Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: Marin Pihuleac; © Florin Bălănescu (Arhiva personală)
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Marin Pihuleac s-a născut la 29 octombrie 1967, la Sighetu Marmației, raionul Sighet, regiunea Maramureș (astăzi, în județul Maramureș). Este căsătorit și are o fiică. A absolvit Facultatea de Științe Socio-Umane, Educație Fizică și Sport (Secția Psihopedagogie) a Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad și Facultatea de Teologie Ortodoxă (Secția Asistență Socială) a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost fondatorul și dirijorul Coralei „Dor” din Sighetu Marmației (1991-2001) și membru al Cenaclului „Totuși, iubirea” (1993-2001). A susținut sute de recitaluri în țară și în Republica Moldova și a efectuat zeci de turnee în România, Franța, Belgia, Luxemburg, Germania, Austria, Italia, Ungaria și Ucraina. A fost invitat în emisiuni de radio și de televiziune și figurează în diverse publicații și volume de specialitate. Este prezent pe compact-discul „Suntem răi și aroganți” – volumul 9 (2008) al Cenaclului „Flacăra” și pe casetele audio „Front fără învingători” – volumul 3 (1996) și „Noi colinde de Crăciun” – volumul 4 (1996) ale Cenaclului „Totuși, iubirea”. A primit mai multe premii la diferite concursuri și festivaluri.

Marin Pihuleac (compoziții, voce și chitară) este un cunoscut interpret, care s-a remarcat prin forța melodică pieselor și mesajul textelor. Despre Cenaclul Totuși, iubirea, mi-a vorbit într-un interviu telefonic realizat la 12 octombrie 2005, de la domiciliul său din Sighetu Marmației.

• – Te salut, Marin Pihuleac!
• – Te salut și eu!
• – Când ai activat în Cenaclul „Totuși, iubirea”?
• – Am debutat în decembrie 1993, la Sighetu Marmației, și am continuat până în 2010.
• – Dintre toate momentele pe care le-ai trăit acolo, îți amintești de unul deosebit?
• – Da; într-un alt decembrie, pe 16, mă aflam la Baia Mare și, în holul hotelului în care eram cazați, a fost invitat Corul [Angelli al] Seminarului Teologic [Liceal Ortodox Sfântul Iosif Marturisitorul] din oraș. A fost o seară de colinde nemaipomenită, cum numai în Ardeal și, mai ales, în Maramureș se poate întâmpla.
• – De unde vine amprenta vocală aproape religioasă din cântecele tale?
• – În primul rând, datorez lui Dumnezeu harul cu care m-a înzestrat și, apoi, lui Adrian Păunescu pentru că m-a descoperit la momentul potrivit; chiar dânsul spunea: „Există talente, dar nu e totuna când sunt descoperite.” Faptul că, între timp, am urmat studii teologice nu are nicio legătură cu calitățile mele vocale.
• – Cenaclul ți-a influențat în vreun fel cariera artistică?
• – Nu numai că a contat, dar îi datorez o bună parte din reușitele mele și din ceea ce sunt. Fără el, nu aș fi cunoscut atâția oameni minunați și atâtea locuri fascinante și nu aș fi căpătat încrederea pe care numai reacțiile pozitive ale semenilor tăi ți-o pot oferi.
• – Ce crezi că rămâne din esența acestei manifestări?
• – Cenaclul a fost și continuă să fie o stare de spirit cu totul specială, iar trăirile din spectacole nu pot fi exprimate în cuvinte. Cine nu a evoluat pe această scenă, e foarte greu să înțeleagă vibrația fiecărui moment care s-a întâmplat acolo. Pentru noi, care am avut șansa să fim parte a acestui fenomen, cenaclul rămâne o rază de speranță și o mână întinsă parcă de Dumnezeu către toți românii care au asistat la aceste reprezentații.
• – Îți mulțumesc pentru evocările tale și îți doresc succes în continuare.
• – Și eu îți mulțumesc pentru prilejul de a rememora cele mai frumoase amintiri.
• Florin Bălănescu