Primit pentru publicare: 17 febr.2016
Autor: Constantin HUŞANU
Editor: Dorina RODU
Publicat: 19 febr.2016

CORNEL VĂLEANU

S-a născut în satul  Cordeni, astăzi Vineţeşti, în apropierea oraşului Huşi, din părinţi truditori ai pământului ; studii în satul natal, cât şi la Huşi şi Bârlad. Din cauza vremurilor, a fost nevoit să înceapă de jos, ca muncitor în fabricile din Podul Turcului, Roman sau Bârlad, unde a fost şi component al echipei de rugbi a uzinei dar şi corespondent al ziarului local. Urmează Facultatea de filologie din Bucureşti devenind profesor de limbă română şi încheindu-şi cariera la liceul din Holboca, lângă Iaşi. Publică poezie în ziarul de uzină Rulmentul, în Scânteia tineretului, Sportul popular, Viaţa studenţească, Agricultura socialistă, Flacăra Iaşului, Monitorul de Iaşi, revista Academia Bârlădeană, în revistele Lohanul şi Elanul etc. Are 76 de ani.

Chintesenţe ontologice în cvinarii şi haiku

Viaţa miracol şi uimire, apărută dintr-o împletitură, aidoma unei cozi de codană, folosind drept materie primă aminoacizii cu care se realizează 64 de codoane (combinaţii), va determina caracterele fizice şi psihice ale individului apărut în lume sub formă de om. Mai mult de atâta nu prea mai ştim, exceptând  fecundarea dintre un spermatozoid şi un ovul, operaţiune interzisă a fi cunoscută de copii mici.

Trecând peste aceste amănunte ştiinţifice, tema vieţii a rămas un câmp imens de interpretare pe care se întrec scriitorii, mai cu seamă poeţii, să o definească sau să-i pună  în operă infinitile ei  faţete. Rezultatele investigaţiilor sunt exprimate apoi într-un număr apreciabil de poezii cu sau fără rimă, strânse într-un volum sau mai multe de-a lungul întregii vieţi.

Un asemenea travaliu de virtuozitate încearcă şi Cornel Văleanu într-un volum intitulat Flori de cireş japonez , luându-şi în periplu său ca topograf o sensibilă ilustratoare ce va însoţi traseul ideatic în descoperirea vieţii cu o grafică inspirată, pe nume Ecaterina Mărghidan Asistent univ. drd. Universitatea de Arte „George Enescu“, Iaşi, Facultatea de Arte Vizuale şi design.

Talentat epigramist, de unde şi membru al Uniunii Epigramiştilor din România şi al Cenaclului de Epigrame Academia Liberă Păstorel Iaşi, profesorul de limbă română Cornel Văleanu, cu posibilităţi substanţiale de a exprima doar în patru versuri o idee suficient de mare pentru a  scrie un eseu de câteva pagini, a trecut de la Urzicare –Catrene ţepoase şi rondeluri (2009), de la Petale de gând – Cvinarii  (2005) – la Sub zodia Euterpei – versuri (2012), Pensionariada (2014) şi oferindu-ne în 2016 aceste Flori de cireş japoneze

Înainte de a spune câteva cuvinte despre conţinutul Florilor de cireş, se cuvine a sublinia că autorul lor părăseşte stilurile de poezie clasică şi modernă pentru a se exprima în haiku –   gen de poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză, (limba japoneză fiind o limbă silabică), alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri” formate din 5, 7, 5 silabe (Definiţie de pe internet).

Astăzi, poezia haiku este cea mai populară formă din Japonia, dar este foarte cunoscută şi în afara ei. Mulţi scriitori englezi sau americani, dar nu numai, şi-au încercat măiestria în a compune asemenea versuri, ele având calitatea de a exprima atât de multe idei prin atât de puţine cuvinte

Răsfoindu-i creaţia literară de până acum se putea observa mai de mult că autorul avea in nuceposibilitatea de a se exprima sintetic, respectiv . „Scurt şi cuprinzător; în forma cea mai restrânsă”,după cum ne indică Dicţionarul explicativ al limbii române. De unde şi asemănarea celor trei versuri cu o maximă, cu o frază înţeleaptă despre viaţă. Şi reluând ideea avansată la începutul acestor rânduri, descoperirea faţetelor vieţii, prin anul 2012, autorul volumului sub zodia Euterpei , pornind de la dorinţa înveşnicirii gândurilor  ce-l asaltează, îşi propune o seamă de exigenţe : să despice firu-n patru, să-şi îmbrace cuvântul în  aurii veşminte, să-i dea valori de mit şi vrajă de eresuri ;  cetate să-şi clădească din spirit şi idei iar din gânduri  să împletească  un lanţ întreg de zale. Întrebările îi rod liniştea şi caută răspunsuri la marele Socrate, în timp ce cohortele de gânduri îi pustiesc fiinţa. E blestemat Pământul de cel ce l-a zidit ? Zeiţa învrăjbirii scufundă lumea în invidie şi n-a fost nicând o lume mai nebună ca acum ! Însetată să aibă cât mai mult !

Într-o asemenea maree de negre învolburări ce zguduie fiinţa omului ce ar merita o soartă mai bună, Cornel Văleanu stihuieşte :

Sunt coaja de nucă pe ape-nvolburate.
Furtunile m-aruncă de mal să mă tot spargă,
Plutesc ca-ntr-o derivă pe-o mare tot mai largă
Şi totuşi nu mă tem, nu tremur ca o vargă,
Sunt coaja de nucă pe ape-nvolburate.

Cărţulia, ca format, dar cărţoaia grea de sensuri, cuprindea 120 de cvinarii, strofe cu formă fixă, în care primul vers se repetă în cel de al cincilea, ca o concluzie, ceea ce obligă pe autor la o disciplină severă şi un efort pe măsură.

Sub zodia Euterpei anunaţa un poet cu o tehnică de versificaţie originală şi o abordare profundă a valurilor vieţii. (Când versuri încă  necîntate îţi bat la uşa minţii, te întrebi ce vor să-ţi spună şi curios din fire, le întâmpini cu pâine şi sare pe un frumos prosop ţesut în patru iţe, la masa misterioasă a vorbelor cu tâlc şi din simplu om de rând te prefaci în scribul unor idei din neant venite). Este ceea ce se poate spune metaforic despre chimia proceselor creative izvorâte din daimonul ce-l inspiră pe Cornel Văleanu. Fiecare cvinariu conţine o întrebare sau un răspuns şi nu mai necesită adăugiri lămuritoare. Adevărurile exprimate te duc cu gândul la Omar Kayam, iar postfaţatorul lucrării, Fănuş Băileşteanu, face trimitere la Arghezi, Blaga, Eminescu şi conchidea : Cu un acut simţ al geometriei şi o dulce bucurie plastică, liliputul lui Corneliu Văleanu este un debut pe cât de surprinzător, pe atât de concludent.

Am rezumat începuturile poeziei lui Cornel Văleanu şi trecerea lui pe o cărare proprie deja găsită, la recenta apariţie a Florilor de cireş japonez.,ce necesită un travaliu suplimentar, respectiv restrângerea versurilor de la cinci la trei, fapt ce îngustează şi mai mult construcţia unei idei depline, de sine stătătoare. I s-ar putea reproşa că scurtimea numerică a versurilor, lipseşte pe cititor de peisagistica metaforică  din dreapta şi stânga drumului ce duce spre concluzii. C.V. îşi asumă riscul vorbelor umbrelă de vreme rea şi optează pentru concizie, pentru o soluţie tehnică dar densă în conţinut. De unde şi justificarea de a le numerota, precum se obişnuieşte în opere capitale, cum ar fi de exemplu Biblia, autorul fiind conştient că a definit un fapt de viaţă într-o interpretare  inamovibilă. Sunt sculptorul în piatră şi îmi cioplesc cuvântul (Cvinaria nr.4)

Cvinariile surprind :  Iubirea (Distruge  totu-n mine dar nu-mi lua iubirea), Fericirea (De crezi că fericirea e un secret, te-nşeli), Ura, Dezbinarea ( De când e omenirea, n-a fost o zi de pace ; Şi Creatorul ştie totul. De ce tace ?) ,Invidia (Se zbate înveninată invidia în lume), Acuze, Întrebări (E blestemat Pământul de Cel ce L-a zidit ? Sau : (Întreb. Ce suflet a înghiţit Pământul care-l calc ?), Munca cea de toate zilele ( Cu spor şi-aruncă plugarul sămânţa pe ogor), Dorinţe omeneşti( O sută de cvinarii am dăltuit în stih /, Din cărămizi de gânduri am înălţat  o carte /, Urmaşii mei de dânsa, în veci să aibă parte /, Ca numele-mi să-l poarte şi dincolo de moarte.). etc.

În Flori de cireş japonez  concluziile la aspectele vieţii se precipită. Cele trei capitole : Iubirea, Existenţiale şi Natura cuprind o gândire şi mai concentrată . Fapt ce-l determină pe Vasile Larco, postprefaţatorul volumului să atenţioneze : O parte din producţiile poetice din această carte sunt adevărate proverbe,  vorbe de duh, demne de meditaţie, ceea ce face, ca după citirea ei, nu doar răsfoirea, să devenim mai bogaţi sufleteşte, să ne controlăm comportamentul ori unde ne-am afla pe traiectoria vieţii

Iată, dar, că autorul, pe lângă valenţele sale poetice, şi ca profesor de-o viaţă, nu comite doar poezie, ci şi îndemnuri la curăţenie sufletească, dând versului nu numai frumuseţea literară a cuvântului, ci şi  modelul de viaţă  din marile culturi, model ce te îndeamnă să-l urmezi.

Timpul curge prin noi / Ca apa râului. / Nu ştim când şi unde se va opri ; Mulţi nori de furtună / Ne biciuie faţa. / Trebuie să ne înecăm ?… ; Savurează în tihnă paharul / Cu miere şi cu venin /. Amândouă sunt licori pentru tine ; De te îndepărtezi de sufletul tău /, Vei fi pajişte fără o floare, / Nimeni nu te va căuta ; Păcatele vin în viaţă / Dorite şi nedorite /. Ne rugăm pentru iertare ?; Cel înţelept cedează întotdeauna, / Chiar când dreptatea e de partea lui. / E marele câştigător.

Sunt în carte 220 de haiku, care se termină pe o pagină separată ca o concluzie :  Este învingător / Cine ştie să ierte, /Suflet liniştit.

Prin acest ultim volum, Corneliu Văleanu se racordează la mode internaţionale de exprimare a unor idei, fiind înzestrat cu  capacităţi native de învingere  a obstacolelor prezente într-o poezie cu forme obligatorii şi cerinţe de concentrare maximă a eposului.