Cartea ca formă de dialog cu spiritualitatea și cultura românească

„Însemnări de lectură” de Mihai Călugărițoiu – o radiografie critică a valorilor culturale contemporane

Volumul „Însemnări de lectură”, semnat de Mihai Călugărițoiu, apărut la Editura Antim Ivireanu din Râmnicu Vâlcea, în anul 2026, cu o prefață de prof. univ. dr. Ioan Ștefan Lazăr, însumând 423 de pagini, se înscrie în categoria lucrărilor de critică și exegeză culturală care depășesc simpla consemnare a lecturilor, devenind o veritabilă mărturie despre dinamica spirituală și intelectuală a societății românești.

Încă de la primele pagini se conturează profilul unui intelectual preocupat de fenomenul cultural în complexitatea manifestărilor sale, un cititor atent, cu o bună capacitate de analiză și cu disponibilitatea de a descoperi semnificații dincolo de suprafața textului. Prefața semnată de prof. univ. dr. Ioan Ștefan Lazăr oferă un cadru de interpretare pentru această amplă întreprindere intelectuală, evidențiind importanța lecturii ca modalitate de cunoaștere, evaluare și transmitere a valorilor.

Mihai Călugărițoiu nu se limitează la un singur domeniu al culturii. Universul său critic cuprinde literatura, istoria, filosofia, teologia, sociologia, etnologia, pedagogia, arta și știința. Această diversitate tematică demonstrează o structură intelectuală deschisă, capabilă să stabilească relații între discipline și să surprindă interferențele dintre diferitele forme ale creației umane.

Un loc important în economia volumului îl ocupă cultura vâlceană, prezentată prin personalități, instituții, publicații și contribuții editoriale. Autorul urmărește activitatea culturală din Râmnicu Vâlcea și din alte localități ale județului, acordând atenție revistelor, antologiilor, studiilor și lucrărilor monografice. Sunt evocate publicații precum Cultura Vâlceană, Cultura Ars Mundi, Cozia literar-artistică, Criterii politice, Mirajul Oltului, Rotonda valahă și Vâlcea literară.

Prin această perspectivă, cartea dobândește și o valoare documentară, întrucât înregistrează aspecte ale vieții culturale regionale, integrându-le într-un context național. Autorul înțelege că literatura nu se dezvoltă izolat, ci prin contribuția unor comunități, instituții, reviste și personalități care susțin continuitatea creației.

Remarcăm, de asemenea, preocuparea pentru personalități și teme care aparțin unor domenii diferite ale cunoașterii. Studiile despre Dimitrie Drăghicescu, psihologia poporului român și idealul creator al acestuia demonstrează interesul pentru raportul dintre identitatea națională, evoluția istorică și conștiința spirituală. Alte texte urmăresc istoria învățământului pedagogic vâlcean, documentele slavo-române păstrate în arhivele Olteniei, sociologia rurală sau evoluția filosofiei istoriei.

Un aspect deosebit de interesant îl reprezintă eseurile consacrate unor personalități ale culturii și spiritualității românești. Portretul preotului Ioan Dură, prezentat ca un om al credinței și al slujirii comunitare, constituie un exemplu de abordare biografică în care documentul, mărturia și reflecția se întâlnesc. De asemenea, evocările unor personalități precum Gheorghe Smeoreanu, Alexandru Popescu-Mihăești sau George Achim întregesc această galerie de portrete intelectuale.

În paginile volumului întâlnim și preocupări pentru teme filosofice și științifice actuale, precum Constantin Noica și filosofia limbajului, Fidelitatea clasicismului sau Inteligența Artificială. Această deschidere demonstrează că autorul nu privește cultura numai retrospectiv, ci este interesat și de transformările contemporane ale gândirii și civilizației.

