcăi destoinici din cele cinci sate în care au fost primite cu dragoste a trezit la viață pe toți locuitorii. Le era dor de nunți și botezuri.  Satele reveneau la viața
•  de odinioară cu horă duminica, jocuri de societate, bătăi la cârciumă.    Bărbosul, stăpânul celor cinci Rafale din Valea Fantomelor convocă cele cinci prințese războinice și le comunică cinci reguli obligatorii:
• 1.Pretendentul trebuie să fie printre fruntașii satului.

• 2.Junele trebuie să fie înalt de doi metri.
• 3.Flăcăul va fi obligat să știe cinci jocuri populare din zonă.
• 4.Cererea în căsătorie se va face în genunchi.
• 5.Acceptul va fi dat printr-un sărut de trei minute.

• La ceremonia pețitului va lua parte cel puțin jumătate din sat. Nunta se va face în prima zi de sărbătoare. O ultimă condiție îi puse pe gânduri pe pretendenți. Procrearea se va produce numai în somn. O clauză ciudată care va ține departe     mulți înfierbântați.
• – Ce zici Nicule, ne băgăm?
• -De ce nu?
• – Or fi Rafalele șmechere. Dar nici noi nu am fost proștii satului!
• Rafala din Lingurari se întinse lasciv în fotoliul de nuiele. Erau trei pretendenți: Arghir, Sofronie și Leonte. RAFALA PRIVEA CU ATENȚIE FIECARE TÂNĂR. Se pare că ultimul o sărutase mai pasional, dar nu era suficient. Voia mai mult. Propuse Bărbosului ca interviul să fie repetat și să se introducă o nouă  probă: mâncatul cu lingura. Pețitorii se simțiră jigniți și la început refuzară să reia interviul.  La această nouă provocare, se înscrise doar Lunganul de 2,40 metri, Toți cei de față primiră cu urale curajul  găliganului Nicu. Fură aduse la cerere două linguroaie de lemn și un castron de borș de știr acrit cu zarzăre. Rafala Dochița se trase mai aproape ca jurizarea să fie cât mai corectă. Nicu-Polonicu bătu lingurile între ele ca să vadă dacă lemnul din care sunt făcute e de calitate. Își suflecă mânecile la cămașă, și tacticos cu ambele linguri începu să soarbă zeama transparentă. Strachina se goli repede. Bătu lingurile de buza străchinii și mai ceru o porție de panavrică, cum se spunea la știr prin partea locului.
•  Urma un nou sărut al Rafalei. Lumea privea fascinată și striga „Nicule nu te lăsa. Asta e Rafala ta
• După un sărut lung ridică Rafala de la pământ și plecă spre casa lui sărăcăcioasă de om necăjit. Avea două odăi din chirpici la marginea satului. Lunganul spera ca prin venirea Rafalei din Lingurari casa din marginea satului să cunoască prosperitatea. Un singur gând nu-i dădea pace. Cum să faci copii în timpul somnului și să nu-ți vezi nevasta când o săruți? La asta va mai lucra. Unul este Lingurarul Nicu-Nicolae.
• Bucuroși că au fost martori la acest matrimoniu, sătenii din Lingurari au pornit spre casele lor. Vor avea ce povesti nepoților. Unii vor merge și la alte ceremonii cu Rafale în satele vecine. Vor mai fi patru nuntiri în lunile ce vin.
• Flăcăii rămași cu degetul în gură se gândeau să mai încerce cucerirea unei Rafale în satele vecine. Au experiență. Poate vor avea mai mult noroc. Localnicii nu se vor lăsa ușor dați deoparte. Unii se vor resemna și vor zice cu ciudă: „Ce mare scofală să te însori cu o Rafală?

VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR