07 ianuarie1987

Carte de autor:
“Dr. Aurel-Constantin Panfil, 70, 15 aprilie 2016”, a doua din salba celor inițiate și semnate de Ion N. Oprea, operă a  Cenaclului literar la distanță cu aproape 200 de membri…
Noutate la Iași, zilele sfârșitului lui aprilie 2016 înmănunchează  evenimente culturale și aniversare de un fel deosebit pentru membrii Cenaclului literar la distanță coordonat de Ion N. Oprea, care îmbogățesc librăriile și bibliotecile, inclusiv pe ale  noastre de-acasă cu mai multe titluri. E vorba în primul rând despre volumul “Dincoace… Dincolo… Respectul”, de Ion N. Oprea, Editura Pim Iași, 2016, 536 p., antologie , poezie și proză, pe o temă dată, cu lucrări semnate de peste 50 de nume din cei aproape 200, câți cuprinde Cenaclul, tineri și vârstnici,  din toată țara și din străinătate, al X-lea titlu din cele editate până în prezent, un mare success editorial, de librării și de autori.
Nu însă despre  cartea citată am să vorbesc cititorilor, ci despre o altă bucurie personală  în calitate de coordonator al proiectului. După cum am mai spus, la data  de 9 aprilie a.c. în revista Luceafărul-Botoșani, dar  și în Armonii Culturale-Adjud, Vrancea, din 10 aprilie, am publicat  semnând articolul intitulat “Carmen Nenciu, Constanța, “Merinde pentru suflet”, 2016, carte născută din alte zece, din activitatea Cenaclului literar de la distanță…”, evidențiind, lucru esențial, că autoarea, prezentă  cu texte în aproape toate cărțile din ciclul publicat și le-a extras, adunat și realizat cu ale sale la o editură, cu CIP a Bibliotecii Naționale a României, propriul volum “Merinde pentru Suflet”. “Atenție!”, semnalam și scriam, ca un fel de ex-postfață la cartea ei, în articolul meu, “Cine o urmează, cu un alt volum asemănător, pe doamna cu bijuteria expediată pe numele meu și a doamnei profesoare Ana Dumitrescu la Iași, Carmen Nenciu din Constanța? mă angajez să scriu despre asta!”
Într-un fel, gândind așa, anticipam lucrarea din titlul de față, la 15 aprilie 2016, dr. Aurel-Constantin Panfil, aniversa 70 de ani, prilej cu care, fără să știu,  a inițiat și tipărit cu textele sale de cenaclist volumul în cauză, din care, câte un exemplar l-a înmânat soției, copiilor, fiecărui cunoscut, prieten sau rude  prezente la momentul sărbătoresc. În ce mă privește, la 22 aprilie, doctorul, prietenul meu, m-a vizitat și impresionat  de Darul ce mi l-a adus – mai fac și aniversații astfel de gesturi  nu invers – mi-a înmânat cartea care începe cu un auto-motto – “Membru al Cenaclului literar al scriitorilor la distanță, scriu câte ceva cu plăcere și bucurie. Meritul aparține gazetarului și scriitorului ION N. OPREA, care m-a încurajat, m-a stimulat și m-a publicat în cărțile sale” -, dar și cu dedicația-autograf, pusă pe cartea sa, debut literar: “Maestrului meu drag, Ion N. Oprea, adevărat îndrumător și ocrotitor al pasiunii mele, cu recunoștință și aleasă prietenie, Puiu Panfil”, texte care, oricâte  metafore ar conține, mângâie orgoliul celui care le recepționează și, omenește, îi mulțumesc.
Cu o copertă elegantă, de pe care privește către cititor omul,  doctorul și scriitorul Aurel-Constantin Panfil, cititorul, fie că îl cunoaște sau nu pe Ion N. Oprea, la 84 de ani tot în aprilie, 2016, întâlnește textele scriitorului Panfil, publicate imediat după fiecare copie-tipografică de copertă a cărților – “Cu prieteni, despre prietenie”,de Ion N. Oprea, cu textul “Un bine prin recunoștință și bună voință”, p.393-296, de Dr. Aurel Pamfil, Iași, în care aflăm, printre altele,  cum un prieten evreu, Jean Iancu, astăzi cu domiciliul în Israel, pe la începutul privatizării în România, i-a făcut rost de sediul Cabinetului medical-stomatologic pe care îl patronează;  coperta “Singurătate”,  cu “Gânduri despre…singurătate”, de Dr. Aurel-Constantin Panfil, p. 289-294, scris de el  la 28 aprilie 2013, urmat în cartea lui Oprea de aforismul: “Da! “Dacă vrei să fii iubit, iubește!” Seneca. Continuă cu coperta volumului “Viață, viață…” de Ion N. Oprea, cuprinzând și textul  “Viață, viață! Trofee și limite…”, p.15-18, semnat de Dr. Aurel Constantin Panfil, Iași, scris la 24 decembrie 2014, în care medicul spune că “trăind-o o singură dată“, “Viața este singurul bun pe acest pământ când simți și gândești, te bucuri, suferi și iubești sau urăști“ , așa “are un sens doar dacă reușești  să o transformi în bine: frumosul să alunge urâtul, bucuria să domine tristețea și să înfrângă neîmplinirile”.  Despre trofee, la el, cele mai importante le socotește a fi “Viața de familie, cei doi copii cu profesii și familii onorabile, cu patru nepoți normali și sănătoși”. Că zice Mark Twain: “Arta profeției este extrem de dificilă, mai ales când e vorba de viitor…”
