Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Biserica „Adormirea Maicii Domnului”din Baia, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din satul Baia, comuna cu același nume, județul Suceava, preotul Vasile Hrestic mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acesteia.

– Părinte Vasile Hrestic, cine a ridicat acest lăcaș de cult și când anume?
– Biserica a fost ctitorită, pe locul alteia mai vechi, în 1532, de voievodul Petru Rareș [1527-1538; 1541-1546], care a și zugrăvit-o, la interior și exterior, între 1535 și 1538. Cu prilejul săpăturilor arheologice din ultimul deceniu al secolului al XX-lea, în întreaga incintă a monumentului au fost descoperite urme ale fostei zidiri, mai multe oseminte sub temelia acesteia, precum și o serie de monede datând din vremea lui Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504], Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu [1552-1561; 1564-1568].

– Faceți, vă rog, o descriere a clădirii.
– Biserica este construită în stil moldovenesc, din piatră și cărămidă, de formă rectangulară, fără turlă, cu soclul din piatră cioplită, toate elementele funcționale (altar, naos, pronaos, pridvor și clopotniță) fiind concentrate sub același acoperiș. Absidele naosului sunt înscrise în grosimea zidurilor, iar cea a altarului, de formă semicirculară, este decroșată față de restul construcției, având fațadele simple, tencuite și văruite, fără decorații și cornișă. Etajul pridvorului, deschis prin patru arcade în arc frânt, unde se află clopotnița, precum și veșmântul somptuos al picturii exterioare constituie elemente de factură clasică târzie. Pictura interioară nu este cea originală, fiind refăcută în mare parte, iar cea din exterior s-a păstrat mai bine pe zidurile sudic și estic. În tabloul votiv situat pe peretele de vest din dreapta intrării în naos, sunt reprezentați Petru Rareș, Doamna Elena, soția sa, și fiul lor Iliaș [al II-lea].

– Biserica a suferit modificări de-a lungul timpului?
– În cea mai mare parte, sfântul lăcaș s-a păstrat în forma originală, inclusiv pictura interioară și cea exterioară. Doar pridvorul inițial a fost modificat, mai târziu, din cauza deteriorărilor structurale majore ale zidăriei datorate unor calcule incorecte ale elementelor de rezistență. S-a mai intervenint la acoperiș, care a fost refăcut de mai multe ori, și, sumar, la interior. În urma demersurilor istoricului Nicolae Iorga, în 1925 a fost dărâmat un turn pentru clopote, construit, ulterior, deasupra pridvorului, care denatura forma primară a clădirii. Între 1987 și 2005, au fost efectuate lucrări de conservare și restaurare a picturii, precum și operațiuni de cercetare arheologică și de consolidare. Din 2004, biserica figurează în Lista Monumentelor Istorice.

Florin Bălănescu