DE CE SE FALSIFICĂ ISTORIA ?!
Autor, Petre ABEABOERU

În cursul anului 2006, la Editura Muşatinii din Suceava, apare, sub îngrijirea lui Mircea Motrici, una din lucrările dedicate vieţii unui mare mitropolit, intitulată Popas la 300 de ani de la moartea Mitropolitului Varlaam Moţoc, scrisă cu aproape 50 de ani în urmă ( 1957) de către fostul egumen al M-rii Secu, anume arhimandrit Dionisie Udişteanu.

Această carte, a cărui manuscris a aşteptat o jumătate de secol pentru a vedea lumina zilei, ar fi trecut poate neobservată dacă, întâmplător, nu aş fi dat la una din manăstirile Moldovei peste o revistă ce prezenta portretul mitropolitului Varlaam într-o grafică deosebită. Intrând în posesia acesteia, constat că era Candela Moldovei, buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, nr. 2-4, din februarie-aprilie 2007. Frunzărind-o, întâlnesc câteva articole documentate şi interesante despre viaţa şi opera nu numai a marelui mitropolit, ci şi a omului de înaltă cultură, care a fost renumită faţă bisericească.

Citind materialul prezentat de pr.prof.dr. Mircea Păcurariu, rămân stupefiat ! De ce ? Făcând o trecere în revistă a conţinutului lucrării stareţului Dionisie Udişteanu privind aniversarea a 300 de ani de la moartea mitropolitului Varlaam, marele profesor confirmă o afirmaţie , nesusţinută documentar, privind locul naşterii înaltului mitropolit, despre care timp de 350 de ani toţi istoricii şi materialele de specialitate precizau că acesta văzuse lumina zilei pe meleagurile fostului judeţ Putna, iar acum este mutat pe alte locuri necunoscute. Reiau rândurile aşternute de către autorul celei mai documentate lucrări despre istoria B.O.R., părintele prof.dr. Mircea Păcurariu : Mult timp s-a crezut că ar fi originar din părţile de sud ale Moldovei,din fostul ţinut Putna (judeţul Vrancea de azi). Arhimandritul Dionisie Udişteanu , fost stareţ al M-rii Secu, a dovedit – într-o lucrare scrisă în 1957 care a văzut lumina tiparului abia în 2006 – că el provenea dintr-o familie de răzeşi din Borceşti, sat dispărut situat lângă Târgu-Neamţ, deci din zona marilor mănăstiri existente până azi : Neamţ, Secu, Agapia şi altele (pag.12).

Nedumerit am crezut că este vorba de o altă personalitate şi nu cea despre care învăţasem în şcoală. Am frunzărit mai departe filele revistei – articolul fiind destul de lung – şi constat că nu se referea la o altă personalitate, ci la renumitul slujitor al Bisericii şi culturii ronâneşti – mitropolitul Varlaam al Sucevei şi Moldovei. Am rămas, pentru o clipă, înmărmurit !… Doamne, nu se poate !…Au încercat unii să ni-i ia pe Ştefan cel Mare şi pe Eminescu, iar acum ne batem între noi pentru o anumită personalitate a culturii româneşti ?!… Este strigător la cer !… Zeci de generaţii de români – şi nu numai -, au învăţat despre Varlaam ca fiu al meleagurilor putnene-vrâncene, ca acum să fie mutat la Neamţ !… Oare cui îi foloseşte un astfel de demers ?!… Şi făcut tocmai de cine ?!… De oamenii Bisericii, instituţie care dăduse o oarecare stabilitate a lucrurilor după marele eveniment din decembrie 1989 !….

Am încercat să mă liniştesc, recitind de mai multe ori materialul… Nu ştiam ce să cred ?!… Că venerabilul stareţ Udişteanu a greşit, înţelegeam, având în vedere vremurile în care şi-a aşternut gândurile pe hârtie, dar consensul acordat de o mare personalitate a Bisericii – pr.prof.dr. Mircea Păcurariu îmi crea o stare de incertitudine … Mai ales că nu cu mult timp în urmă, studiind documente din istoria localităţii Boloteşti, acestea demonstrau cu certitudine că mitropolitul Varlaam se născuse pe aceste meleaguri… Atunci cum se ajunsese aici ?!… Extras din articolul publicat de Pr.prof dr. Mircea Păcurariu în Candela Moldovei

Cu sufletul plin de indignare contactez responsabilii culturii locale, gazetarii (cărora le-am pus materiale la dispoziţie) încercând sâ atrag atenţia asupra unui lucru nu prea ortodox care se punea la cale prin apariţia unor astfel de publicaţii, ca cele de la Neamţ şi Suceava, înainte de canonizarea marelui mitropolit. S-au sesizat cu toţii şi se pare că la nivel de Patriarhie nu s-a ţinut cont de nimic !… De ce ?… În ce ţară ne aflăm ?!… De ce nu se răspunde la intervenţiile noastre ?!… De ce tace Academia României ?!… Greu de înţeles !…

Acest fapt m-a determinat ca, în lumina adevărului istoric , să intervin în clarificare acestei mistificări istorice , fiind în posesia a peste 40 de fotocopii de pe documentele vremii referitoare la subiectul în discuţie.
Am în faţă cartea arhimandritului Dionisie Udişteanu pe care, studiind-o cu atenţie , constat cu surprindere reaua intenţie în mistificarea adevărului !… Şi m-am întrebat din nou : cu ce scop ?!… Pentru ce ?!… Din păcate, cel care a scris cartea este de mult în lumea celor drepţi, iar cei care au contribuit la apariţia acestei lucrări ce falsifică adevărul (numai în cazul locului de baştină al mitropolitului) şi au susţinut-o , vor trebui să râspundă în faţa locuitorilor comunei Boloteşti – în primul rând – şi mai apoi în faţa românilor, despre motivaţia acestei denaturări istorice !….

Pentru edificarea cititorilor asupra veridicităţii celor scrise de arhimandritul D. Udişteanu, vom dovedi cu documente incontestabile că fostul mitropolit al Sucevei şi Moldovei – Varlaam, s-a născut în judeţul Putna – Vrancea şi nu are nici o legătură genetică cu ţinuturile nemţene.
În acest demers vom porni de la afirmaţiile cuprinse în lucrarea din 1957, scrisă cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la moartea lui Varlaam şi tipărită în 2006. Cartea, pe parcursul a 100 de pagini dedicate lui Varlaam, prezintă viaţa mitropolitului, autorul susţinându-şi punctele de vedere printr-o bogată bibliografie, cu excepţia baştinii acestuia, unde susţinerea documentară lipseşte cu desăvârşire.
În paginile 12-14, autorul menţionează : Au fost cercetători care au susţinut că Mitropolitul Varlaam îşi are obârşia neamului său de sânge în ţinutul Putnei : N. Iorga – în Istoria literaturii româneşti, în Istoria Bisericii româneşti ; Ioan Lupaş – în Istoria bisericii ortodoxe române şi în Varlaam mitropolitul Moldovei ; părintele Constantin Roşescu – în Mitropoliţii… ; Ioan Irimia – în Personalitatea religioasă a Domnitorului Vasile Lupu ; Augustin Z.N. Pop – în Neamul mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei şi în Cazania lui Varlaam ; N. Cartojan – în Istoria literaturii vechi ; C.C. Giurescu – în Istoria românilor etc ; că ar fi ieşit din satele Putnene,ţinut de podgorii şi mori peste care stăpâneau, cu hrisoave vechi între ţărani şi preoţi,răzeşii Ţării de Jos .Unii dintre aceşti cercetători au arătat chiar şi satele putnene din care a pornit Varlaam mitropolitul, feciorul de răzeşi din părţile Boloteştilor, sat din ţinutul Putnei ( N. Iorga), sau din satul Căpoteştilor , azi sat dispărut (dezinformare – există). Iar cel mai nou biograf al său spune lămurit : Varlaam era din malul argilos al Boloteştilor, chemându-se Moţoc după un nume foarte purtat în regiune, de pe malul apei Putna, de prin satele Măgura (eroare !) şi Putna, nu departe de Căpoteşti.Alţi cercetători au susţinut înrudirea lui Varlaam mitropolitul cu familia boierească Moţoc, că chiar el ar fi unul dintre urmaşii îndepărtaţi ai vornicului Moţoc, întors la sat să răzăşească (Şt. Dinulescu), întemeindu-se pe afirmaţia făcută de B.P. Haşdeu la cetirea unui document cu data de 15 aprilie 1672, în care document figurează şi Andrei Moţoc, bratnic (nepot de frate) al Mitropolitului Varlaam (A.Z.N. Pop). De unde Haşdeu spune : Acest andrei numindu-se mai sus Moţoc, urmează că şi celebrul mitropolit Varlaam era tot din acest neam.

Parcurgând aceste rânduri autorul ne determină să credem , ceea ce se ştia deja, că Varlaam s-a născut în ţinutul Putnei. Nedumerirea noastră abia de acum începe, odată cu rândurile care urmează : Asupra obârşiei sau locului de unde a pornit Varlaam ,dacă este ca acela să se cunoască cu exactitate, nu prin deducţie, cred că acest sat nu poate fi altul decât numai Borceştii, din ocolul Târgului Neamţ, sat vechi răzăşesc ( menţionare falsă , deoarece satul era închinat M-rii Secul de către domnitorul Ieremia Moghilă , încă din 14 iulie 1596 – (1), apoi, la 16 mai 1604, acelaşi domnitor îl întăreşte M-rii Xenopotam –( 2 ); în anul 1619 , domnitorul Gaşpar îl întăreşte M-rii Secul ; şi atunci ?!…), astăzi dispărut, care a fost situat între Brusturi, Răuceşti şi Oglinzi şi nicidecum un oarecare sat (afirmaţie jignitoare) de la ţinutul şi apa Putnei. Motivele care mă îndeamnă (numai pe autor, atât ?!…) ca să rămân la această credinţă sunt : 1. Din testamentul Mitropolitului Varlaam , de la 18 august 1657, se constată că : toate proprietăţile sale de la Putna au fost de cumpărătură, făcute toate din slujba sa, nu din banii mănăstirii sau ai mitropoliei.

Afirmaţie scoasă din context. Iată ce spune documentul, datat 18 august 1657 : Varlaam , fost mitropolit al Sucevei , dăruieşte , cu limbă de moarte, M-rii Secul, prisaca din Dealul lui Vodă, cu patru fălci de vie, cramă şi pivniţă, prisaca de la Giuleşti (Putna) şi de la Colibiţa (Putna), satul Borceşti (cu toate că nu-i aparţinea) cu două mori, satul Brătuleţi, două mori la Putna, lângă satul Cofeşti, în vadul de la Procopie, patru pogoane ale mănăstirii pe care a pus vie, însă cu ocinile lui de la Strezeşti să nu aibă treabă, că nu le-a făcut cu banii mănăstirii nici cu ai mitropoliei ci cu slujba sa (3).
Aceste ocini de la Străjeşti erau pământ de la părinţii săi, deoarece, aşa cum reiese din mărturiile nepoţilor săi , într-un document din 4 iulie 1677, emis chiar la Cofeşti, se înţelege clar că preotul Ursul şi Toderaşco feciorii lui Ştefan, fratele mitropolitului Varlaam, mărturisesc că având gâlceavă cu călugării de la M-rea Secul pentru două pogoane de vie de dinaintea casei mănăstirii ( la Căpoteşti – în rezumatul documentului), care au fost puse de Varlaam şi date lor (4). Acest document fixează fără drept de apel originea lui Varlaam la Putna, deoarece în textul de mai sus se specifică fără nici o tăgadă cu ocinile lui de la Străjeşti să nu aibă treabă ; domnilor, în DEX /1998 cuvântul ocină înseamnă bucată de pământ moştenită ; moştenire, proprietate. Ca atare numai plantaţia de vie a fost pusă, terenul îl avea Varlaam de la părinţi, satul Strejescu , existând şi astăzi, fiind vecin cu satele Cofeşti şi Căpoteşti – unite astăzi cu Purceleştii –numit Putna.

Cel mai elocvent document, care confirmă faptul că mitropolitul Varlaam a fost fiul satului Cofeşti, comuna Boloteşti, este cel ce urmează : Sima cu femeia lui Safta şi cu fiii lor,vând lui Ursu din Cofeşti, nepotul mitropolitului Varlaam, partea lor de moşie din Cofeşti, cu 12 ughi, bani buni. Martori : popa Ion , Mihăil Barzul şi alţii din Căpoteşti şi Cofeşti (5). Mai încape oare îndoială aici ?!…

Alt document , datat 16 aprilie 1658, după moartea mitropolitului, specifică : Dosoftei, egumenul M-rii Neamţ, duhovnicul mitropolitului Varlaam,mărturiseşte că acesta a lăsat , la moartea sa, ca ocinile şi bucatele lui să fie ale măstirii, arătând că fraţilor, surorilor şi nepoţilor le-a dat şi i-a înzestrat cât a fost în viaţă (6).
Într-un alt document , scris în anul 1677, se menţionează , fără nici un fel de dubii că terenul de la Scorţeşti, al mitropolitului, a fost de la părinţii acestuia : Preotul Ursul şi Toderaşco, feciorul lui Ştefan, frate mitropolitului Varlaam, fac cunoscut că în pricina cu M-rea Secul pentru moşiile de la Putna, la Scorţari, în gârla din jos, pe care le-ar împresura ei şi alţi moşinaşi , au strâns moşinaşi şi megieşi şi au măsurat locul după zapisele călugărilor gâsindu-se 5 pământuri întregi, pământul de câte 18 paşi şi deosebit 6 paşi şi 4 pogoane în vadul lui Dragomir Vrânceanul şi 14 paşi în vadul din jos, iar pentru 2 pogoane din faţă mănăstirii , pentru care au făcut părinţii gâlceavă li s-a dat alt pământ de la ei şi apa unui pământ din vadul lui Pricopie cumpărat de ei, ca să nu mai fie pricină…(7). Din aceste rânduri se înţelege clar că nepoţii lui Varlaam şi ceilalţi moşneni au preferat să cumpere pământ pentru schimbul cu călugării, decât să dea din vechea ocină strămoşească, tradiţia interzicând fărămiţarea trupului unei moşii.

Într-o pricină consemnată în actul din 14 septembrie 1676, reiese fără echivoc că mitropolitul Varlaam a avut moşii strămoşeşti şi în alte locuri decât Străjeşti : Antonie Ruset vv judecând pricina lui Lupu Braşoveanu, Vlad, Ionaşco şi Velicio, nepoţii Nastasiei, sora răposatului mitropolit Varlaam, împotriva lui Gheorghe olăcarul, preotul Ursul şi Toader, feciorii lui Ştefan, fratele numitului mitropolit, de la care pretind părţile de ocină din Străjeşti, Giugaştri şi Scorţari numite Cofeşti şi Căpoteşti, ţinutul Putna, declarând fals zapisul de danie ce îl au de la mitropolitul Varlaam, dă rămaşi pe pârâşi din toată legea ţării şi întăreşte uric celorlaţi stăpânirea peste aceste ocine, deoarece Ioan episcopul de Roman (rudă cu mitropolitul) împreună cu călugărul Atanasie şi cu tot soborul M-rii Secul au mărturisit că dania s-a făcut în faţa lor şi mitropolitul n-a putut iscăli zapisul fiind bolnav şi fulgerat de mâini (8).

Din aceste documente , precum şi din altele, pe care le avem, reiese destul de clar că bătăliile privind averea mitropolitului Varlaam s-au dat aici la Cofeşti şi Căpoteşti, unde se afla familia înaltului arhiereu şi moşia sa, şi nu în alte părţi, aşa cum se pretinde, fără nici o bază documentară.

În documentul din 11 octombrie 1634, domnitorul Vasile Lupu îi întăreşte o moară mitropolitului Varlaam la Putna, fără menţiunea că ar fi fost cumpărată, deci era moştenită şi, conform obiceiului, era nevoie de a fi întărită proprietatea de către noul domnitor (9). Ori, în documentele vremii referitoare la satul Borceşti –Neamţ nu există nici un fel de referire la prezenţa lui Varlaam în acest sat, ori la dispute din partea familiei , pe moşii, dacă ar fi fost de acolo. Aceasta deoarece Varlaam nu era din acea localitate !

De aceea credem normal că este cazul să-l întrebăm pe domnul profesor Păcurariu, unde sunt documentele prin care se atestă că Varlaam ar fi de la Borceşti, Arhimandritul D.Udişteanu deoarece, pentru a muta pe cineva, după 350 de ani de atestare, este nevoie de o documentaţie solidă, care, în cazul de faţă nu există !… Atunci pe ce temei aţi afirmat că D. Udişteanu –a demonstrat- că mitropolitul nu ar fi de la Putna ?!…

Mergem mai departe , la afirmaţiile gratuite din cartea stareţului D. Udişteanu.
2. Autorul face în continuare următoarea afirmaţie : Din mărturia dată de Varlaam lui Partenie de la Bisericani, pentru schitul Babele de la Putna, cu hramul proslăvirii Sf. Ioan Teologul, la 1637, septembrie 22, când s-a întâmplat de a umblat cu trebile sale în ţara de jos, la Putna, pentru cumpărăturile locului popei Procopie, din apropierea locului M-rii Secul, de la Cofeşti, atunci s-a prilejuit de a mers şi la schitul lui Partenie, de la locul ce să chiamă Babele, unde acesta făcuse şi nişte vii mari într-o pădure întreagă cu multă cheltuială şi cu multă osteneală. Deci locurile de la Putna ale lui Varlaam au fost de cumpărătură şi nu de moşie răzăşească.

Iarăşi se produce o mare confuzie – locurile erau ale lui Partenie, nu ale lui Varlaam. În primul rând trebuie să menţionăm că mitropolitul Varlaam a venit nu o dată, ci de mai multe ori la Putna, la moşiile sale, fapt consemnat în documente, dar nu se confirmă că ar fi fost măcar o dată şi la Borceşti-Neamţ. Despre prezenţa mitropolitului la schitul Babele, sunt foarte multe lucruri de spus. Ele vor fi detaliate în lucrarea care va apare referitoare la biografia marelui mitropolit. Deţinem peste 30 de foto-documente privind legătura prietenească dintre mitropolitul Varlaam şi Partenie de la Bisericani, stareţul şi ctitorul schitului Babele-Putna şi Dobromira – Soveja. Autorul cărţii în discuţie face o regretabilă confuzie privind proprietăţile schitului Babele, de unde trage eronata concluzie asupra caracterului proprietăţilor lui Varlaam : ce legătură are proprietatea schitului Babele cu proprietăţile lui Varlaam din expunerea făcută mai sus de acesta ?!… Acolo sunt cu totul alte proprietăţi decăt cele ale lui Varlaam !… Concluzia este vădit tendenţioasă ! Iată ce scrie în documentul datat 1642 – 1644 : Varlaam mitropolitul Sucevei , împreună cu vlădicii de Roman, Rădăuţi şi Huşi, întăreşte schitul ridicat de Partenie de la Bisericani, într-un loc pustiu , pe munte, cu hramul Sf. Ioan Bogoslav (10).

Apoi, în alt document de la aceeaşi dată : Varlaam mitropolitul Sucevei, Evloghie episcop de Roman, Anastasie de Rădăuţi şi Gheorghie de Huşi întâresc egumenului Partenie de la Bisericani, pentru truda sa şi a călugărilor care şi-au făcut o vie într-un loc păduros domnesc, să o stăpânească toată viaţa, iar după moarte , s-o lase cui va crede de cuviinţă (11). De unde atunci concluzia autorului că moşia lui Varlaam era de cumpărătură ?!…

3. Mai departe, stareţul D. Udişteanu scrie : Din documentele satului Borceşti ( care ?!…),de la diferiţi domni, se constată că Varlaam a avut în acel sat moşie răzăşească o silişte care a stătut pustie din zilele lui Constantin Moghilă Vodă şi până în zilele lui Vasile Lupu, în 1649, august 9 ( care document ?), fiind cosită , făcută lazuri şi curături de către locuitorii satului Răuceşti, de atunci, din 1608, când Varlaam era vieţuitor la Secu ca ieromonah, şi până la 1649, când el era mitropolit, iar siliştea sa răzăşească umplută de oameni aduşi din alte părţi.

După cum se observă documentul nu este citat. Îl vom prezenta noi, acesta datând din 9 august 1649 : Vasilie vv scrie lui Boul şi lui Nicolae Mogâldea , pârcălabii ţinutului Neamt, să oprească pe locuitorii din Răuceşti de a lucra siliştea Borceşti a mitropolitului , aşa cum o lucraseră până acum, deoarece acesta vrea s-o lucreze el şi şi-a adus şi oameni , iar cei din Răuceşti nu vor să plece (12).

Numai că autorul cărţii, cu rea intenţie, uită să menţioneze că acelaşi domnitor Vasile Lupu , cu mai bine de 10 ani în urmă închinase satul Borceşti M-rii Secul, deci nu lui Varlaam personal !… Ori mitropolitul Varlaam intervenise pentru siliştea satului nu în interesul său personal, ci în numele mănăstirii… Iar cuvântul silişte, conform Dicţionarului limbii române, litera S, spune că este denumirea dată în evul mediu ,în ţările române , locului pe care fusese sau care era aşezat un sat. Atunci ?!.. De unde moştenire părintească, adică ocină ?!… Iată şi documentul , datat 2 martie 1638 : Vasilie vv întăreşte uric M-rii Secul satul Borceşti, ţinutul Neamţ…(urmează enumerarea hotarelor )(13). Un lat document din 24 ianuarie 1654, este la fel de elocvent în acest sens : Gheorghe Ştefan vv , la jalba lui Varlaam fostul mitropolit că slugile domneşti…. globesc şi pradă oamenii, porunceşte pârcălabilor , deşugubunarilor, leaoşilor şi zlotaşilor să nu învăluiască sătenii din Borceşti şi din Brătuleţi , sate ale Mănăstirii Secul , din ţin. Neamţ…(14).

4. Stareţul D. Udişteanu aduce şi ultimul argument !… : Dacă mai ţinem seama că sora mitropolitului Varlaam, Catinca,femeia Cazacului ce fusese din Suceavă, la 1661, martie 27, dădea M-rii Secului o prisacă cu 32 matce cu pământ şi cu lazuri : un laz pe din sus de Pomete şi altul pe din gios şi cu locul prisăcii, atunci sat între Răuceşti, Oglinzi şi Târgu Neamţ, ce i-au fost făcute danie de sfinţia sa părintele Varlaam mitropolitul, care i-a fost frate, ca să fie trecută la sfântul pomelnic al M-rii Secu, ca şi soţul său Cazacu şi feciorii săi morţi, atunci înţelegem ( cine ?) că locul de unde a plecat Varlaam mitropolitul este satul Borceşti din ocolul Târgu Neamţ ( nu este doar o presupunere ?!… Unde sunt documentele edificatoare ?!…) şi nu un oarecare sat (din nou afirmaţie jignitoare) din ţinutul Putnei, aşa cum s-a susţinut până acum….
Este cazul să precizăm faptul că această danie , dată de sora mitropolitului, se afla în Târgu Neamţ, nu la Borceşti, care acum câteva sute de ani era la mare distanţă de acest oraş, la care se face referire de apropiere AZI, fără nici o relevanţă. Mitropolitul avea proprietăţi şi în alte zone, de ce nu se menţionează că ar fi de pe acolo ?!…

Într-o ultimă referire la adresa familiei mitropolitului Varlaam (pag. 16), arhimandritul D. Udişteanu menţionează : Din ce cunoaştem până acum, Mitropolitul Varlaam , în afară de dânsul, a mai avut doi fraţi şi două surori : Andrei şi Ştefan, Ecaterina şi Nastasia, care au trăit în diferite sate şi oraşe din Moldova (doar una din surori) şi de care el a purtat grijă în viaţă, lăsându-le şi prin diata sa parte din averea pe care dânsul a făcut-o nu din banii mănăstirii şi nici din ai mitropoliei , ci din slujba sa. Neamurile lui Varlaam , ţărani răzăşi , n-au avut rosturi deosebite în viaţa culturală şi socială a ţării, cu toate că unul dintre nepoţii săi de frate, Andrei Moţoc , a fost stăpânul unei case frumoase pe Uliţa mare a Iaşilor (dar şi la Putna ; aici se vede din nou reaua credinţă în respectarea adevărului , afirmaţia fiind scoasă din context ; documentul precizează : 7 iulie 1661 : O casă în Iaşi , pe Uliţa Mare, lângă Mitropolie, împreună cu viile de la Putna – 15 ; de ce o astfel de omisiune ?!…) ; alt nepot de soră , Lupul al lui Grigore Braşoveanu , care cu scrisorile de recomandare de la unchiul său a străbătut Rusia, ajungând până la Moscova, unde a văzut şi faţa ţarului Mihail Feodorovici…

Din afirmaţia cu donaţia surorii, este real numai faptul că una dintre surori l-a urmat pe mitropolit , pentru a-l îngriji, in peregrinările sale : Secu, Suceava, Iaşi, apoi din nou la Secu ; aceasta a fost Ecaterina (Catrina) care, ajunsă la Suceava, se va căsători cu Cazacul. Numai aşa se explică faptul că această soră este menţionată si la Targu Neamţ , aproape de Secu, pentru a fi în preajma fratelui său, chinuit de boală în ultima parte a vieţii. Cealaltă soră şi fraţii, cu nepoţi cu tot, au rămas la Cofeşti – Căpoteşti, unde apar despre ei cele mai multe referiri în documente. De ce nu apare nici o referire despre familia lui Varlaam în satul Borceşti, aşa după cum fals se menţionează că acolo ar fi văzut lumina zilei ?!… Răspunsul este doar unul singur : familia Moţoc nu se trage din acel sat de pe meleagurile nemţene !

Referitor la actul de donaţie al surorii mitropolitului, datat foarte larg – 1632- 1653, considerăm că dania s-a făcut dupărevenirea lui Varlaam la Secu, în urma bolii sale, când se vede nevoit să renunţe la scaunul Mitropoliei, adică în cursul anului 1653. De fapt, ceva mai târziu, la 7 iunie 1676, această danie va fi returnată urmaşilor surorii lui Varlaam : Antonie Ruset vv întăreşte lui Toader, diacul de cămară, nepotul lui Varlaam mitropolitul şi cumnatului său Vasilie din Targu Neamţ ( nu Borceşti), stăpânire peste nişte pomeţi de la o prisacă, danie de la Varlaam , prisaca cu stupi fiind danie M-rii Secul , de la părinţii lui Toader…(16).
Cealaltă soră, Nastasia, s-a căsătorit şi a trăit pe meleagurile natale. În anul 1687, sub domnia lui Constantin Cantemir, preoteasa popii Ursul, ce au fost preot domnesc se plânge contra nişte oameni care şi-au pus vie pe un pământ al ei, care pământ l-a cumpărat mitropolitul Varlaam de la Iftimie Dabija (fratele domnitorului Eustratie Dabija) şi acel pământ şi vad de moară şi alte mori i le-au dat ei , căci i-au fost nepoată de frate…; şi vodă hotăreşte : să ia de a zecea preoteasa şi să aibă preoteasa a da ştire la scaun la stărostia Putnei ( 16 bis).

Problemele litigioase pe care preoteasa popii Ursul le va avea cu privire la moştenirea primită de la unchiul ei, mitropolitul Varlaam, apar şi într-un document din anul următor : 1688, martie 25, Gîrle : Sătenii din satele Căpoteşti, Târgoveţi, Scorţari şi Fiţingheşti : popa Gligorie şi popa Enachie din Căpoteşti, Săracul – călugăr din Scorţari, Trohin – căpitanul şi alţii mărturisesc că venind Potlog şi Iordachie pârcălabi de Focşani şi întrebându-i dacă au ştiut de vânzarea unor vii ale Măriuţii preoteasa popii Ursului Cergar, nepoata mitroplitului Varlaam, lui Panaiote Grecul şi anume patru pogoane de vie bună şi un pogon paragină, în satul Scorţari, dinaintea casei secanilor, alături de moşia M-rii Secul, au arătat că n-au ştiut nimic de tocmeala lor, ştiu numai că aceste moşii sunt date de mitropolitul Varlaam, unele mănăstirii şi altele nepoatei sale, preoteasa, iar acuma M-rea Secul vrea să răscumpere moşia vândută lui Panaiote….(17).

În privinţa documentelor referitoare la apartenenţa lui Varlaam Putnei am putea continua. Am studiat şi documentele privind satul dispărut Borceşti. În afară de ceea ce v-am prezentat mai sus nu există nici un alt document care să menţioneze numele lui Varlaam, sau a familiei sale pe acele locuri. Atunci apare firesc următoarea întrebare : de unde Varlaam la Borceşti ?!… Pe ce temei ?!… Pot fi schimbaţi 350 de ani de atestare putneană a acestuia, de către marile personalităţi ale culturii şi istoriografiei româneşti doar pe câteva vorbe neacoperite documentar ?!… Iată că se poate, spunem noi , cu durere în suflet !
Studiind documentele referitoare la viaţa şi opera marelui mitropolit Varlaam, orice om cu bun simţ, ar ajunge la următoarea concluzie : în toată istoria ţării , fiii unei localităti , ajunşi pe culmi înalte, au făcut tot ceea ce au putut pentru propăşirea locului lor de baştină ; ori, Varlaam, cu rangul şi stima de care se bucura din partea domnitorilor vremii, în special a voievodului Vasile Lupu, căruia îi cununase una din fete, nu ar fi acceptat ca satul său natal, să zicem Borceştii – să fie supus unor mănăstiri ; de unde concluzia că el nu se simţea legat afectiv de acel sat, deci nu era de acolo. Satul Cofeşti – Putna, a fost întotdeauna sat de răzeşi, care s-a dezvoltat în preajma fostei reşedinţe a judeţului Putna, anume Târgul Putnei, el fiind atestat la 1610 şi dispărut din nomenclatură , prin contopire cu Căpoteştii, mult mai târziu decât Borceştii, adică în 1950. Toate afirmaţiile făcute până acum probează clar apartenenţa putneană a mitropolitului ! Şi mai avem încă… În lucrarea dedicată vieţii lui vom prezenta şi intervenţiile sale privind întărirea şi dezvoltarea aşezămintelor de cult din acest judeţ al Putnei şi nu din altă parte, el simţindu-se afectiv legat de baştina strămoşească de pe malul istoricului râu al Putnei.

