Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    CLINICA DE GHEAȚĂ (18). ROMAN FOILETON

             

            Vizita de la Clinica de Gheață îi lăsă lui Rodion  un gust amar de portocală stricată. Venise la întâlnire plin de entuziasm și plecase pleoștit ,îmbătrânit cu câțiva ani. Adulmeca pericolul din jurul său, dar nu știa cum să i se opună. Soția, ca de obicei, încercă să-l calmeze, spunându-i că e prăpăstios. Îl sună pe Pedro și-i  povesti angoasele sale. Acesta râdea însă în hohote , amintindu-i că și în facultate avea astfel de crize catastrofice. 

    Sări peste cină . Încercă să vorbească despre neliniștile sale cu principalii colaboratori de la Sprinter. Preparatorul fizic se scuză și îl rugă să sune mai târziu, telefonul profului de gimnastică suna ocupat, colega de gimnastică era într-o competiție.  O seară plină de ghinioane.

     Ca să treacă noaptea mai ușor, își revăzu graficele de efort, încercând să descopere cauza căderii neașteptate a sportivilor de top, unii foști campioni balcanici și europeni la probele de viteză. Corneliu Mihăilă, recordmen european la 200 metri, îi mărturisi într-o zi că simte o gheară la nivelul pieptului și o tetanie la pulpa de la piciorul drept.

    Un alt campion la  ștafetă i-a mărturisit că la momentul startului i se pune o pâclă pe ochiul drept. Toate acestea nu le-a luat în seamă când i-au fost spuse. Va fi mai atent la discuțiile tehnice cu atleții săi. 

          Adormi după miezul nopții. Vise ciudate îl năpădiră imediat după ce închise ochii.
    Din dormitorul ei, Celestina, soția lui Rodion, fu trezită de niște vaiete și un strigăt de ajutor. Se ridică imediat și intră în camera soțului. Acesta era cu fața în jos și se zvârcolea tulburat de un coșmar. Puse încet mâna pe el și încercă să-l trezească din visul chinuitor:

    • Rodi!  Dragul meu! Trezește-te. Se vede că visezi ceva urât. Îmi povestești și mie coșmarul nocturn? Îl sărută delicat, îi masă ușor fruntea și aștepta filmul coșmarului.
    • -Draga mea, nu e bine de loc. Sunt presimțiri sumbre. Un vis groaznic ,din care, culmea, nu voiam să mă trezesc. Unchiul mei Pantazică, mort la numai 20 de ani, încerca să mă tragă lângă el în mormânt. Sicriul era putred tot. Mai rămăsese un țol 

    țesut de bunica Marița în care se afla tivga.

    Lângă el în sicriu falnic, scump cât o casă de țară, adormise pentru vecie fratele meu Doctorul, mort din voința apelor Dunării. Mă trăgea lângă el în sicriul de lux, ales cu inima îndoită de Riana, singuratica din dealurile Brașovului. Fratele meu era un cadavru nedeteriorat. Primise o conservare profesionistă. Trăgea de mine să rămân cu el. M-am smuls din strânsoarea celor doi. Mă țineau strâns. Deodată, mama, din sicriul de alături, se ridică cu ultimele puteri și mă împinse spre intrarea în groapă. Unchiul și fratele meu au fost luați prin surprindere și m-au scos din întunericul gropii.

     Rodion dragă, nu uita să-mi dai de pomană la zile mari. De taică-tău nu mai știu nimic. A devenit de mult țărână. Ai grijă de Celestina! Ea nu uită niciodată să aprindă o lumânare pentru noi și să ne dea o strachină de mâncare. S-o țină Dumnezeu sănătoasă că are suflet bun și are cultul înaintașilor.

             După această derulare a coșmarului, Rodion adormi ca un copil și ultimele ore ale nopții curseră liniștit.
     Trezirea de la ora 6 prin insuportabilul ceas deșteptător  fu la fel de confuză. Rodion nu știa dacă e zi sau noapte. Era nerăbdător să se întâlnească urgent cu cei de la Clinica de Gheață.

    Avea un suflet negru. Ceva îl apăsa și îi spunea că nu va fi bine. Bău cele două cafele la Expresor. Se mai uită o dată prin însemnări. Era în urmă cu pregătirile și se temea că sponsorii principali se vor retrage. Cu atleții din Centru nu apucaseră încă să se vadă. Era prima dată în 20 de ani când lipsise atâtea zile.

    Rodion avea cu ce trăi. Moștenise de la părinții soției o avere importantă. Adevărata lui viață era la clubul de atletism. Fiecare competiție câștigată îl făcea fericit și sporea dragostea Celestinei. Asta era cel mai important!

      Va urma!

    VASILE LEFTER ,MEMBRU UZPR

     

             



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5