Fanfara orașului , dirijată de Dumitru Condurachi aștepta cu emoție momentul deschiderii ușilor elicopterului. Dirijorul DC cunoscut pentru implicarea sa în evenimentele culturale ale urbei stătea cu bagheta ridicată, pentru a surprinde momentul zero al apariției profesorului Rodion în capul scării de coborâre. Între timp , pista de aterizare se umpluse de bucureșteni dornici să-și vadă campionul întors acasă. Rodion era prezent în oraș peste tot:  În panouri publicitare, în benzi desenate, în reclame cu accidente terifiante ș.a.

             Fanfara atacă cunoscutul marș din „Aida”, în aplauzele entuziaste ale audienței. Așa ceva era o premieră. Antonio și Pedro erau fericiți că prietenul lor se bucură de atâta respect și apreciere în țara sa. S-au convins încă o dată că românii sunt oameni de multe carate, sensibili și recunoscători oamenilor de valoare , care duc pe glob brandul de țară bogată în  talente și oameni de excepție în multe domenii.

           Cu bandajul său uriaș pe cap, se pare că medicii au exagerat intenționat în ceea ce privește înălțimea lui. Rodion semăna cu Sfinxul din Bucegi.

       Privind marea de oameni cu stegulețe tricolore și cu steluțe UE, Rodi avu un moment de confuzie. I se păru că totul este vis. Fu scos din starea de  năluceală  de vocea baritonală a adjunctului său  care pusese la cale întreaga ceremonie.

• – Dragi români, locuitori ai Bucureștiului!
• Suntem astăzi în această zi de mare sărbătoare religioasă, pentru a vedea o minune: întoarcerea acasă a unui concitadin de mare valoare, cunoscut în lumea largă pentru modul în care sportivii noștri și-au depășit limitele, doborând record după record în probele de viteză. Minunea este legată însă de profesorul Rodion, care a reușit să treacă peste o tentativă de crimă, pusă la cale de criminali Internaționali, prin unelte josnice. Lovitura la cap dată prin mâna uriașă a eșuat , datorită unor  extraordinari medici din corola medicinii internaționale. Concitadinul nostru se întoarce astăzi acasă, unde îl așteaptă mari surprize și dragostea unei comunități întregi.
• Profesorul Rodion va vorbi puțin, dar pe măsură ce timpul va trece își va reveni și-l veți putea întâlni pretutindeni.
• Domnule profesor, microfonul vă aparține.
• – Bună revedere! Mi-a fost dor de dumneavoastră, bucureștenii mei dragi! Ce minune să fiu din nou aici în capitala țării mele, pe care nu speram s-o mai revăd. Micul Paris mă primește ca pe un învingător, deși nu sunt. Alții merită laurii!
• Privindu-vă, mă întreb : merit eu atâta onoare? Abia când ești în clipe de cumpănă poți măsura cu adevărat iubirea pentru cineva sau pentru ceva. Am văzut moartea de aproape. Încă mai am în față momentul în care spre mine s-a îndreptat un braț cu un fel de lamă. Imaginea mă urmărește încă. Criminalul stă undeva ascuns și nu știu dacă va ieși vreodată la iveală. Nu m-am întors pentru răzbunare. Împreună cu prietenii mei, foști colegi de facultate, voi încerca să fac din Clubul „Sprinter” un etalon al performanței. 
• Vă mulțumesc pentru primirea regească. Sper ca încercata mea inimă să reziste emoțiilor pregătite de colegul meu de la Club și de atleții de care mi-a fost dor.
•         Fanfara intonă vechiul marș al sportivilor, cunoscut cu mulți ani în urmă.
•          Profesorul Rodion și prietenii săi fură conduși prin Campus de două atlete frumoase, prezentându-le săli de antrenament, noile locuințe, bazinele de înot și, bineînțeles, noile criosaune.
•  Pe tot traseul, așteptau grupuri de oameni, tineri și vârstnici, dornici să cunoască legenda Rodion.
• Abia la capătul drumului de documentare îl aștepta soția. Îl luă de braț, îl sărută discret și-l conduse spre noua locuință. O minune arhitecturală oferită de municipalitate celui mai iubit dintre eroii săi, despre care au scris toate ziarele și au transmis reportaje televiziunile de pe toate continentele.
•           Profesorul Rodion și amicii săi, care își aduseră familiile în București , știau că pornesc la un drum greu, pe care vor crește florile succesului după ani de muncă. Aveau un jurământ nescris: „Mereu primii, cu cinste și onoare!”
• Va urma!
• Vasile LEFTER, membru UZPR