O atenție specială merită acordată cronicilor și comentariilor literare dedicate cărților semnate de Titina Nica Țene și Al.Florin Țene. Prezența acestor referințe în volumul lui Mihai Călugărițoiu are o semnificație aparte, deoarece demonstrează interesul criticului pentru creația literară contemporană și pentru personalitățile care contribuie la dezvoltarea vieții culturale românești.

Titina Nica Țene, prin universul său literar, prin sensibilitatea poetică și prin preocuparea pentru dimensiunea afectivă și morală a existenței, reprezintă o voce distinctă în literatura contemporană. Faptul că opera sa intră în atenția lui Mihai Călugărițoiu confirmă deschiderea acestuia față de creația feminină și față de diversitatea expresiei literare.

La rândul său, Al.Florin Țene este prezent în orizontul preocupărilor critice ale autorului. Activitatea sa literară, publicistică și cultural-instituțională oferă un material generos pentru reflecție și interpretare. În volumul analizat este consemnată și contribuția lui Alexandru-Florin Țene la dezbaterea unor teme culturale, între care problematica evocată prin secretul lui ION, zis NOI. Această referință se înscrie în preocuparea autorului de a urmări idei, personalități și direcții ale culturii românești actuale.Interesantă este viziunea lui Virgiliu Constantinescu despre sociologia rurală, remarcăm eseul despre Filosofia istoriei de Constantin geantă,  și în același domeniu poziția lui Dumitru Drăghicescu. Ne atrage atenția ” Perspective  antimiene de Ioan șt.Lazăr. Interesant este articolul  despre george Voica și ” Epopeea neamului românesc.”

Considerăm că asemenea referințe au și o valoare de documentare istoriografică. Ele fixează în timp receptarea unor opere și contribuie la construirea unei imagini asupra relațiilor dintre scriitori, critici și mediul cultural contemporan. Literatura trăiește nu numai prin actul creației, ci și prin lectura critică, prin interpretare și prin dialogul dintre autori și comentatorii operei lor.

Din punct de vedere stilistic, Mihai Călugărițoiu practică o scriitură eseistică și publicistică, în care informația documentară se împletește cu reflecția personală. Textele sale nu urmăresc numai să informeze cititorul despre o carte sau despre un autor, ci încearcă să surprindă locul acestora într-un context cultural mai larg. În acest sens, lectura devine un act de interpretare, iar cronica literară se transformă într-un instrument de evaluare și de conservare a memoriei culturale.

Cele 423 de pagini ale volumului alcătuiesc, astfel, o amplă hartă a preocupărilor intelectuale ale unui cititor cultivat, care refuză limitarea la un singur domeniu. Cartea poate fi privită și ca o arhivă de întâlniri spirituale, în care opere, autori, idei și personalități se regăsesc într-o succesiune de reflecții și judecăți critice.

Prin Însemnări de lectură, Mihai Călugărițoiu demonstrează că lectura autentică nu înseamnă numai acumulare de informații, ci presupune discernământ, cultură generală, memorie și capacitatea de a pune întrebări. El se afirmă ca un observator atent al fenomenului cultural, preocupat atât de valorile consacrate, cât și de contribuțiile contemporane care merită cunoscute și evaluate.

În concluzie, volumul apărut la Editura Antim Ivireanu, în 2026, constituie o contribuție valoroasă la publicistica și eseistica românească actuală. Prin diversitatea temelor, prin interesul pentru cultura regională și națională, prin evocarea personalităților și prin comentariile dedicate creației literare contemporane, Mihai Călugărițoiu oferă cititorului o perspectivă amplă asupra vieții spirituale românești.

Cartea sa este, în fond, o pledoarie pentru lectură, pentru respectul față de carte și pentru responsabilitatea intelectualului de a păstra vie memoria valorilor culturale.

„Însemnări de lectură” nu este numai o carte despre cărți, ci o carte despre oameni, idei și destine culturale, despre necesitatea dialogului dintre generații și despre continuitatea spiritului românesc.

Al.Florin Țene