Chefliul Aş vrea să mă lăsaţi prieteni Să fiu acel ce nu voiesc, În seara asta cînd alături La voi, cu voi mă chefuiesc. Din cupă să îmi sorb amarul Odată cu durerea mea, Iar din pahar să-mi sorb coniacul, Din cană, gura de cafea . Din inimă îmi curgă lacrimi, Din ochi o patimă de foc, Să pun pe toate la un loc Suflet, durere, ură, patimi, Să fac din ele un amalgam Bun de nimic... 

De ve` voi Iubita mea nu sunt poet Şi nici nu ştiu dacă mai sunt, Sunt umbră poate pe pământ Un neconform , un desuet. De vină nu-s că sunt aici Doar mama m-a adus în pântec, Iar scâncetul i-a fost un cântec Pentru dorinţa de-a trăi. În mine nu am pus nimica, Cu tot ce am îi aparţin Şi-n mediul ei acum divin Mă va chema buna mămica. Atunci îmi vei vorbi de toate C-atunci eu n-o...