Niciodată nu am înțeles pe ce criterii salba  de sate aflate mai jos de Lingurari s-au separat între ele. Cel puțin cinci așezări rurale seamănă între ele și dacă nu citești indicatorul de la intrare devii confuz și ai impresia că te-ai rătăcit. Totul e la fel: biserica, școala, primăria. Se puteau numi Lingurari 1, Lingurari 2, Lingurari 3 etc. Oamenii de aici au vrut ca satul lor să aibă un toponim distinct. După Lingurari urmează  Trăistari, Căciulați, Opincari, Izmenari, Desculți…
La fiecare intrare și ieșire din sate în afară de troițe sătenii amenajaseră  o căsuță pentru Rafală. În caz că va veni. Poate va fi mai blândă. În rest, viața curgea lin, fără întâmplări deosebite.
Istorisirile despre Rafală erau din ce în ce mai puține.
Sătui de monotonia vieții de la țară , nebunii satului Opincari se sculară cu noaptea-n cap într-o zi de Rusalii. Adunară toate păpușile-Rafală din  cele cinci sate vecine și porniră la Târgul Cucului să le vândă. La început oamenii veniți la târg fură derutați. Negustorii strigau de zor: Ia Rafala, fala soarelui, aduce noroc și cinci mii pe loc. Păpușile-Rafală se vândură relativ repede. Locurile rămase libere în căsuțele de la troițe se umplură cu vulturi de pradă. Clopotele de la biserici începură să bată ca pentru mort, într-o dungă. Preoții din toate bisericile strigau rugăciuni de pocăință.
. Miile de vulturi își luară zborul  și cerul deveni negru-sur. Rafalele râdeau batjocoritor.  Sătenii întinși pe burtă băteau mătănii și tămâiau ca să alunge blestemele.
Rafalele  din cele cinci sate vândute la târg luară chipul unor Ilene–Cosânzene și dansau frenetic în ritmul clopotelor ce treceau dincolo de Valea Plopilor.
Jos, clopotnițele căzute de atâta sunet se rostogoleau lovite de picioarele goale ale unor copii cu măști de carnaval.
Două fulgere uriașe lumină cerul cu vulturi și nesăbuința celor care vânduseră toate Rafalele fu iertată prin rugăciunile măicuțelor –fecioare de la schitul Prosternarea de pe Valea Cimbrișorului.
Pe dată, totul reveni la ce a fost, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat .
După această încercare a puterii credinței, Rafalele se întoarseră la vechile căsuțe sub chip  de fete frumoase, dispuse să se mărite cu cel mai vrednic flăcău din sat după ce acesta  va trece prin mai multe probe de foc. Ca-n basme!
DISPUTA MATRIMONIALĂ VA FI ARBITRATĂ DE PAROH ȘI DE STAREȚA DE LA MĂNĂSTIREA DE MAICI.
Ceremonia  pețitului va avea loc numai în zile de sărbătoare.    Un pretendent are voie la două încercări.
Dacă pețitorii dintr-un sat nu sunt acceptați, se poate extinde aria de căutare în satele vecine, dacă au Rafală.
Mobilizați de această oportunitate, însurățeii au început să se pregătească. Unii au început să caute cărți care să-i lumineze. Au început să-și comande costume cu ștaif. Trebuia să aibă și casa pusă la punct. Era ceva să iei de nevastă o asemenea făptură.

VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR