ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 16 Dec. 2018
Recenzie de Tudor PETCU
Publicat: 16 Dec. 2018
Editor: Ion ISTRATE
Realitatea ortodoxă în societățile occidentale reprezintă un subiect asupra căruia doresc să reflectez cu o deosebită responsabilitate spirituală, având în vedere statutul meu de ortodox viețuitor într-o țară majoritar ortodoxă.
De-a lungul anilor am avut ocazia să întâlnesc nenumărate elite intelectuale ale Occidentului cu care am purtat diferite convorbiri și dialoguri, acestea din urmă găsindu-și o „casă” în volumul coordonat de mine la editura Agaton din Făgăraș cu titlul „Redescoperirea moștenirii ortodoxe a Occidentului „. Asemenea mărturii, evident, m-au emoționat din plin, făcându-mă până la urmă să mă întorc din depărtare către apropierea nevăzută și nebănuită de mine care, în fond, nu reprezenta altceva decât domiciliul spiritual ce îmi fusese dat prin voința lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, eu ca ortodox am descoperit Ortodoxia prin ochii unor occidentali pentru al căror maraton spiritual ceea ce numim „dreapta credință” a fost punctul de sosire.
Apoi, am fost profund impresionat să observ rolul pe care spiritualitatea ortodoxă a început să îl aibă în diferite țări occidentale, mai cu seamă în Franța, acolo unde a luat naștere și cea mai mare școală de studii ortodoxe din Occident, numită Institutul Saint Serge, cu sediul la Paris. Asemenea realități mi-au fost dezvăluite răsfoind cu atenție și interes volumul semnat de Christophe Levalois, cu titlul „Le christianisme orthodoxe face aux défis de la société occidentale” („Creștinismul ortodox în fața provocărilor occidentale”).
Este un volum pe care doresc neapărat să-l prezint, el constituind atât un bun reper în ceea ce privește istoria și evoluția spiritualității ortodoxe în Occident, cu toții reprezentanții de vârf pe care i-a avut, cât și un mijloc prin care noi putem să surprindem mai bine felul în care este posibilă o întrepătrundere între pragmatismul occidental și mesajul mântuitor al misticii ortodoxe.
Christophe Levalois este unul dintre cei mai importanți regizori francezi, viața sa fiind marcată de un număr impresionant de căutări spirituale până în momentul în care a ajuns la Ortodoxie ca destinație finală. Și mai emoționant este faptul că pronia lui Dumnezeu a făcut în așa fel încât autorul despre care vorbesc să devină și preot ortodox, de altfel extrem de implicat în comunitatea pe care o păstorește. De asemenea, Christophe Levalois este în prezent redactor-șef al celui mai important portal ortodox din Occident, Orthodoxie.com, cu care am si eu privilegiul de a colabora.
Cartea pe care mi-am propus să o semnalez este alcătuită din mai multe articole, recenzii și prelegeri pe care Christophe Levalois le-a elaborat, respectiv ținut, în decursul anilor. Citind-o, înțelegem înainte de toate faptul că Ortodoxia nu mai este de mult o realitate străină în Occident, întrucât ea are cel puțin două secole de existență în acest spațiu. Vorbim despre o importanță și influență care nu au încetat niciodată să crească și nu întâmplător Ortodoxia a ajuns să fie în prezent a treia mare confesiune religioasă în Italia, sau al doilea fenomen religios în cea mai rapidă creștere în Marea Britanie după Islam.
Totuși, după cum se exprimă și Christophe Levalois în volumul său, Ortodoxia continuă să fie destul de necunoscută în majoritatea țărilor occidentale, de aceea el a ales să vorbească despre un raport între creștinismul ortodox și provocările societății occidentale. Motivul pentru care plămânul oriental al creștinismului nu este încă suficient de bine cunoscut și receptat în Occident în accepțiunea lui Christophe Levalois are legătură cu următorul aspect: vocea Ortodoxiei este întru totul diferită de celelalte voci creștine ale Occidentului, luând în considerare practica și gândirea teologică.
Pe de altă parte, autorul nu ezită să facă referire și la punctele comune pe care Biserica Ortodoxă le are cu celelalte biserici crestine, inclusiv cu cea Romano-Catolică si nu în ultimul rând la felul în care Ortodoxia ar putea aprofunda problemele de bioetică într-un dialog cu Biserica Catolică, având în vedere că o asemenea disciplină este mult mai veche și studiată în biserica mai sus menționată. Christophe Levalois face referire la bioetică pentru că într-un fel sau altul ea lansează cele mai mari provocări cu care se confruntă societatea occidentală și consideră că Ortodoxia ar trebui să își aducă propriul aport și într-un astfel de orizont, atâta vreme cât este prezentă în Occident. Un aport ce nu a întârziat să apară, mai ales dacă ne gândim la contribuțiile teologului și preotului ortodox american John Breck a cărui operă consacrată, Darul sacru al vieții, a devenit cel mai mare manual de bioetică ortodoxă, fiind studiat la mari universități din SUA și Franța.
În această carte se mai pune o întrebare fundamentală de care eu personal mă simt obligat să țin cont: în ce măsură tradiția ortodoxă, de altfel apostolică, ce manifestă grija față de interiozare și smerenie își poate face simțită prezența în societățile occidentale dominate de valorile postmodernismului care, într-un fel sau altul, au renunțat la valoarea supremă a inocenței, prezentă în inima creștinismului?
Ca o concluzie, aș mai spune că această carte se adresează tuturor creștinilor, indiferent de ritul lor confesional, pentru a cunoaște și înțelege mai bine Ortodoxia dar și nouă celor ce suntem locuitori ai tărâmurilor ortodoxe pentru a fi mai conștienți de moștenirea pe care am primit-o.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Da despre REINTREGIREA ROMANIEI NU VA FACETI TIMP SA SCRIETI?
APOI NU VA FACETI TIMP SA ANALIZATI CIUM AR MAI PUTEA ROMANIA SA SCAPE DE ACTUALUL STATU DE COLONIE OCCIDENTALA SI SA REDEVINA UN STAT SUVERAN, UNITAR, REINTREGIT SI INDEPENDENT!?
CREDETI CA ORICE CRESTIN ORTODOX DIN ROMANIA ESTE SI UN ROMAN PATRIOT INTERESAT DE TARA SI NEAM SI NU DE CAILE PENTRU IMBECILIZAREA LUI RELIGIOASA!?
RECUNOSC CA SUNT DEPASIT DE PREOCUPARILE PENTRU VIATA SI JUDECATA DE APOI!
REPET CA SA FIU AUZIT: IMBECILIZAREA RELIGIOASA A POPORULUI ROMAN ESTE O FORMA DE TRADARE DE TARA SI NEAM
Virgil Ciuca
New York
16 decembrie 2018