Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Bunicul nu-și găsea timp, poate nici vlagă nu avea, dar a confundat Mariile

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Bunicul nu-și găsea timp, poate nici vlagă nu avea, dar a confundat Mariile. Mița biciclista

Primit pentru publicare: 21 Ian. 2021
Autor: Ion N. OPREA, Iași, Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 23 Ian. 2021
© Ion N Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Bunicul nu-și găsea timp, poate nici vlagă nu avea, dar a confundat Mariile, des-des s-a oprit la Mița Bicilista, ea azi aici-mâine la Paris, tot după sex nu după iubit

           Fac completările. Nici în „Personalitățile…300 la număr, Opera Omnia, Dicționar”, Ed. TipoMoldova, 2017, 1150 de pagini, nici în „Obelesc, Album-Dicționar”, realizat la aceeași Editură, 2018, 988 de pagini, despre încă peste o sută de nume, n-am pomenit nimic despre Maria Mihăiescu, și dânsa om, o femeie despre care scriem împrumutând vești de la Andrei Simion care se întreabă la 12 septembrie 2019:  Cine a fost coana Mița Biciclista – o desconspiră – și unde a stat în București. Care este povestea ei?

             Despre coana Mița Biciclista o-au povestit multe lucruri de-a lungul timpului, însă puțini sunt cei care îi știu povestea adevărată. Maria Mihăescu a fost faimoasă în perioada interbelică din România datorită frumuseții sale, a nonconformismului, a imaginii care a rezultat din aventurile sale și a plimbărilor cu bicicleta pe străzile din București, spune autorul, incitindu-ne curiozitatea, mai cu seamă a adolescenților.

           Coana Mița Biciclista l-a avut ca amant pe Regele Leopold al Belgiei

           Maria Mihăescu, coana Mița Biciclista,cum i s-a pus numele, aflăm, născută în Dițești-Prahova, 1885, a fost fiica unei spălătorese care lucra pentru un instalator neamț, iar la 15 ani a fost remarcată și și-a  început „cariera de curtezană.” A studiat în străinătate, și-a dorit mereu să fie o femeie altfel și l-a avut ca prim amant pe Regele Leopold al Belgiei. Istoricul Neagu Djuvara a povestit și el în cărțile sale ,,că femeia ieșea pe străzi și își alegea singură clienții din rândul celor cu mulți bani”.

            Deși bicicleta era o raritate în acele vremuri, coana Mița a făcut rost de una și a început să pedaleze și pe străzile din București pentru a-și menține silueta. Era frumoasă, blondă, tunsă scurt și avea ochii verzi-albaștrii. Unii spun că ar fi fost curtată de Nicolae Grigorescu,pictorul, de  Octavian Goga,poetul, fost un timp prim-ministru al României,  şi chiar de Regele Ferdinand, care, ce mai, nu-și găsea timp,poate nici vlagă nu avea, înloc să se ocupe de Maria lui, s-a  oprit la Mița Biciclista, căreia, în cele din urmă, cică,  i-ar fi oferit cadou o casă în apropiere de Piaţa Amzei.

           Coana Mița Biciclista avea mașină coupe, trăsură și servitori din Polonia, lua masa la Athenee Palace și mergea la cel mai scump coafor de pe Calea Victoriei. Numele coana Mița Biciclista i l-a dat ziaristul George Ranetti în anul 1898, după ce a văzut-o plimbându-se pe Calea Victoriei. I-ar fi dat porecla aceasta pentru că femeia – prea sătulă de atâtea mari doruri potolite – lui i-ar fi refuzat în repetate rânduri avansurile. Era nu puțin înfumurată, când mergea la mare, Maria Mihăescu intra în apă într-un costum de baie sumar și se  spune că atunci când un polițist i-a cerut într-o zi să iasă din apă, să-și pună pe dânsa ceva care să o acopere, pe unde cei din jur n-ar fi vrut,  ea a venit la mal și, de ciudă,  l-a lovit cu o umbrelă.

            S-a căsătorit cu generalul Alexandru Dimitrescu prin anii ’40, ani  când cei doi au trăit, vă închipuiți,  în lux, dar – cum erau și atunci timpurile –  s-au confruntat cu probleme financiare serioase. Gurile rele au spus că femeia, mereu lacomă, nesătulă, ajunsese pânî acolo că  își îmbrăca soțul în haine vechi și îl trimitea la cerșit.  Deşi a trăit ani la rând în lux, Miţa a fost   nevoită să  închirieze câteva camere din casa pe care o deţinea, iar ea s-a  mutat  în mansardă. Când  regele Manuel al Portugaliei ar fi cerut-o în căsătorie,  ea l-a refuzat pentru că se iubea în secret cu doctorul Nicolae Minovici, cu care spera să facă domiciliu comun.