“Nu uita…”, de I.N.O., este altă carte, în care, același –PANFIL, publică eseul “Nu uita… să râzi și să zâmbești”, p.426-432, text care pornind de la ce spunea Martin Luter, 1483-1546, “Dacă în Rai nu este permis râsul, nu vreau să merg acolo…”, descrie “Ce este râsul?”, starea “Organismului în timpul râsului”, “Râsul, din punct de vedere social”, “Despre zâmbet sau surâs”, “Când și de ce râdem”, |Râsul, surâsul și medicina dentară”, cu “Concluzii” din care aflăm că “Trei minute de râs înseamnă 15 minute de gimnastică medicală iar 5 minute de râs înlocuiesc 40 minute de odihnă”, de asta e bine “să ne îngrijim gura, buzele, dinții…”
“Darul vieții: Dragostea” în două volume, Ed. Pim, Iași, 2014, operă a Cenacliștilor de la distanță, coordonator Ion N. Oprea, în primul top, p. 130-140, Dr. Aurel Constantin Panfil, Iași, “Despre dragoste”, cu relatări și aduceri aminte despre “Primul sărut”, “Dragostea despre sport și călătorii, “Opinii personale și… de la lume adunate”, subliniindu-se, “niciodată o dragoste nu trebuie comparată cu cea anterioară-i , mai ales cu prima, care este cea maternă”.   Cu o zicere a sfârșitului, bogată în conținut, ca un aforism: “Dacă mintea este cauza tuturor bolilor, inima este sursa oricărei vindecări”, spusă scrisă de autor în decembrie 2013.
Despre „Un acasă liniștitor și împlinit”, p.204-206, scrie Dr. Aurel Constantin Panfil, în penultimul volum al seriei de antologii, proză scurtă, „Dorul de-acasă”,  semnat Ion N. Oprea, 2014, 462 de pagini, proasătul autor de carte cu temă dată comunicându-ne, că, la o anumită vârstă, „mai siguri pe noi , prin vârstă și experiență, aflați departe, tânjim după binele  de acasă dar, abia așteptăm să pășim din nou, în locuri nevăzute, să ne cuprindă iar Dor-ul de ACASĂ”. Cu concluzia sa:  „Dorul de-acasă este un sentiment complex mai ușor de simțit decât de descris în cuvinte”.
Ion N. Oprea, în cel de-al X-lea volum al seriei antologii pe o temă dată semnează „Dincoace…Dincolo…Respectul”, aceeași editură, PIM, Iași,  2016, 536 pagini, iar în “Cuprins” se află și eseul „Dincolo și Dincoace de…ghidonul bicicletei”, p. 358-365, semnat de Dr. Aurel Panfil, în care repetând ceea ce spunea Albert Einstein, 1879-1955, „Viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți păstra echilibrul trebuie să fii mereu în mișcare”, realizează o odă sportului său îndrăgit, călătoria pe bicicletă,  altul fiind și tenisul…, cu credința în ce spunea o femeie, Anne Strong, în 1895 – „Bicicleta îți poate ține de urât la fel ca majoritatea bărbaților, cu deosebirea că atunci când se învechește și nu mai funcționează, o femeie poate să se debaraseze de ea fără să șocheze toată comunitatea”.
Întîlnirea la mine acasă a fost prolifică: eu i-am comunicat, așa, calm, viitoarea carte a noastră, cu termen de expediere a lucrărilor cel târziu la 1 septembrie 2016, cel mult zece pagini, Times New Roman, corp 12, cu diacritice,  recomandăm DECANIADA ANTOLGIILOR – VIS ÎMPLINIT, un fel de postfață a fiecăruia la cele zece cărți editate până acum, ca să realizăm de data aceasta nu atât o lucrare eseistcă, ci mai mult un volum de critică literară, el, în schimb,  citindu-mi versurile „Povestea mea”, autobiografie,  scrisă la 15 aprilie 2016, publicată în Luceafărul din 24 aprilie, aici partea finală, controversa cu maestrul Tudor Mușatescu:
• Maestre, toată lumea știe
că așa stă treaba
că-n scris eu sunt actorul
care duce tava.
Că talentul meu este de mucava
dar te-aș întreba și eu ceva:
Tu  care-ai trăit doar șaizecișișapte
în acte și fapte
s-o spunem clar ca la început:
Nu ți se pare că te-am întrecut?
Și apoi, maestre, nu-ți bate capul
cu cățeii care vor să latre
să se-mblânzească și să dea din coate
în scris, din faza asta
de amărâte larve,
nu pot ajunge decât… biete javre!
Iertați-mă că totuși, eu
cu insistență, tenacitate și inconștiență,
fac rime și scriu versuri
împotriva oricăror demersuri
făcute de cei cu…gustul fin…
Ce să fac, nu pot să mă abțin!
Și în calitatea pe care o am spun tuturor, chiar de mă repet, și la viitoarea cartea a altora, cu texte din antologiile noastre, am să semnalez în Luceafărul, revista care poartă sufletul meu către Dumneavoastră, cititorii.
Ion N. Oprea