Marea demonstrație a sportivilor din capitala României, anunțată cu surle și trâmbițe, deveni un eveniment de mare interes. Mai mulți străini își rezervaseră locuri la hoteluri, curioși să vadă despre ce fel de surprize e vorba.
Atleții lui Rodion se gândiră la fel de fel de numere de senzație  pentru a onora cinstea de a deveni cetățeni de onoare ai unei capitale europene, ai Micului Paris, cum i se spunea în perioada interbelică.
           Nici doamna primar  Norica Mălureanu  nu voia ca lumea să uite că a fost o motociclistă de excepție.  A chemat băieții de la un Service și i-a rugat să verifice motorul pe care l-a condus mulți ani. Ea va deschide spectacolul sportiv, îmbrăcată în costumul de piele de culoare galbenă, urmată de foștii colegi de concursuri. Capitala fremăta de emoție și suspans. Așa ceva nu se mai văzuse pe meleaguri dâmbovițene. Toate fanfarele din oraș și-au anunțat prezența la evenimentul sportiv al anului.
        După coloana motocicliștilor, urmau atleții. Aceștia simulau aruncarea ciocanului, predarea ștafetei, aruncarea suliței. Viteziștii  executau sprinturi scurte. Demifondiștii alergau ușor, încercând să țină pasul cu acordurile fanfarelor reunite.
           Convoiul porni de la Palatul Parlamentului. Circulația era oprită. Se dăduse startul unui maraton de 20 de kilometri. Din loc în loc, voluntarii ofereau sticle cu apă și dulciuri. Se adunaseră la un loc toate vârstele.
           Poliția făcuse cordon de protecție pentru concurenți. Toți participanții vor primi diplome și tricouri. Vremea era frumoasă. Un sfârșit de august blând, cu o briză prietenoasă.
          Grosul plutonului trecu de Universitate. Din zona Teatrului Național se auzeau niște zgomote ciudate, care păreau niște strigăte de ajutor. Aici ajunseră criosaunele puse la dispoziția amatorilor de senzații tari. Se putea intra în criosaună din mers și ieși în orice moment. Ceva se întâmplase. Temperatura scăzuse sub limita suportabilității și câțiva tineri încercau să iasă din criosauna gonflabilă. Coloana oficială se opri. Alimentarea piscinelor gonflabile fu întreruptă. Tinerii traumatizați fură extrași de serviciile SMURD și preluați de Salvare. După acest incident , se renunță la criosaunele gonflabile. Demonstrația sportivă fu reluată ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

            Coloana merse mai departe și se opri la Sala Palatului, unde trebuia să sosească maratoniștii.
            Era timp pentru o gură de apă, pentru o gustare ușoară și, de ce nu, chiar pentru o horă românească. 

Timpul trecea greu. Maratoniștii întârziau să vină, deși timpul mediu trecuse demult. Toată lumea era îngrijorată. Nimeni nu știa ce s-a întâmplat. Plutonul de alergători mai mult se târa. Echipe mobile de polițiști le ieșiră înainte. Toți maratoniștii aveau picioarele însângerate. Cel din frunte reuși să spună polițiștilor ce s-a întâmplat. În dreptul pădurii Băneasa, un grup de copii au tras cu praștiile bucăți de metal în picioarele alergătorilor. Era un grup mare, cam de 50 de copii între zece și doisprezece ani. Bucățile de metal din praștii erau un fel de lame triunghiulare. Atacul a fost scurt. Micii atacatori au dispărut în pădure. Râdeau în hohote, bucuroși de îndeplinirea misiunii, puse la cale de oameni mari cu gânduri criminale. Forțele de ordine au scotocit pădurea Băneasa, dar nu au descoperit nimic. Fusese o acțiune bine pusă la cale. A fost mai mult o încercare de intimidare și avertisment din partea grupărilor cu tentă teroristă.

       Întâmplarea a pus pe gânduri și organele executive ale Primăriei Capitalei. Cineva dorea cu tot dinadinsul destabilizarea ordinii publice și crearea unei stări de frică în rândul populației.

       Va urma!
Vasile Lefter