            Auzi, des expresia „Mița Biciclista”, spune și Sabina Dumitru, undeva, văzând-o ca pe o extravagantă și punctează și dânsa: s-a iubit cu 3 regi: Ferdinand al României, Leopold al Belgiei și Manuel al Portugaliei – ultimul vrând- o nevastă, dar ea a avut casa de la Ferdinand al nostru. O adevărată bijuterie. Comuniștii i-au confiscat casa și Mița Biciclista a murit în sărăcie, la 83 de ani, în 1968. Recent, proprietatea a fost scoasă la vânzare pentru 6 milioane de euro. Interiorul este in proces de restaurare. În casa Coanei Mița a locuit și scriitorul Neagu Djuvara – care răsfoindu-și memoria dezvăluie: „Mi-aduc aminte că odată eram bolnav, în pat, în această oribilă odaie din casa Miţei… Am făcut toate bolile copilăriei, scarlatină, pojar, de toate”…

            … „Când eram puşti, stătea vara, la unul din balcoanele alea şi stătea la soare. Era cu părul alb, era mai plinuţă, din câte îmi amintesc eu. Un an sau doi cred că am văzut-o, după aceea cred că a murit, era considerată o femeie frumoasă”, a spus Lucian alt  fost locatar în casa Coanei Mița.

Despre fiica  spălătoresei care l-a avut ca prim amant pe Regele Leopold al Belgiei, scrie și Ana Maria Nicolae în Historia. „A fost un tip de femeie care a vrut să fie altfel. Miţa era mult mai versată!”, spune Adrian Majuru, istoric.„O curvă de mare lux” Ieşea pe străzi de bunăvoie şi îşi alegea singură clienţii, care, de obicei erau persoane cunoscute sau cu mulţi bani.„Era o demimondenă, mă rog, hai să-i spunem în mod vulgar, o curvă de mare lux. Lucru rar la vremea aceea, în anii ‘20, făcea ciclism prin Bucureşti pentru a-şi menţine silueta. Făcuse avere şi una din casele ei era cea în care am locuit noi”, este redat ce povesteşte istoricul Neagu Djuvara, în cartea „Un secol cu Neagu Djuvara”, la care ne-am referit.

Casa „Miţa Biciclista” din zona Piaţa Amzei

                 „Constantin Beldie scrie și el într-o  carte a sa că este adevărat,  că acea casă ar fi costat 4 milioane de lei”, îl susține  Majuru. Curtezană celebră a dus o viaţă extravagantă şi fără lipsuri până la sfarşitul vieţii.„Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu şi boemii de la Kubler abandonau politica şi svartul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari a la Madame Butterfly”, o descrie Alexandru Predescu în „Vremuri vechi bucureştene”.

            A trăit o perioadă la Paris, iar când s-a întors în ţară a continuat să cocheteze cu acel stil de viaţă şi le vorbea tuturor în franceză.
Când se afla la Paris a câştigat şi o bătaie cu flori pe Champs-Elysees, unde a concurat alături de una din frumoasele parizience. A câştigat prin faptul că pielea de pe biciul de la trasură era împodobit cu flori.

               Casa Miţa Biciclista a ajuns o paragină Clădirea impunătoare construită de arhitectul N.C. Mihăiescu, la începutul secolului al XX-lea, casă neobarocă, cu faţadă în stil art nouveau, bogat ornamentate, cu balcoane și reliefuri cu heruvimi, lei și cupidoni, de la numărul 9-11, pe colț, la intersecția străzilor Biserica Amzei și   Cristian Tell, care amintește de apelativul proprietarei Maria Mihăiescu, cea cu bicicleta,  este astăzi goală. Declarat monument de arhitectură în stil baroc, a fost câştigat în instanţă de urmaşii Miţei care l-au revândut cu mult sub preţul pieţei unor cetăţeni spanioli care s-au întors în Spania. Ceva timp, în ea au locuit mai multe familii fără adăpost. Din fericire acum  este în proces de renovare, de ea se ocupă Grupul spaniol Mantor, jucător activ pe piața construcțiilor din România, investiția ajungând la 4,5 milioane de euro. Mai aflăm: „În procesul de consolidare și restaurare a clădirii s-au păstrat toate mulurile acoperișurilor și șemineele cu valoare istorică. Șarpantele și pereții au fost consolidați în întregul imobil, iar tâmplăria corpurilor monumente s-a restaurat în totalitate, cu o recuperare de mai bine de 50% din parchetul corpului principal. Totodată, s-a realizat anveloparea clădirii, inclusiv pentru structurile de lemn ”.

Despre femei gen Mița Bicicleta și poreclele lor mai reținem din ce au scris alții. Prin anul 1927, în România erau în jur de 12.000  femei care practicau prostituţia. Toată ziua stăteau zâmbind în faţa magazinelor şi hotelurilor de lux de pe marile bulevarde ale Bucureştiului în aşteptarea clienţilor. Lor, la sfârşitul secolului al XIX-lea li se spunea „mititică”, „leliţă”, „taliancă” ori „vino’ncoa”. Mai târziu, prin perioada interbelică, aceste fete se numeau grizete sau podărese.

            „Numele venea de la bulevardele pavate în acele vremuri cu lemn. Cel mai adesea erau poreclite, iar toate aveau câte un protector!”, povesteşte istoricul Adrian Majuru.De la adolescenţi sau bărbaţi în toată firea, scriitori şi oameni de societate la servitori sau hamali, toţi cunoşteau programul podăreselor preferate şi le ieşeau în cale ori le vizitau la bordelul la care „lucrau”.Prostituatele primeau adesea porecle chiar de la cei care le vizitau şi de asemenea, şi matroanele bordelurilor care mai erau numite şi „femei pezevenchi”.

              Printre cele mai cunoscute matroane se numără Şchioapa, Pica, Tanti Berta, Madam Gonda, Unguroaica sau Măndica. Printre prostituatele renumite în acea vreme erau „Lina Magazia”, „Lili Gheorghiadis”, „Marie Studenta”, „Napoleon”, „Foamea Neagră”, „Angela Marioţeanu” sau „Cur de Fier”. Cea din urmă făcea parte dintre curtazenele de lux. Avea un apartament în centru, pe Bulevardul Magheru în blocul Carlton, clienţi fideli pe care-i invita la ea şi o fiică pe care şi-o creştea singură cu guvernantă. A murit la cutremurul din 1940, sub dărâmăturile blocului în care locuia.

            Dintr-un catalog al prostituatelor din prima generaţie a secolului al XX-lea, Constantin Beldie, cel din Gohor-Tecuci?,  menţionează câteva figuri de seamă în istoria prostituatelor:„Lili Gheorghiadis, cea blondă, azi tîrîndu-şi picioarele adipoase ca de elefant, Lina-Magazia, proprietăreasa cuminte, peste drum de liceul Lazăr, Miţa Biciclista, fostă mai tîrziu nevastă a bunului meu coleg, premiant de onoare la Sf. Sava, azi măritată cu un general şi avînd 83 de ani, dar părînd de numai 50 şi locuind în casele ei din faţa bisericii Amzei, cadou de 120.000 lei aur al unui adorator, iar la începutul începuturilor dusă la Paris, decortată, stilată şi culcată cu berbantul rege Leopold I al Belgiei, apoi Marie Studenta, amanta ministrului Rusiei Pokliewski-Koziel, Mimi Moft, amanta regelui Alfonso al XIII-lea şi ctitoră a dispensarului pentru femei gravide din strada Dionisie, Angela Marioţeanu, fostă amantă atitrată a prinţului Turun, fratele regelui Faruk al Egiptului, de la care s-a ales cu o rivieră de 140 briliante mari.” (Constantin Beldie, „Memorii”)

             Multe dintre prostituate erau minore, fugite de acasă pentru a face bani sau chiar îndemnate de familie spre o astfel de meserie. „Multe fete intrau în această activitate pentru că erau îndemnate de mame sau de fraţi mai mari. Erau fete care făceau parte din familii sărace, cel mai adesea venite în Capitală, din provincie”,  povesteşte istoricul Adrian Majuru. Dacă aveau noroc, fetele îşi găseau câte un protector cu bani care le trimiteau la şcoli în străinătate şi învăţau să se îmbrace bine. Cele cu clientelă selectă, plăteau şi taxe la stat precum Napoleon sau Miţa Biciclista care erau „ca un fel de PFA în zilele noastre”.

           Tarifele cerute – ca să fii cu ele –  la acea vreme porneau de la câteva sute de lei şi ajungeau chiar la câteva mii de lei. Cel mai scump erau plătite fetele care practicau această meserie în propriile apartamente. Din banii obţinuţi, fetele plăteau chiria şi întreţinerea. Acestea erau obligate să meargă lunar la un consult medical pentru depistarea bolilor venerice. Pentru a veni medicul la bordel se plătea 100 de lei, iar cele care mergeau personal la doctor plăteau 50 de lei sau chiar nimic.

             Istoricii care au studiat acest fenomen mai spun că regimul comunist le-a dat prostituatelor câte un loc de muncă în societate. Cele mai multe au devenit taxatoare, iar cele mai reunumite s-au măritat cu bărbaţi bogaţi. Știm și noi despe asta…



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.662 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5