În articolul său referitor la acest caz, intitulat Cum se fură un sfânt ! eruditul ziarist Valentin Muscă, doctor în teologie, intervievând specialiştii de la Muzeul Vrancei, primeşte la unison aceleaşi râspunsuri : nu se cunoaşte un alt loc de naştere al mitropolitului Varlaam în afară de Boloteşti – Putna. După prezentarea mai multor argumente în acest sens, dar şi a frustrării locuitorilor de aici faţă de această mistificare, concluzionează : Nu trebuie uitat că limba vie şi curgătoare în care a fost tradusă Cazania de Varlaam nu este limba română vorbită în Moldova din timpul lui Grigore Ureche şi nici moldoveneasca din părţile Neamţului întâlnită în scrierile lui Ion Creangă, ci limba răzeşilor vrânceni deprinsă în copilărie , mult mai apropiată de cea vorbită în sudul Transilvaniei şi nordul Munteniei, acolo unde s-a clădit limba literară vorbită astăzi. De aceeaşi părere sunt şi alţi specialişti din domeniu.

Mai adăugăm noi că familia Moţoc , destul de bogată aici, pe meleagurile putnene, are printre ramurile sale pe Ursa Moţoc din Odobeşti, ctitorul M-rii Miera, de pe valea Milcovului, iar magistratul şi eruditul om al Putnei, Vasile Ţiroiu, în monografia sa despre Boloteşti, menţiona : Iacob Moţoc din satul Purceleşti – Boloteşti- Vrancea ( numit astăzi Putna), un ultim descendent al acestei familii, sărăcit şi decăzut, a trăit între anii 1815-1898, mai având o mică proprietate de vreo 20 de ha şi conacul părăginit… Era văduv şi fără copii. Fusese însurat cu Ileana, fiica lui Manolache Ţiroiu din Boloteşti ( bunicul autorului monografiei, printre cei bogaţi de aici). În orice convorbiri sau chiar certuri, căci Iacob era o fire impulsivă , el pretindea şi se mândrea cu ascendenţa din Moţoc, de pe vremea lui Al. Lăpuşneanu şi a mitropolitului Varlaam…
În finalul acestei pledoarii pentru adevăr, vom cita şi reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române. După cum este ştiut, vieţile sfinţilor sunt prezentate în nişte fişe canonice, de către persoane autorizate din cadrul Bisericii. În anul 2009, apare la Iaşi, sub îngrijirea P.Cuv. Arhim. Dr. Emilian Nica, lucrarea Sfinţii Ocrotitori ai Moldovei, unde, printre alţii, este prezentată şi viaţa Sf. Mitropolit Varlaam , cu originea locului schimbată, pe nedrept, şi a Sf. Ierarh Ioan de la Râşca. Studiind această carte, mă întreb cu uimire : ce părere îşi poate face un simplu credincios, când citeşte următoarele rânduri referitoare la Sf.Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu : Acest vrednic fiu al neamului românesc şi strălucit ierarh al Bisericii Moldovei a trăit în veacul al XVII-lea , fiind contemporan şi prieten apropiat al Mitropoliţilor Varlaam şi Dosoftei. S-a născut în ţinutul Vrancei ( pe atunci numit ţinutul Putnei), din neam de răzeşi, din binecredincioşii părinţi Gheorghe şi Anastasia (din Căpoteşti, sat alăturat de Cofeşti).

Din tinereţe a dorit viaţa călugărească. Rudenia sa, Varlaam Moţoc, viitor mitropolit al Moldovei, îşi petrecea viaţa călugărească în osteneli sfinte la M-rea Secul. Aflând de râvna şi dorinţa tânărului (de la rudele sale), l-a dus în obştea M-rii Râşca, rectitorită de vornicul Costel Băcioc, prietenul apropiat al lui Varlaam. Aici, la Râşca, tânărul vrâncean a fost călugărit de egumenul Agafton în jurul anului 1630 (pag. 89).
Stimate arhimandrit Emilian Nica, autor coordonator al cărţii citate mai sus, găsiţi aici vre-o referire despre rudenie în zona Neamţ ?!… Cum ar fi putut să fie rudă Varlaam cu o familie tocmai de la Putna, pe acele vremuri, când oamenii trăiau în sate ca într-un stup ?!… Doar dacă era şi el tot de acolo, din Putna !… Cum de nu v-aţi gândit , când în aceeaşi carte, la pag. 16, menţionaţi că mitropolitul Varlaam s-a născut în Borceşti – Neamţ ?!… Nu este acest lucru o blasfemie ?!… Cum de le-aţi ameţit în acest fel ?… Mai poate fi vorba de seriozitate aici ?!… Ce vor crede studenţii dumneavoastră citind astfel de inadvertenţe ?!…

Să mergem însă mai departe. În anul 2006 apare în condiţii grafice deosebite monumentala lucrare Istoria Bisericii Ortodoxe Române, în trei volume consistente, scrisă de renumitul Pr.prof.dr. Mircea Păcurariu. La pag. 14 , din volumul al II-lea, unde este prezentată viaţa mitropolitului Varlaam , eruditul om de cultură menţionează : Varlaam era originar dintr-o familie de răzeşi , cu numele Moţoc, din părţile Vrancei. Asupra numelui satului în care a văzut lumina zilei părerile sunt împărţite – Baloteşti, Căpoteşti – azi dispărut – , Purceleşti, Cofeşti, toate pe malul Putnei-. Probabil din botez se numea Vasile.După acest tratat istoric învaţă studenţii şi elevii de la teologie. Ce cred aceştia când văd această mistificare, acest neadevăr ?!… Cum aţi putut domnule profesor dr să supervizaţi cu autoritatea Dumneavoastră neadevărul din cartea arhimandritului D. Udişteanu, prin materialul pe care l-aţi publicat în Candela Moldovei ?!… Oare nu v-aţi gândit că aceşti tineri care încearcă să pătrundă sfintele taine îşi vor pune întrebarea : când aţi fost corect ? În Istoria B.O.R. sau în Candela Moldovei ? Având în vedere prestigiul Dumneavoastră în lumea Bisericii , şi nu numai, cred că este timpul să interveniţi pentru stabilirea ADEVĂRULUI ! Prin consensul Dumneavoastră s-a scris în fişa canonică a Sf. Varlaam un neadevăr : Borceşti. În mijloacele mass-media lumea este bulversată privind această mistificare. Cei care studiază o temă despre Varlaam evită acum să menţioneze unde este născut acesta, deoarece sursele de informare sunt alambicate acum. Se evită specificarea locului naşterii marelui mitropolit Varlaam !…

Este corect ce s-a făcut ? Şi această incertitudine şi nesiguranţă Dumneavoastră, slujitorii Bisericii aţi semănat-o !… S-au poate v-a fost impusă ?!…. Nu cumva cele câteva rânduri despre locul de naştere al mitropolitului Varlaam au fost strecurate în lucrarea arhimandritului D. Udişteanu ulterior ?!… Rămâne ca Academia României să elucideze acest mister !….

Că lucrarea arhimandritului D. Udişteanu are şi scăpări, în special în privinţa baştinii marelui mitropolit Varlaam o recunoaşte chiar acesta, în lucrare : …. recunosc că nu este un studiu de adâncire istorică, care să urmărească o anumită latură din viaţa şi lucrarea marelui călugăr şi mitropolit Varlaam. Ea este mai curând o privire de ansamblu peste întreaga sa viaţă şi lucrare…. (pag. 62).

Pentru a nu se ajunge la dezbateri mai ample, în urma cărora unii din slujitorii Bisericii vor ieşi şifonaţi , producându-se astfel o nemeritată scădere a prestigiului de care se bucură aceştia în rândul credincioşilor, în special de pe meleagurile vrâncene, considerăm că este cazul să se intervină cât mai repede posibil pentru remedierea situaţiei, în primul rând modificare în fişa de la canonizare a mitropolitului Varlaam a locului ADEVĂRAT al naşterii – Cofeşti – com Boloteşti –Vrancea.

Primăria comunei Boloteşti a făcut mai multe intervenţii – la Patriarhie şi Academia României de unde nu s-a primit nici un răspuns. În numele locuitorilor acestor meleaguri , Primăria va uza de toate mijloacele legale pentru a fi traşi la răspundere cei vinovaţi de această FALSIFICARE, în cazul în care nu se remediază această situaţie !

Notelibliografice:
1. Arhivele Naţionale Bucureşti – Catalogul documentelor moldoveneşti, vol I, doc. 976, pag. 235.
2. Idem, vol. I, doc. 1195, pag. 279.
3. Idem, vol.III, doc. 267, pag. 77.
4. Idem, vol.IV, doc. 2o1, pag. 66.
5. Idem, vol.III, doc. 369, pag. 98.
6. Idem, vol.III, doc. 324, pag. 90.
7. Idem, vol.IV, doc. 202, pag.66
8. Idem, vol.IV, doc.90, pag.44
9. Idem, vol.II, doc. 1036, pag.219.
10. Idem, vol. II, doc. 1647, pag.332.
11. Idem, vol. II, doc. 1646, pag.332.
12. Idem, vol.II, doc. 1083, pag. 405.
13. Idem, vol. II, doc. 1253, pag. 261
14. Idem, vol.III, doc. 46, pag.33
15. Idem, vol III, doc. 695, pag. 161
16. Idem, vol.IV, doc. 48, pag.36.
16 bis. Iorga, N – Studii şi documente, vol.VII, pag.329.
17. A.N.B.- Cat.doc.molodoveneşti, op cit, vol.IV, doc.1135, pag.255.